Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

vineri, 29.03.2024

Teribila iarnă a lui 1917-1918 la Iași: nu mai era lemn nici măcar pentru sicrie

GALERIE
refugiati
  • refugiati
- +

Drama refugiaţilor munteni din Iaşi reprezintă una dintre cele mai triste pagini din timpul Primului Război Mondial. Aceştia şi-au lăsat casele şi au luat drumul pribegiei, dorind să-şi salveze vieţile ameninţate de armatele inamice, însă, ajunşi în Iaşi, a trebuit să facă faţă unor condiţii de trai absolut inumane, confruntaţi fiind cu lipsa locuinţelor şi a hranei, cu frigul năprasnic din iarna lui 1917-1918 şi cu epidemia de tifos exantematic. Depăşite de situaţie, autorităţile nu au reuşit decât în mică măsură să poarte de grijă sărmanilor ce rătăceau pe străzile oraşului în căutare de adăpost, astfel că mulţi dintre aceştia nu au supravieţuit, scrie historia.

Iminenta ocupare a Bucureştiului de către armatele inamice ale Puterilor Centrale la începutul lunii noiembrie 1917 a determinat autorităţile române să părăsească în grabă Capitala şi să mute instituţiile statului, Guvernul, Parlamentul, Casa Regală, la Iaşi. Pe lângă autorităţi au părăsit locurile natale, luând drumul pribegiei, şi mulţi civili, astfel încât populaţia Iaşului s-a triplat în doar câteva luni.  

Un martor al vremurilor, N.A. Bogdan, descria situaţia precară a nefericiţilor fugari, nevoiţi să îndure frigul şi foamea pe străzile oraşului: „Pe orice stradă mai centrală ori mai dosnică, grupe întregi de oameni de toate clasele, purtând în mâini sau în spate diferite boccele, geamantane, sipete şi copii, circulau în dreapta şi în stânga pe trotuare, ca şi prin mijlocul uliţelor, printre cai şi căruţe, fără să ştie bine încotro să apuce şi unde are să se aciuiască. La fiece minut se opreau din drum unii pe alţii, se întrebau de calea ce trebuie să apuce sau în ce loc ar trebui să se oprească, unde poate să găsească o găzduire, o autoritate, un gang sau un şopron măcar unde să stea măcar câteva minute spre a-şi odihni puţin picioarele ori dezmorţi braţele destinse prea tare de greutăţile sau copiii ce-i duceau în cârcă, fără ca vreunul din cei întrebaţi să poată da lămurirea sau satisfacerea trebuitoare celor ce întrebau. Sergenţi de uliţă, oameni guleraţi ori militari, care se păreau că ar putea mai bine da doritele explicaţii şi înlesniri fiecărui drumeţ, erau totdeauna grăbiţi, însărcinaţi cu alte lucruri mai de seamă decât acela de a face pe ciceronii ori că.... nu ştiau nici ei singuri mai mult decât înşişi nenorociţii de musafiri nedumeriţi ai Iaşului” .

Într-un articol din ziarul „Opinia” se prezintă cazul unui tânăr de 17 ani, care, pe un ger cumplit, stătea zgribulit pe una dintre străzile centrale ale oraşului „îmbrăcat numai cu o bluză de vară, cu pantaloni subţiri aşişderea de vară şi c-o pălăriuţă subţire pe cap şi tremura din tot corpul”. Fiind întrebat de ce nu merge să ceară azil la Primărie ori la Poliţie a răspuns că „a fost şi nicăieri nu găsesc nici azil, nici mâncare, şi plânsul l-a podidit” .

„Se dădea buzna în orice casă, se bătea în uşi...” 

Locuinţele erau toate deja foarte aglomerate, astfel încât până şi cei înstăriţi cu greu reuşeau să găsească adăpost: „Mulţi bogătaşi, trăiţi în palate cu nenumărate slugi la dispoziţie, au bătut străzile zile întregi, în căutare de casă şi au fost siliţi să se mulţămească cu o cameră ori două, în cine ştie ce mahala, să trăiască în frig, spălându-şi singuri rufele şi mâncând numai fasole” . „La casele particulare, de orice soi sau mărime, se umpleau din primele momente toate încăperile; proprietari ori chiriaşi statornici începură a se îngrămădi fiecare cum putea, în tot mai puţine odăi, aşa că la un moment dat unii fură nevoiţi a-şi introduce în aceeaşi locuinţă şi părinţi şi copii şi slugi şi chiar animale casnice (.....). Birturile, rare de obicei în oraş în timpurile normale, de astă dată deveniseră şi mai rare, cu toată năvala nemăsurată a musafirilor nepoftiţi – dar mai ales din pricina lipsei aproape totale a alimentelor şi în principal a înşişi pâinii ori a mămăligii” .

În încercarea de a-i adăposti pe refugiaţi, autorităţile aplicau măsuri extreme: „Se dădea buzna în orice casă, se bătea în uşi nu numai cu pumnul sau cu bastonul, dar şi cu bolovanii, se zgâlţâiau uşorii sau geamurile, se scoteau din ţâţâni unele uşi de la paravane şi se instalau, să aibă sau n-aibă loc în orice casă de simplu cetăţean ieşean, câte doi-patru, câteodată şi doisprezece musafiri necunoscuţi” .

Continuarea, pe historia.

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Cine profită de madam Şoşoacă

Pavel LUCESCU

Cine profită de madam Şoşoacă

Campania care urmează la Iaşi nu trebuie să devină un circ de tip Şoşoacă, decât dacă vrem să ne batem joc de viitorul acestui oraş. Nu vreau să spun că madam SOS România ar trebui ignorată, ci că n-ar fi rău dacă am încerca să înţelegem mai mult ce are în cap când vine vorba de viitorul oraşului şi mai puţin ce vrea ea să ne vândă, adică scandal.

opinii

Distrugerea statuilor

Alexandru CĂLINESCU

Distrugerea statuilor

Frenezia negatoare woke e urmarea obscurantismului, a fanatismului şi a inculturii. Ideologii woke au cale liberă în mass-media, au pătruns în universităţi şi în şcoli. Acţiunile lor n-au nimic comun cu adevărul istoric. Ei pretind că fac dreptate celor ai căror strămoşi au fost umiliţi şi exploataţi, în realitate manipulează istoria şi adâncesc fracturile sociale.

De ce este atât de aspru Postul Mare?

pr. Constantin STURZU

De ce este atât de aspru Postul Mare?

Faţă de celelalte posturi de peste an, Postul Mare (care precede Sfintele Paşti) este considerat unul aspru, atât din punct de vedere alimentar, cât şi din alte puncte de vedere. De ce este – sau ni se pare a fi – Postul Mare atât de aspru? De ce, în genere, ne este atât de greu să postim? Din mulţimea de posibile răspunsuri, să reflectăm azi la trei dintre ele.

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

pulspulspuls

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister tace şi face pe piaţa politichiei locale în această perioadă, stimaţi electori: cine va face listele de candidaturi de la parlamentarele din toamnă la liberalii ieşeni? 

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri