
Cercetători endocrinologi au dezvăluit o nouă abordare pentru combaterea obezității prin țintirea absorbției grăsimilor în intestinul subțire, în cadrul Săptămânii Europene a Bolilor Digestive (UEGW 2024), care a avut loc în perioada 12-15 octombrie la Viena, Austria.
Citește integral ediția nr. 29 a Ziarului de Sănătate
Un sistem de nanoparticule de ultimă generație, conceput pentru a furniza molecule terapeutice direct în tractul digestiv, a demonstrat un potențial semnificativ de prevenire a obezității induse de regimul alimentar.
Prezentat la UEGW 2024, studiul se concentrează pe o enzimă numită Sterol O-acyltransferază 2 (SOAT2), care joacă un rol esențial în absorbția grăsimilor în intestinul subțire.
Prin inhibarea acestei enzime în intestinul subțire, studiul oferă o abordare terapeutică promițătoare pentru a reduce absorbția grăsimilor și, eventual, a preveni obezitatea.
În ciuda cercetărilor ample privind metabolismul grăsimilor, inhibitorii eficienți ai absorbției intestinale a acizilor grași au rămas până acum evazivi.
„De ani de zile, cercetătorii au studiat metabolismul grăsimilor, dar găsirea unei modalități eficiente de a bloca absorbția grăsimilor a fost dificilă”, a declarat cercetătorul principal, dr. Wentao Shao.
În timp ce majoritatea strategiilor se concentrează pe reducerea aportului de grăsimi din regimul alimentar, noua abordare vizează direct procesul de absorbție a grăsimilor din organism, a precizat el.
Echipa de cercetare a dezvoltat un sistem inovator de administrare care utilizează nanoparticule – o capsulă minusculă formată dintr-un miez de polimer, acoperit de un înveliș protector.
Sistemul a fost conceput pentru a transporta în mod eficient ARN interferent mic (siARN) în intestinul subțire, unde pot reduce expresia SOAT2, inhibând absorbția grăsimilor.
În modelele de șoareci, animalele tratate cu terapia cu nanoparticule au absorbit mai puține grăsimi și au evitat obezitatea, chiar și în cazul unei diete bogate în grăsimi.
„Acest tratament oral oferă mai multe avantaje”, a precizat dr. Shao. „Este neinvaziv, are o toxicitate scăzută și are un potențial ridicat pentru o mai bună complianță a pacienților în comparație cu tratamentele actuale pentru obezitate, care sunt adesea invazive sau dificil de menținut, ceea ce îl face o alternativă promițătoare”, a precizat cercetătorul.
Studiul a dezvăluit, de asemenea, mecanismul de bază prin care SOAT2 reglează absorbția grăsimilor. Inhibarea SOAT2 în intestinul subțire declanșează degradarea CD36, o proteină responsabilă pentru transportul grăsimilor. Acest proces implică atât stresul celular, cât și recrutarea E3 ligazei RNF5, o enzimă care sporește degradarea CD36.
Studiile anterioare au arătat că blocarea SOAT2 la nivel hepatic duce la acumularea de grăsime în ficat, în timp ce această abordare specifică intestinului ocolește acest risc, oferind un tratament mai sigur și mai concentrat pentru obezitate.
Potrivit specialiștilor, unul dintre cele mai interesante aspecte ale acestei terapii este capacitatea sa de a viza absorbția grăsimilor în intestine fără a afecta ficatul.
Acest lucru este important, spun autorii, întrucât studiile anterioare au arătat că blocarea SOAT2 în ficat poate duce la acumularea de grăsime acolo – un risc pe care tratamentul acest tratament îl evită, concentrându-se numai pe SOAT2 din intestin.
Echipa de cercetare intenționează să testeze sistemul de nanoparticule în modele animale mai mari pentru a confirma eficacitatea și siguranța acestuia pentru o potențială utilizare la om.
„Credem că acest sistem de nanoparticule reprezintă o descoperire în gestionarea obezității, oferind o nouă soluție care abordează atât metabolismul grăsimilor, cât și creșterea în greutate legată de regimul alimentar, deschizând potențial o nouă eră de tratamente mai eficiente”, a concluzionat profesorul Zhaoyan Jiang, care a supervizat studiul.
Publicitate și alte recomandări video