Tenisul trage alarma

sâmbătă, 30 noiembrie 2024, 03:00
1 MIN
 Tenisul trage alarma

Va mai apărea un mare campion de Grand Slam-uri care să poată scăpa, dacă nu de anateme, măcar de suspiciuni?

Sigur, au mai existat și înainte cazuri de dopaj și pe arenele de tenis. A fost cândva un caz Petr Korda, unul Troicki ori Lapuerta și altele câteva cu jucători mai mult sau mai puțin însemnați, dar dacă sportul mondial a ajuns la nemiloasa „toleranță zero”, alte discipline sportive au îndrituit asemenea evoluție și nu banala joacă cu mingea peste fileu. Ne gândim la cazul Armstrong din ciclism (însoțite de alte dezvăluiri la fel de însemnnate dinainte și de după, gen Ulrich, Pantani, Landis și multe altele), dar și celor două valuri din atletism, primul american (Marion Jones, Montgomery, Pettigrew, Hunter, Jerome Young) și al doilea rusesc (bielo-și velico-) cu preponderență feminină (Kapacinskaia, Lebedeva, Cicerova, Țihan, Astapciuk, soții Mihnevici etc). Acum, numărul cazurilor care determină anularea rezultatelor în atletism s-a redus simțitor în ultimii zece ani, iar de cicliști dopați se aude din ce mai rar. Rămân unele sporturi de forță, precum halterofilia, greu de imaginat în postura de curățenie absolut. Și acum, răsare tenisul, numit de conservatorii britanici „sportul alb”, din motive vestimentare, dar și cu sugestii de imaculare. Sigur că se găseau murmure și aici, cu privire la fizicul impresionant al Serenei Williams, sau de reloading-ul miraculos al lui Rafa Nadal, discuții care n-au depășit niciodată stadiul de bârfe. Dar odată cu Maria Șarapova și meldoniul ei, au început să apară fel de fel de cazuri cu substanțe de care n-a auzit multă lume: Simona Halep cu roxadustat, Jannick Sinner (clostebol), mai nou Iga Swiatek (trimetazidină). Mai ales în acest an, în care ne trezim cu ambii lideri mondiali (italianul Jannick și poloneza Iga) suspendați sau bănuiți de dopaj.

Tenisul este un sport dificil, cu mult consum de efort, cu atât mai mult cu cât durata unei încleștări este întotdeauna nedeterminată. Nu întâmplător apar mereu nume noi pe acest nedemn firmament, dar este logic să ne întrebăm cum de s-a liniștit relativ ciclismul, atletismul și cumva natația (excluzând realitatea paralelă a Chinei) și a apărut tocmai tenisul care ne facem să ne întrebăm cine urmează pe scenă: Alcaraz? Medvedev? Sabalenka?

Nu vrem să revenim la spinoasa problemă a diferenței de viziune în cazurile Halep și Sinner (apoi Swiatek), deoarece chestiunea este permanent dezbătută pe toate fețele. Discuțiile de fond sunt în justificarea listei din ce în ce mai stufoasă a substanțelor buclucașe, care duc la imposibilitatea sportivilor de a se feri de acestea. De cele mai multe ori și nutriționiștilor care au sarcina de a-i păzi pe sportivi? Agenția Mondială Antidoping (WADA) rămâne pe principiul toleranței zero și a axiomei care spune că sportivul este răspunzător de chimicalele care îi intră în organism. Se tot vorbește de un exces de „corectitudine politică” izomorf cu cel din domeniul rasismului, care aruncă în aer lumea sportului și, în consecință, mai noua ITIA (Agenția Internațională pentru Integritate în Tenis), independentă de ITF, ATP și WTA, dar nășită de acestea, a apărut ca o pondere. Ca o glumă amară, Agenția cea integră vine cu judecata, iar WADA, cea cu o falcă în cer și una în pământ, trântește cu barda intoleranței. S-a văzut nu numai în cazul Sinner, dar și în mai recentul caz Swiatek: ITIA se face că suspendă, iar WADA se face că protestează. (Când a apărut cazul Halep, în 2020, ITIA era în fașă, cu o altă denumire.) Și în tot acest răstimp, Jannik Sinner câștigă turnee, și mare minune dacă prin primăvară nu va fi imitat de Iga Swiatek. Iar listele cu substanțe interzise vor crește necontenit.

Este adevărat că fiecare sport are specificitatea sa, chiar și în latura chimică. Dar fenomenele din tenis ne duc cu gândul la o redefinire a fenomenului doping în toate sporturile. O fi răspunderea sportivului necesară, dar parcă nu-i în regulă să iei medicamente pentru inimă, contra insomniei ori stresului și să te trezești suspendat antidoping pentru nimica toată. Nu cumva evoluția spectaculoasă a mișcării antidoping, accelerată de marota toleranței zero, a depășit niște limite? Care fac ca talente sportive să fie aruncate în oprobiul public, de cele mai multe ori, nedocumentat?

Publicitate și alte recomandări video

Comentarii