Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

vineri, 29.03.2024

Templul cărţii

GALERIE
Florin Cintic
  • Florin Cintic
- +

Cum dintre instituţiile culturale ale Iaşului una pare să fie în continuare uitată, vă cer îngăduinţa de a relua un text de acum cinci ani, încă trist de actual, cu speranţa că autorităţile judeţene vor găsi, după trei decenii de ignoranţă, o soluţie şi pentru biblioteca judeţeană. Mai ales că noul lider al PNL Iaşi este un cărturar recunoscut.

„Contrar imaginii curente a celor lejer alfabetizaţi, biblioteca nu e doar un depozit de hârţoage care adună praful între coperţi şi ocupă, inutil, un spaţiu unde s-ar putea face ceva mai profitabil. Refăcând simbolic metafora cunoaşterii nesfârşite, a efortului şi a dibăciei pe care le presupun construcţia de sine, biblioteca e considerată, încă din vremurile îndepărtate ale papirusului şi a pergamentelor, un labirint, o încercare a minţii. E un spaţiu privilegiat care adună cunoştinţele lumii şi care provoacă pe cei care vor să-şi depăşească animalitatea. E un loc de care încă avem nevoie până se va inventa plasturele cu deşteptăciune.

Dar, vai, biblioteca nu mai e la modă. Huţupanilor manelizaţi, cu creierii lustruiţi de kitsch şi de telenovele, precupeţelor care se hrănesc din monstruoasa panaramă răcnită a televiziunilor de consum, precum şi hipsterilor pensaţi, semidocţi «cool» care-şi ostoiesc ignoranţa cu pastilele prefabricate de pe Google, spoială de cunoaştere cu iz de inteligenţă, cărora tableţica le e mai la îndemână decât acel produs greoi, din hârtie tipărită, legat cu coperţi, incomod, (complet out of fashion, dragă, care mai presupune şi un efort fizic să-l parcurgi, gen), biblioteca nu le mai spune nimic.

Oamenilor politici, de asemenea. Cu greu (şi nu îndrăznesc să mă gândesc la deconturile facturate exagerat) a fost terminat în capitală proiectul început cu decenii urmă al Bibliotecii Naţionale. Al clădirii Samsung, mai exact, aşa cum este ea cunoscută bucureştenilor, graţie reclamei imense care ţine loc de fronton al respectivului lăcaş de cultură. Iar în ceea ce priveşte autorităţile locale, cred că pot fi număraţi pe degete edilii din toată ţara care au avut inteligenţa să investească în biblioteci noi (şi aici, ca şi în cazul muzeului judeţean, Bacăul dând clasă Iaşului!).

La noi, singura investiţie făcută după revoluţie de autorităţile locale în infrastructură culturală a fost construcţia Ateneului Tătăraşi, gândit ca un centru de interes pentru cultura de cartier, dar lipsit de o viziune arhitectonică şi de o perspectivă funcţională pentru ceea ce era cu adevărat necesar într-un astfel de caz. În rest, în afară de restaurarea Casei Pogor, proiect pentru care Lucian Vasiliu şi-a mâncat sufletul mai mult de un deceniu, autorităţile locale (municipale şi judeţene) au fost complet opace la nevoile instituţiilor de cultură. Starea alarmantă şi apoi pierderea în instanţă a sediului Filarmonicii (Casa Balş cu sala Notre Dame de Sion) a făcut ca o instituţie de clasă, de rang internaţional, cu un public format, fidel şi rafinat, să rămână pe drumuri. Apoi a urmat împrumutul extern făcut de Ministerul Culturii (pe care îl vom returna noi, copii, nepoţii şi strănepoţii noştri) care a dus la închiderea pentru reparaţii şi restaurare a Teatrului Naţional şi a Palatului Culturii. Cu această ocazie, «marele scriitor» care conducea Consiliul Judeţean a aruncat în stradă Biblioteca Judeţeană «Gh. Asachi» distrugându-i atât o parte importantă a patrimoniului, cât şi funcţia socială esenţială pe care această instituţie o îndeplinea. Pentru că, în primul rând, despre asta trebuie să vorbim.

În vara lui 1990 când, prin ordinul ministrului culturii de atunci, Andrei Pleşu, deveneam vicepreşedinte la Direcţia pentru Cultură în echipa doamnei Maria Carpov, semioticiană şi traducătoare de faimă, îmi amintesc că am formulat, la rugămintea primului prefect al Iaşului, profesorul Dan Gâlea, două priorităţi pentru investiţiile culturale care se prefigurau: prima era ridicarea unui sediu adecvat bibliotecii judeţene (gândit, pe spaţiul atât de râvnit azi al parcului din faţa clădirii World Trade Center, ca un centru cultural-social) şi a doua era restaurarea Castelului de la Miclăuşeni unde visam un centru european de rezidenţe culturale şi artistice. Cum nu au trecut decât aproape trei decenii de atunci fără ca autorităţile locale să mişte vreun deget în acest sens, îndrăznesc să atrag atenţia celor aflaţi astăzi în campanie electorală (a opta generaţie de politicieni care ne cer votul!) că rezolvarea sediului bibliotecii judeţene nu e un moft care să poată fi expediat în promisiuni fără acoperire. Şi iată de ce:

Biblioteca publică, spre deosebire de cele specializate, ale universităţilor, reprezintă singura şansă de culturalizare pentru cei fără mijloace, din familiile nevoiaşe. Chiar în aceste medii ostile, dominate de sărăcie, infracţionalitate şi barbarie, sunt copii care vor să înveţe şi care merită această şansă.

Biblioteca publică este prima investiţie făcută de autorităţile locale oriunde în lume. Chiar în state extrem de bogate şi de dezvoltate (cum sunt, bunăoară, cele scandinave) municipalităţile investesc masiv în centre cultural-sociale realizate în jurul bibliotecii publice. Aici sunt construite spaţii care oferă o multitudine de servicii culturale în afara împrumutului propriu-zis de carte şcolară sau universitară pentru cei care fac studii şi nu au mijloacele să-şi procure materialul bibliografic necesar sau pentru programe de promovarea lecturii. Aici sunt spaţii de joacă pentru copii, săli de audiţie, locuri de loisir cultural, cu albume de artă şi muzică de calitate, expoziţii temporare etc. Aşa cum neculturalii se duc la Mall să se zgâiască la vitrine şi să arunce cu bani, există cetăţeni care ar avea nevoie de o alternativă artistică, intelectuală, educativă  la consumism şi asta, da, e OBLIGAŢIA aleşilor locali să o asigure, gratis.

În fine, biblioteca publică, alături de teatre, muzee, filarmonici sau galerii de artă asigură un nivel ridicat de calitate a vieţii care sporeşte valoarea investiţiilor economice şi atractivitatea pentru forţa de muncă calificată. Da, e un indicator economic pe care cei care fac business trebuie să-l ia în considerare şi să-l sprijine.

Un proiect cultural de succes care mobilizează resurse importante poate, desigur, contribui la o mai bună difuzare a imaginii oraşului, dar o instituţie fundamentală care are impact educaţional şi formativ direct asupra propriilor cetăţeni, mai ales asupra publicului tânăr, aşa cum este o bibliotecă publică, trebuie finanţată cu prioritate. După iniţiativele societăţii civile care au făcut biblioteci volante în tramvai şi parcuri, e timpul unei decizii politice care să rezolve această ruşine a unui oraş care pretinde că e cultural şi unde visăm să facem o Capitală a Cărţii. Fără Bibliotecă?”

Florin Cîntic este istoric, director al Arhivelor Naţionale, Filiala Iaşi şi scriitor

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Cine profită de madam Şoşoacă

Pavel LUCESCU

Cine profită de madam Şoşoacă

Campania care urmează la Iaşi nu trebuie să devină un circ de tip Şoşoacă, decât dacă vrem să ne batem joc de viitorul acestui oraş. Nu vreau să spun că madam SOS România ar trebui ignorată, ci că n-ar fi rău dacă am încerca să înţelegem mai mult ce are în cap când vine vorba de viitorul oraşului şi mai puţin ce vrea ea să ne vândă, adică scandal.

opinii

Distrugerea statuilor

Alexandru CĂLINESCU

Distrugerea statuilor

Frenezia negatoare woke e urmarea obscurantismului, a fanatismului şi a inculturii. Ideologii woke au cale liberă în mass-media, au pătruns în universităţi şi în şcoli. Acţiunile lor n-au nimic comun cu adevărul istoric. Ei pretind că fac dreptate celor ai căror strămoşi au fost umiliţi şi exploataţi, în realitate manipulează istoria şi adâncesc fracturile sociale.

De ce este atât de aspru Postul Mare?

pr. Constantin STURZU

De ce este atât de aspru Postul Mare?

Faţă de celelalte posturi de peste an, Postul Mare (care precede Sfintele Paşti) este considerat unul aspru, atât din punct de vedere alimentar, cât şi din alte puncte de vedere. De ce este – sau ni se pare a fi – Postul Mare atât de aspru? De ce, în genere, ne este atât de greu să postim? Din mulţimea de posibile răspunsuri, să reflectăm azi la trei dintre ele.

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

pulspulspuls

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister tace şi face pe piaţa politichiei locale în această perioadă, stimaţi electori: cine va face listele de candidaturi de la parlamentarele din toamnă la liberalii ieşeni? 

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri