Caută 
Timpul s-a oprit în mâinile lui nea Mihai. Povestea unuia dintre ultimii ceasornicari ai Iașului: A reparat 80.000 de ceasuri
5 MIN
În ciuda apariției ceasurilor inteligente și electronice, meseria de ceasornicar a reușit să coexiste de-a lungul anilor. Ba chiar să aibă și profit. Mihai State, un ceasornicar din centrul Iașiului, continuă să repare ceasuri și la 71 de ani.
Mihai State a învățat de la cei mai buni și a transformat pasiunea într-o afacere profitabilă. Deși repararea ceasurilor este o meserie pe cale de dispariție, el se grăbește să o numească una „căutată” și este încrezător că ceasurile clasice vor da mereu ora exactă în acest domeniu.
Lucrează de 55 de ani în același loc
Într-un atelier unde timpul stă în loc, un bărbat de 71 de ani pare că ține Iașul în mișcare. El este Mihai State și lucrează în centrul orașului, pe bulevardul Ștefan cel Mare. A învățat să repare ceasuri când era adolescent și frecventa Școala Profesională UCECOM Arad. Primii bani din ceasornicărie i-a câștigat lucrând chiar în atelierul în care l-am găsit zilele trecute.
Urmăriți canalul „Ziarul de Iași” pe WhatsApp. Cele mai importante știri ale zilei sunt disponibile aici
Au trecut 55 de ani de atunci. În 1970, își amintește Mihai, a deschis ușa acestui atelier, la vremea aceea puțin mai spațios, cu mai multe mese de lucru și cu mai mulți meșteri ceasornicari. Astăzi, mai lucrează doar Mihai la sediu, înconjurat de o mulțime de ceasuri care ticăie în voie, indiferent că atârnă de pereți sau că stau rezemate în vitrine. Dar nici biroul său nu arată altfel.
Astăzi, bărbatul repară în jur de patru sau cinci ceasuri pe zi, deși în unele zile poate avea și mai multe comenzi.
Ceasornicăria, o afacere profitabilă
Când am ajuns la el la sediu, ne-a avertizat din capul locului că nu prea are mult timp la dispoziție. Ne povestește cum a început totul, dar aproape niciodată nu își ridică ochii dintr-un ceas, pe care îl muta dintr-o mână în alta și îl lustruia de zor.
„Din ’70 mă ocup cu ceasornicăria. E o pasiune, plus că am făcut și școala la Arad, la Fabrica de ceasuri. În 1972 am ieșit salariat și de atunci am cinci ani și ceva de pensie. Da, este o afacere profitabilă dacă te ții de ea, îți place și ești serios. E o meserie căutată, din punctul meu de vedere”, ne spune Mihai State, ceasornicarul din Iași.
În timp, el și-a transformat meseria în business și s-a dedicat acestei îndeletniciri. Vorbim de o știință în adevăratul sens al cuvântului, care poate fi descifrată doar cu ajutorul unor noțiuni de matematică, fizică, chimie și tehnologie. Abia atunci se poate spune că un mecanic stăpânește fiecare rotiță și poate găsi soluția tehnică cea mai potrivită pentru ca, la final, ceasul să indice ora exactă.
Nea Mihai a reparat peste 80.000 de ceasuri
Pe biroul său, peste 100 de ceasuri își așteaptă acum proprietarii sau rândul la reparat, printre acestea aflându-se și un Atlantic, un ceas clasic elvețian Doxa cu exterior placat în aur, un model care nu se mai fabrică, dar și un ceas rusesc feminin Luch. În dreapta ni se deschid două sertare încărcate cu alte ceasuri uitate de ani de zile de clienți. „Din neglijență”, ne explică ceasornicarul.
„De obicei, primesc ceasuri mecanice. Sunt ceasurile electronice, mecanice, la care se mai schimbă un mecanism, o bobină, o placă electronică, depinde. Chiar mă bucur să văd că încă vine mult tineret cu ceasul clasic, vechi de la bunicul, din familie. Adică încă se poartă ceasul clasic”.
La un simplu calcul, lui nea Mihai i-au trecut peste 80.000 de ceasuri prin mână, la reparat. Deși ne asigură că nu a ținut niciodată o evidență clară. A reținut în schimb ce mecanisme a reparat și care au fost cele mai scumpe, aici enumerând Rolexuri, ceasuri Omega sau Tissot.
„Ceasornicăria a evoluat destul de mult de-a lungul anilor. Înainte erau numai ceasuri rusești și românești câte unul pe ici pe colo. Acum sunt elvețiene și mulți alți producători buni, dar și prețurile sunt destul de piperate. Piesele de schimb nu se găsesc în România. Le comand din Elveția”.
L-am întrebat pe nea Mihai despre ceasurile „smart” și dacă în cazul său se aplică zicala „cizmarului fără cizme”. Am aflat că ceasurile inteligente îl intrigă și că nu se vede niciodată purtând unul. Preferă în schimb ceasurile clasice elvețiene, pe care le consideră cele mai bune. De altfel, recunoaște că are o mică colecție, inclusiv un Tudor, un ceas elvețian produs de fondatorul Rolex, pe care îl și poartă la mâna.
„Ceasurile smart nici nu se repară. Dacă s-au stricat, altele”
„O parte din tineret văd că e cu ceasurile astea smart, dar în rest nu le văd la prea multă lume. Ceasurile smart nici nu se repară. Dacă s-au stricat, altele. Eu sunt cu ceasurile clasice, am mai multe, dar la mână acum am acest Tudor. E de ocazie”, ne-a arătat nea Mihai.
L-am întrebat cui va lăsa această zestre de cunoștințe și dacă vede în tehnologie un inamic, care îi va închide atelierul de reparații. Deși repararea ceasurilor este o meserie pe cale de dispariție, el se grăbește să o numească una „căutată”.
În plus, este încrezător că se va câștiga mereu un ban din asta, pentru că ceasurile clasice nu vor dispărea niciodată. „
E o meserie frumoasă și de lăsat moștenire, dar trebuie să ai cui să o lași. Eu am doi băieți, dar niciunul nu a vrut să învețe această meserie. Tineretul nu are răbdare în ziua de astăzi. Or, aici trebuie să ai răbdare. Dacă nu ești calm, nu faci nimic”, spune bărbatul.
La Iași, în evidența Oficiului Național al Registrului Comerțului mai figurau activi în acest an 15 ceasornicari. Interesant este că, acum 10 ani, la Iași erau înregistrați oficial doar 12 ceasornicari.
Publicitate și alte recomandări video
