Guvernul României este condus de un militar de carieră acuzat că şi-a plagiat teza de doctorat. Un general suspectat de hoţie. „Plagiatul reprezintă furt intelectual, iar instituţiile abilitate trebuie să-i sancţioneze drastic pe cei care îşi însuşesc munca intelectuală a altora”, spunea cândva preşedintele Iohannis. În cazul Ciucă, au existat însă presiuni asupra „instituţiilor abilitate” invocate de preşedinte, iar Parchetul General cercetează modul în care s-a făcut repartizarea aleatorie a dosarului de plagiat a premierului. Mai exact, cum de sesizările privind teza de doctorat a şefului PNL au nimerit fix pe masa unui judecător apropiat de PNL? Care judecător a depus apoi cerere de pensionare.

România este apărată de hoţi de un ministru cu patalama de hoţ. Comisia de etică a Universităţii Babeş-Bolyai a stabilit că suspiciunile de furt intelectual în cazul Bode se confirmă. Şeful poliţiştilor şi jandarmilor a dat cu jula. Scrie negru pe alb în sentinţa UBB, în ciuda presiunilor la limita legii făcute de ministrul de Interne. Care presiuni politice continuă. E suficient să aruncăm o privire la principalele televiziuni din România, unde cuvântul plagiat nu poate fi rostit nici în pauzele publicitare.

Nu demult, plagiatul era sancţionat politic şi în ţara noastră. Ministru al Educaţiei la acea vreme, profesorul Sorin Cîmpeanu a demisionat după ce presa a relatat că şi-a însuşit cu nesimţire capitole întregi din suportul de curs. Ministru la Digitalizare, Florin Roman a plecat din guvern în decembrie 2021, după ce s-a dovedit că şi-a plagiat teza de master şi şi-a trecut în CV diplome inexistente. Cei doi hoţi au făcut un pas în spate, s-au „sacrificat”, vorba lui Cîmpeanu, pentru ca săptămâna trecută să fie promovaţi de PNL ca vicepreşedinţi la Senat şi Camera Deputaţilor. „Un şut în fund, un pas înainte”, noul manifest politic al celor care îşi spun urmaşii Brătienilor.

Furtul intelectual se probează în instanţă, vor spune unii. Cu precizarea că în instanţă, dacă faci parte din marea familie a „urmaşilor”, judecătorul poate face pierdute sesizările, vezi cazul Ciucă, sau, mai nou, însuşi ministrul Justiţiei anunţă achitări, înainte de soluţionarea dosarului. În ultimele două săptămâni, Predoiu (PNL) nu a reuşit să ofere un răspuns credibil după ce s-a antepronunţat în cazul Hosu. Ce-i drept, nici nu prea l-a întrebat nimeni, pentru că principalele televiziuni respectă omerta la toate subiectele sensibile pentru guvern.

În plină criză a energiei, ministrul de resort este acuzat că a promovat şi protejat politic un fost ofiţer SRI, reţinut recent pentru că a achiziţionat ilegal măşti pentru ministerul Apărării. Armată, servicii secrete, energie, corupţie cu ramificaţii în guvern, avem în această speţă toate ingredientele unui dosar care într-o ţară civilizată ar face boom şi ar rade bună parte din elita politică. La noi, ministrul Virgil Popescu (PNL) nici nu s-a sinchisit să conteste „paternitatea” lui Ţuţu.

Există tentaţia să spunem că liberalii au promovat cea mai mizerabilă formulă de executiv din ultimii 30 de ani. Ar fi puţin exagerat. Dacă ne amintim de „garniturile” de guvern servite de Tăriceanu în perioada 2006-2008, apoi de miniştrii liberali din USL 1, observăm că mai toţi au ajuns apoi să-şi scrijelească numele prin „beciul domnesc”. Faţă de perioada respectivă sunt însă două diferenţe majore. Pe de o parte, lipsa presiunii publice faţă de cei mânjiţi. O diferenţă explicabilă prin faptul că avem un război la graniţă şi un curent majoritar care se teme, pe bună dreptate sau nu, că Rusia abia aşteaptă o scâteie pentru a manipula în interes propriu frustrările sociale. Pe de altă parte, de această dată miniştrii PSD par nişte sfinţi prin comparaţie cu omologii de la PNL. Vetuşti, incompetenţi, poate uşor retardaţi, dar în orice caz, mai puţin mizerabili decât liberalii. Or, tocmai această reinventare a PSD ca partid frecventabil, aparent onest, e cel mai toxic testament pe îl lasă PNL după epoca Ciucă-Iohannis.