Deci, ce se întâmplă atunci când ”externalizăm” o parte din memoria noastră către un dispozitiv extern?

Ne permite acest lucru să profităm din ce în ce mai mult de viață, pentru că nu mai depindem atât de mult de creierul nostru falibil pentru a ne reaminti lucrurile?
Suntem atât de dependenți de smartphone-uri încât acestea ne vor schimba în cele din urmă modul de funcționare a memoriei noastre (ceea ce se numește uneori amnezie digitală)? Sau pur și simplu ratăm ocazional anumite lucruri atunci când nu ne amintim?

Prof. Oliver Hardt, care studiază neurobiologia memoriei și a uitării la Universitatea McGill din Montreal, este mult mai precaut. Acesta susține că folosirea tot mai redusă a memoriei va duce nu doar spre utilizarea mai frecventă a dispozitivelor, dar mai ales la o reducere a materiei cenușii. De altfel, acesta este și motivul pentru care nu este încântat de dependența de GPS.

”Putem prezice că utilizarea îndelungată a GPS-ului va reduce probabil densitatea materiei cenușii din hipocampus. Reducerea densității materiei cenușii în această zonă a creierului merge mână în mână cu o varietate de simptome, cum ar fi un risc crescut de depresie și alte psihopatologii, dar și cu anumite forme de demență. Sistemele de navigație bazate pe GPS nu necesită să vă formați o hartă geografică complexă. În schimb, acestea vă spun doar orientări, cum ar fi Faceți stânga la următorul semafor. Acestea sunt răspunsuri comportamentale foarte simple (aici: virați la stânga) la un anumit stimul (aici: semafor).
Aceste tipuri de comportamente spațiale nu angajează foarte mult hipocampul, spre deosebire de acele strategii spațiale care necesită cunoașterea unei hărți geografice, în care puteți localiza orice punct, venind din orice direcție și care necesită calcule complexe din punct de vedere cognitiv.
Atunci când se explorează capacitățile spațiale ale persoanelor care folosesc GPS de foarte mult timp, acestea prezintă deficiențe în ceea ce privește abilitățile de memorie spațială care necesită hipocampul. Citirea hărților este dificilă și de aceea le oferim atât de ușor dispozitivelor.
Dar lucrurile dificile sunt bune pentru creierul nostru, pentru că angajează procese cognitive și structuri cerebrale care au alte efecte asupra funcționării noastre cognitive generale”, a explicat profesorul canadian.