Povestea fermei începe cu tatăl socru, omul care a pus primele baze ale exploatației. „Noi am început ferma datorită tatălui socru. El a fost plecat în Israel și a lucrat acolo, iar când s-a întors în România a început ușor să strângă pământ”, a declarat Denisa Sefora Hrimiuc, pentru „Ziarul de Iași”.

Denisa Sefora Hrimiuc

Mai târziu, odată cu întemeierea propriei familii, munca a devenit un efort comun.

„Din păcate, el a murit ulterior de cancer, iar soțul a preluat ferma la o vârstă foarte fragedă, împreună cu mama lui. Eu m-am căsătorit cu el și apoi am continuat noi împreună. Practic, noi am început totul datorită lor”, a spus femeia.

Studiile, un pas necesar pentru agricultura modernă

Soțul Denisei este absolvent de liceu agricol, iar ea a simțit nevoia să își completeze experiența practică prin educație. În anul 2017 a absolvit Facultatea de Agricultură din cadrul USV Iași.

„Am făcut facultatea la distanță, pentru că am lucrat în același timp tot în agricultură. Am considerat că trebuie această facultate, mai ales ca să putem funcționa legal, cu documente”, a explicat fermiera.

Importanța studiilor nu s-a rezumat doar la diplomă.

„Facultatea a avut un rol foarte important. Mi-a deschis un orizontul. Am aflat lucruri pe care nu le știam și care nu sunt chiar secrete, dar nici foarte cunoscute”, a subliniat aceasta.

Ea observă diferențe clare între fermierii cu studii și cei fără pregătire de specialitate. „Majoritatea fermierilor care pornesc fără studii sunt fricoși să încerce anumite lucruri, anumite tehnologii. Le e teamă de leasing, au impresia că pierd tot. Dar faptul că prinzi un pic de curaj de la facultate te ajută să ții pasul”, a menționat Denisa.

De la tractoare vechi la utilaje moderne

Inițial, baza fermei era una modestă, dar stăzi, lucrurile arată diferit. Parcul de utilaje include semănători, cositori și alte echipamente necesare pentru lucrările agricole.

 „Am pornit de la trei tractoare vechi și aproximativ 150 de hectare de teren. Acum avem tractoare noi, o combină nou-nouță. Mai avem un tractor românesc vechi, care nu o să plece niciodată din fermă. Ne-am dezvoltat tot ce ne trebuie ca să ne facem munca”, a subliniat ea.

Agricultura este completată de zootehnie, strategia familiei fiind una clară.

„Avem 16 capete de animale: doisprezece viței și trei vițele. Încercăm să mărim ferma cu femele, ca să putem avea masculii noștri. Masculii sunt crescuți timp de doi ani, apoi valorificați”, a evidențiat Denisa.

Ferma nu s-a dezvoltat cu ajutorul fondurilor europene, iar decizia a fost una atent cântărită. „Noi nu avem fonduri europene. Soțul, pentru că a moștenit afacerea, putea lua doar pe modernizare, dar asta însemna să luăm toți banii din bancă, să punem gaj foarte multe lucruri”, a explicat ea.

Mai mult, nici specialiștii nu le-au oferit siguranță.

„Majoritatea consilierilor pe fonduri mi-au spus că nu garantează. Atunci am zis că nu ne riscăm. Am zis să o luăm încet, încet, câte un credit în leasing și să fim siguri, pentru că vremea e foarte schimbătoare, piața joacă cum știe ea”, a subliniat aceasta.

Chiar dacă în fermă, fiecare are un rol bine definit, la nevoie, rolurile se schimbă.

 „Noi ne compensăm. Soțul se ocupă de munca din câmp, de tehnologii, iar eu sunt pe partea de documente, contracte, programe, tot ce ține de documentație. Când lipsește cineva și e nevoie de al treilea om, sunt și eu: merg cu tractorul, merg la recoltat”, a spus Denisa.

Ani grei și soluții de supraviețuire

Agricultura vine cu suișuri și coborâșuri, iar afacerea nu a fost ocolită de ani dificili. „Am avut perioade în care nu aveam fonduri decât strict pentru motorină. Adică să ne achităm ce aveam și să putem continua anul următor”, a evidențiat aceasta.

Uneori, deciziile au fost dureroase, dar necesare. Principiul care îi ghidează ideile este unul simplu: Agricultura nu este un joc de noroc.

„Am avut ani când am vândut vițeii ca să putem să lucrăm pământul. Noi suntem pe ideea de ușor și sigur, nu repede și într-un an-doi să dăm faliment. Vremea e schimbătoare, piața joacă cum știe ea, iar dacă nu faci lucrările la timp, anul următor nu ai cultură bună”, a subliniat Denisa.

Ferma este și spațiul în care cresc cei doi copii ai familiei. Această alegere este una conștientă. Pentru ea, copilăria înseamnă natură, mișcare și implicare.

 „Copiii sunt mereu cu noi. Le place și, în plus, nu avem cu cine să îi lăsăm. Avem poze cu ei la semănat, la cărat baloți, peste tot cu noi. Prefer să fie cu noi, să învețe lucruri, decât să stea pe telefoane, tablete, chestii. La noi nu”, a spus fermiera.

De asemenea, pentru familia sa, viața la oraș nu este o opțiune.

„Eu nu pot să stau la bloc. Agitația asta, munca, așa am fost învățată dintotdeauna”, a conchis Denisa.

Publicitate și alte recomandări video