Timpul României
anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
Oala cu Gust
anunturi

miercuri, 27.10.2021

Timpul României

GALERIE
Codrin Liviu Cutitaru 2016
  • Codrin Liviu Cutitaru 2016
- +

Românul standard de azi trăieşte, într-o oarecare măsură, aceleaşi spaime, frustrări, tensiuni şi derute precum românul standard din 1989. Am fost şi mai suntem conduşi de comunişti, securişti, analfabeţi, idioţi corupţi şi inşi cu instincte dictatoriale. Clasele de jos sunt la fel de sărace ca odinioară. Se minte, se înjură, se trage pe sfoară. Toţi sunt bântuiţi de gândul emigraţiei şi au teroarea unui nou regim totalitar.

Nu ştiu dacă există, pe întregul mapamond, de la începuturi până azi, vreun interval care să confirme mai bine faimoasa teorie a lui Fernand Braudel despre „durate“, decât cel parcurs de România în ultimii treizeci de ani. Mai întâi, o scurtă recapitulare. În Timpul lumii (Le temps du monde), Braudel explică, ingenios, că istoria, cum o ştim noi, se derulează cu două „viteze“, are adică două „durate“.

Aşa-zisa „istorie lungă“ vs. aşa-numita „istorie scurtă“. Prima se leagă de un etern al vieţii omeneşti, care, în punctele ei fundamentale (naştere, educaţie, comunitate, existenţă socială, familie, emoţii, stări, vise, aspiraţii, realizări, eşecuri, suferinţă, moarte), se modifică greu, aproape deloc, pe parcursul secolelor. Indivizii rămân aceiaşi în mare măsură de-a lungul multor generaţii, din perspectiva laturii peren-umane din ei. Nu sesizăm un „progres“ al istoriei pe acest palier. Cea de-a doua durată însă este, după Braudel, abruptă şi profund evolutivă. Ea se referă la marile evenimente istorice care schimbă destinul umanităţii, uneori şi în câteva secunde (revoluţii, războaie, abdicări, lovituri de stat, invenţii tehnice excepţionale ş.a.). De aceea, putem spune că istoria „creşte“ prin „durata scurtă“, dar îşi păstrează echilibrul şi reperele prin intermediul „duratei lungi“.

De ce pare teoria în cauză „turnată“ pur şi simplu pe traiectoria României din ultimele trei decenii? În primul rând, pentru că „istoria“ noastră „scurtă“ din acest segment e absolut fascinantă. Lăsând la o parte Revoluţia în sine din 1989 (un moment astral de redefinire a naţiunii), iată câteva lucruri petrecute acum ce ar trebui să ne taie la toţi respiraţia! Am devenit membri NATO şi UE, având cea mai bună securitate teritorială din toată istoria autohtonă. Circulăm liber prin lume şi ne putem alege domiciliul unde dorim, fără a părăsi propriu-zis România. Avem venituri pe care înaintaşii noştri nu le puteau visa. Facem vacanţe scumpe în locuri exotice, ne petrecem weekend-urile la Londra, Viena sau Paris. Beneficiem de o înaltă tehnologie atât pe plan personal, cât şi profesional. Ne schimbăm maşinile frecvent, ne construim case şi mâncăm lucruri fine, revărsate din abundenţă peste patrie. Publicăm în străinătate, jucăm în filme americane şi conducem companii transnaţionale gigantice.

„Istoria scurtă“ a zvâcnit continuu, s-ar părea, în aceşti treizeci de ani. Şi totuşi! În ciuda acestor magnifice schimbări, românul standard de azi trăieşte, într-o oarecare măsură, aceleaşi spaime, frustrări, tensiuni şi derute precum românul standard din 1989. Am fost şi mai suntem conduşi de comunişti, securişti, analfabeţi, idioţi corupţi şi inşi cu instincte dictatoriale. Clasele de jos sunt la fel de sărace ca odinioară. Se minte, se înjură, se trage pe sfoară. Toţi sunt bântuiţi de gândul emigraţiei şi au teroarea unui nou regim totalitar. „Istoria lungă“ ne absoarbe din progres ca un vacuum fixat pe o presiune de mii de bari. Teoria braudeliană a celor două durate este, indubitabil, bazată pe un paradox, dar eu observ în ea, de fapt, tulburătorul paradox românesc. t

Codrin Liviu Cuţitaru este profesor universitar doctor la Facultatea de Litere din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza“ din Iaşi

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Şcoala în pătrăţele

Ioan Alexandru TOFAN

Şcoala în pătrăţele

Nu ştim să facem ore online sau să folosim calculatorul în şcoală, altfel decât ca pe un telefon mai mare. Putem învăţa, ce-i drept, dar asta cere timp. Dar putem, între timp, să încercăm să preţuim mai mult şcoala, iar apoi, cred, învăţământul online nu ar mai fi o problemă.

Filmuletul zilei

opinii

Un veac de singurătate: Regele Mihai (I)

Florin CÎNTIC

Un veac de singurătate: Regele Mihai (I)

Într-o tăcere asurzitoare, a trecut complet neobservată aniversarea celor o sută de ani de la naşterea ultimului Suveran al României. Între timp, s-a fâsâit şi cel mai mare miracol postdecembrist - transformarea haimanalelor securiste ale anilor 90 din detractori mizerabili ai monarhiei în propagandişti excitaţi care-şi smulgeau părul din cap şi îmbăloşau catafalcul regal cu elogiile lor false, în urmă cu patru ani. Dar de asta există arhivişti: să ne ajute să nu uităm! 

Era odată...

Radu PĂRPĂUȚĂ

Era odată...

Şi iernile parcă erau mai ierni pe vremea aceea! Ori poate să mă fi prea moşnegit eu şi să văd binele numai în trecut? Nu ştiu copil să nu fi mers cu uratul sau cu colindatul, că pe atunci ne lăsau părinţii, nu se temeau că o să păţim nu ştiu ce chestii nasoale şi nu ne dădeau o sută de lei sau de euro numai să stăm cuminţi acasă; şi răsuna tot satul pe atuncea de hăăăi-hăi, de pristandaua la muzicuţă, de zornăitul salbelor cu clopoţei ale mascaţilor sau de mugetul buhaiului (oare ştiţi ce-i acela „buhai” sau vă trebuie şi pentru asta o expoziţie etnografică?), cum nu găsiţi voi pe internet oricât aţi căuta.

Cronicarul muzical şi omul de cultură Liliana Gherman

Alex VASILIU

Cronicarul muzical şi omul de cultură Liliana Gherman

Scriind în săptămânile trecute despre dirijorii Cristian Mandeal şi Ion Baciu, am selectat din comentariile concertelor orchestrei Filarmonicii ieşene, publicate de Liliana Gherman în revista „Cronica” din 1966 până în 1995. Erau analize de natură publicistică, spre înţelesul cititorului aflat pe o treaptă superioară a perceperii, a plăcerii în domeniul artei sunetelor cultivate, dornic să înţeleagă mai mult, să-şi pună în relaţie impresiile formate în sala de concert cu impresiile cronicarului. 

pulspulspuls

Iacătă cine-s în realitate oamenii lui Dragnea de pe Bahlui în gios!

Iacătă cine-s în realitate oamenii lui Dragnea de pe Bahlui în gios!

Ei bine, dragi cetitori, nu ştim dacă aţi găsit până acum timp ca să aruncaţi un ochi pe trecutul sau prezentul celor care sunt prezentaţi ca fiind oamenii lui Dragnea în târg, dar iote că noi am găsit oleacă de vreme şi, din ce-am aflat, ne-am pus deja mâinile-n cap când am văzut cam ce se prezintă pe piaţă, de către unii, ca fiind alternativa post-pandemică pentru votanţii PSD. 

Caricatura zilei

Mall

Editia PDF

Bancul zilei

Cercetatorii ardeleni au descoperit ca oricâta mâncare le-ai da musafirilor, tot se îmbata.  

Parteneri

Alte publicatii

    Intrebarea zilei

    Ar trebui închise școlile dacă se trece de 6 la mie?

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.