Tocătorul de oase

La început am crezut că sunt coincidențe, dar apoi, când s-au înmulțit din cale afară, mi-am dat seama că trebuie să fie un fenomen scăpat de sub control, altfel nu se explică. Când un copil își rupea un os într-o clasă în anii trecuți, mă refer înainte de 2000, părea o întâmplare nefericită, dar doar o întâmplare. Dar, în momentul când constați în ziua de azi că în fiecare clasă sunt din ce în ce mai mulți elevi care își rup cel puțin un os și cel puțin o dată, te pune pe gânduri. Ceva se întâmplă. Nu mai sunt coincidențe.

Copiii de acum își rup mult mai des și mult mai ușor oasele decât o făceau părinții lor. Și este o consecință firească, aproape obligatorie a lumii și a anturajului în care aceștia trăiesc.

Motricitatea copiilor noștri este cu mult mai mică decât a celor de pe vremea părinților lor sau mai înainte. Sunt studii care arată acest lucru. Se întâmplă asta pentru că cei mici nu se mai mișcă așa cum se mișcau cândva. Sunt mult mai statici, mult mai neantrenați pentru mișcare, pentru eforturi fizice. Majoritatea nu pot face ceea ce puteau copiii de ieri. Nu se pot cățăra în copaci, nu pot sări garduri, nu pot face scheme mai sofisticate de îndemânare fizică, nu pot alerga la fel de mult, nu rezistă la fel de mult la efort fizic. Și iată, din această cauză sunt și mai predispuși la accidentări.

E un adevărat război care se desfășoară sub ochii noștri zi de zi. Fără nicio exagerare o spun, doar că nu e război declarat, e unul ascuns, mut, care se desfășoară în casele noastre, dar și în afară. Între rețelele sociale și viața însăși. Rețelele încearcă să țină copiii cât mai mult cu ele, iar viața îi aduce cu picioarele și fața pe pământ, la propriu. Spitalele sunt pline de răniți ai acestui conflict, sunt și morți. Avem de-a face cu un război în toată regula. Dacă ai vedea holurile și cabinetele de ortopedie din spitalele de copii, ți-ai da seama de adevărul acesta. Arată ca pe front!

Internetul, rețelele, jocurile, tot ce înseamnă activitate statică pe care copiii din ziua de azi sunt tot mai des și inevitabil tentați să le facă, îi îndepărtează de la capacitatea de supraviețuire și îi transformă în „carne de tun” ușor de doborât de forțele fizicii general valabile, existente pe Terra, cum ar fi gravitația și inerția.

Probabil că unii progresiști ar spune că nu se pot neglija progresul tehnologic, evoluția umanității, dar atunci aceștia să dea și o soluție pentru evitarea forței gravitaționale și a inerției. Și voi fi de acord cu ei.

Australia va fi curând prima țară care va interzice rețelele de socializare pentru copiii sub 16 ani. E o mare tevatură acum acolo. Se caută soluții, e o bătălie intensă între cei pro și cei contra. Atât directă, cât și pe ascuns. Cei din urmă, aliați ai rețelelor, sunt în stare să facă orice ca să țină treaba în mișcare ca și până acum. Chiar să înșele, să falsifice acte de identitate, fețe de oameni etc. Personal nu știu cât va fi de eficientă această interdicție pentru că nimic nu poate opri accesul la Internet. Eu însumi m-am lămurit cu asta când am încercat de nenumărate ori să blochez accesul copiilor mei pe telefoane. Mereu găseau soluții de evitare a interdicțiilor. Iar majoritatea erau tot online. Sunt tutoriale despre cum să eviți controlul parental!! Cum sunt și tutoriale despre cum să faci droguri, să confecționezi un pistol artizanal etc. Sunt scheme, formule, modalități de-a dreptul geniale de a ocoli o parolă, de a o afla, de a o anula cu totul. E ceva fenomenal.

Cred că la fel va fi și în Australia. Autoritățile se vor strofoca în van să găsească cele mai eficiente soluții de a opri copiii să intre pe rețelele de socializare, dar pun pariu că în cel mult o lună de la începerea prohibiției, totul va fi fost deja „rezolvat” de hackeri.

De aceea eu nu cred nici în supremația IA. Oamenii vor găsi mereu o soluție de a o ține sub control. Oricât de adaptabilă va fi aceasta, nu va putea anticipa toate nebuniile scornite de o minte de om. Bag mâna în foc pentru asta.

Revenind la oase rupte, cred că asta ar trebui să ne îngrijoreze mai mult decât rețelele sociale. Și statele lumii ar trebui să ia măsuri exact în această direcție, care e mai controlabilă decât imensul Internet. Acestea ar trebui să impună prin lege – și cu pedepse dureroase pentru nerespectarea lor – mișcarea, sportul în aer liber pentru a menține pe linia de plutire capacitatea motrică a copiilor și implicit a viitorilor cetățeni ai acestei lumi. Dacă o ținem în ritmul ăsta, oamenii viitorului nu se vor mai putea mișca de pe scaune sau paturi fără a risca să se rănească ori chiar să moară. Vor deveni cu adevărat niște legume conectate la metavers.

Părinții n-ar mai trebui să tolereze scutirea de la sport a odraslelor, și în plus ar trebui să le impună/să încurajeze deplasarea dintr-un loc în altul pe propriile picioare sau prin mijloace de locomoție care necesită efort fizic. Nu mai duceți copiii la școală cu mașina, lăsați-i să se descurce singuri, dacă nu vreți să mergeți cu ei prin spitale cu mâini, picioare rupte, capete sparte sau, Doamne ferește, alte chestiuni mai grave.

Mă uit la copiii care merg cu trotineta și mă apucă groaza. Aceia stau toată ziua pe telefon, fără să miște altceva decât degetele, iar apoi se aruncă direct pe trotinetă și prind niște viteze incredibile. Se bazează pe „experiența” lor online, dar aceasta nu are nimic de-a face cu experiența pe viu. Sunt două abilități cu totul și cu totul diferite, care antrenează mușchi și neuroni cu totul diferiți. Din această cauză este inevitabilă o accidentare.

Nu risc absolut deloc să spun că folosirea necontrolată a dispozitivelor electronice, în detrimentul mișcării, a sportului, pune în pericol integritatea fizică, la propriu, deși indirect, și chiar viața copiilor, a tuturor oamenilor, de altfel.

E foarte grav ce se întâmplă. Iar dacă numeroasele și mereu în creștere cazuri de rupturi de oase și altele asemănătoare nu ne pun pe gânduri, dacă încă mai credem că toate astea sunt simple întâmplări firești vârstei, atunci sfârșitul e aproape. Terra va fi ca o imensă Insulă a Paștelui, golită de oameni, dar plină de statui.

Briscan Zara este scriitor și publicist

Publicitate și alte recomandări video