Aici s-a conturat politica de stat în vremurile tulburi ale războiului, de aici au fost coordonate mișcările de front, în Piața Unirii, la Iași, au fost primiți, de către regele Ferdinand, soldații din cele două batalioane de voluntari ardeleni și bucovineni, dornici să se alăture armatei române. Aici au avut loc acțiunile pregătitoare ale Unirii. Și tot de aici a plecat regele Ferdinand pentru a ajunge pe 1 decembrie 1918 la București.

Pe noi, cei de azi, ne desparte de generația întregirii un veac întreg. S-au întâmplat multe de atunci. Am crescut și ne-am dezvoltat uluitor în perioada interbelică, am trecut prin vremurile tulburi ale sfârșitului anilor ´30, am traversat perioade de război și de foamete, am cunoscut comunismul cu ororile sale. Și-apoi, după 1990, am putut respira din nou în libertate.

Ne-am gândit mereu la România anului centenar ca la o Românie ideală. Însă țara nu e aşa cum ne-am fi dorit-o. Pentru că românii din Bucovina de Nord și din Basarabia trăiesc și acum între hotarele altor state, pentru că atâția români din țară hotărăsc să emigreze, pentru că nu reușim să avem scopuri și interese comune, ca popor, pentru că, în fine, tot anul centenar a fost o salbă de sărbători mai mici, în loc să se constituie într-o singură, mare și vibrantă sărbătoare a națiunii.

Anul dedicat Centenarului Unirii ne-a marcat pe toți. Ne-a făcut să ne gândim mai mult la ce s-a întâmplat în 1918, dar și la cum am ajuns până aici, la câte împliniri și câte eșecuri am înregistrat la scara națiunii. Pe-atunci, Iașul era legat de restul țării prin drumul de fier. Infrastructura egala nivelul țărilor occidentale. Astăzi, orașul e izolat și nu se poate dezvolta în acord cu potențialul său. Ca ieșean, cred că realizarea unor căi de comunicație moderne, care să lege capitala Moldovei de restul țării și, mai departe, de Europa, rămâne cea mai importantă sarcină a generației noastre.

Un obiectiv ca acesta se poate realiza tocmai prin ceea ce au folosit și înaintașii noștri acum 100 de ani - consensul la nivelul clasei politice. Adoptând legea pentru construirea Autostrăzii A8, noi, parlamentarii, indiferent de partid sau de doctrină, am demonstrat că, dacă există voință, poate exista și consens. Vom avea nevoie de consens, așa cum au avut și cei care au făcut posibilă întregirea, ca să trecem de la etapa legislativă la cea a construirii efective a acestei atât de așteptate autostrăzi.

Cred că acum, în prag de 1 decembrie 2018, trebuie să lăsăm la o parte retorica centenarului, atât de folosită în acest an și atât de uzată. Să nu ne raportăm dihotomic la România de atunci și la România de azi, să lăsăm deoparte dezbinarea şi să lucrăm împreună pentru binele ţării. Acesta este adevăratul testament de împlinit lăsat de generația Unirii.

Doru-Adrian PĂNESCU

Senator PSD Iași