Dacă am observat de ceva timp o tendinţă de a lansa 2 albume noi în acelaşi an (Lana del Rey anul trecut, Red Hot Chili Peppers sau Jack White în 2022), trupa australiană King Gizzard & the Lizard Wizard a scos nu mai puţin de 5, dintre care 3 doar în octombrie!

Printre albumele aşteptate, dar care n-au intrat în topul de mai jos, s-au numărat cele ale lui Eddie Vedder (vocalistul Pearl Jam, la 10 ani de la precedentul material solo), Tears for Fears (primul după 18 ani), Muse, Neil Young, Beyoncé etc. Merită menţionată coloana sonoră a filmului Blonde, compusă de Nick Cave şi Warren Ellis, al treilea album al artistei catalane Rosalía, cel al trupei canadiene Alvvays şi noile materiale Kendrick Lamar, Maggie Rogers (SUA) sau Nilüfer Yanya (MB).

1. I Love You - Fontaines D.C. Deşi i-am mai văzut pe nişte compilaţii cu muzică indie, am ascultat cu adevărat această trupă de post-punk irlandeză deoarece urmau să cânte la Primavera Sound (Barcelona), probabil cel mai important festival pentru muzică indie din Europa. Piesa e o declaraţie de dragoste adresată Irlandei, un cântec cu mesaj politic, care vorbeşte despre motivele pentru care tinerii îşi doresc să părăsească ţara (aşa cum au făcut şi membrii formaţiei). Skinty Fia, numele albumului de pe care merită ascultat în egală măsură şi cântecul Jackie Down the Line, s-a traduce din irlandeză drept „damnarea căprioarei”.

2. Skrting on the Surface - The Smile. Dacă Radiohead n-a mai scos vreun material nou din 2016, partea cea mai creativă a trupei (vocalul Thom Yorke şi chitaristul Jonny Greenwood) l-a cooptat pe bateristul celebrei trupe de jazz Sons of Kemet pentru una dintre cele mai mari surprize muzicale ale anului. Albumul e eclectic, dar această baladă dreamy, trippy, poartă marca Radiohead (ulterior am descoperit că, într-adevăr, o primă versiune a fost lansată în 2009).

3. Age of Anxiety II (Rabbit Hole) - Arcade Fire. Mi-e greu să aleg un cântec preferat de pe cel mai recent album al canadienilor de la Arcade Fire, una dintre trupele cele mai interesante din ultimul deceniu. Trăim într-o eră a anxietăţii, iar „gaura iepurelui” face aluzie la escapism, ceva care ne duce într-o stare suprarealistă, ieşită din comun.

4. Burning - Yeah Yeah Yeahs. M-am îndrăgostit de vocea lui Karen O, vocalista trupei newyorkeze, undeva prin 2009, când ascultam cântece precum Heads Will Roll sau Runaway. După o pauză de 9 ani, a apărut Cool It Down, care dă două piese în mai toate topurile. Am ales ritmul şi uşoara agresivitate din Burning în detrimentul celuilalt hit, Spitting Off the Edge of the World.

5. Rătăcit - om la lună. Spre deosebire de albumul anterior, a fost nevoie de mai multe ascultări pentru ca Echilibru să se lipească de inima mea. Dar de când a făcut-o, CD-ul e pe repeat în maşină şi în playlist-urile mele. Iar pe unde îi prind, prestaţiile live ale băieţilor sunt, ca de obicei, la superlativ şi de aceea de 2 ani sunt trupa mea românească preferată.

6. Fascination - Tamino. Vocea artistului belgian de origine egipteană Tamino m-a cucerit acum ceva timp cu Chambers, iar când am auzit cântecul acesta într-un magazin din Spania, am recunoscut-o imediat. Am dat Shazam să aflu numele acestei piese melancolice şi, în acelaşi timp, plină de emoţie pozitivă, şi astfel a ajuns aici.

7. Shotgun - Soccer Mommy. Un cântec despre cum e să te îndrăgosteşti nebuneşte, iar vocea lui Sophie Allison reuşeşte să transmită mesajul versurilor într-o formulă muzicală care aduce aminte de anii ‘90 (aproape toată muzica zilelor noastre e impregnată de nostalgie).

8. My Love - Florence + The Machine. 4 ani de la ultimul material semnat de Florence Welch, iar Dance Fever nu dezamăgeşte. Îmi place mai mult My Love decât King sau Free, alte single-uri de pe album.

9. Billie Toppy - Men I Trust. O altă trupă din Canada, specializată în dream pop, dar care a produs un cântec mai ritmat decât de obicei, cu influenţe new wave şi riff-uri à la Joy Division, ce amintesc de anii ‘80.

10. If You Ever Leave, I’m Coming With You - The Wombats. De obicei prefer muzica ceva mai lentă şi tristă, dar această infuzie de optimism pe ritmuri vesele a băieţilor din Liverpool e binevenită: „I’ll get out of bed/ Stop listening to Radiohead”.

11. Wet Dream - Wet Leg. Trupa revelaţie a anului trecut a lansat primul material discografic. Wet Dream e un alt cântec indie al cărui ritm ţi se lipeşte uşor de creier. Era cât pe ce să-i prind live la Barcelona, dar cu toţii ştim cum întârzie avioanele în ultima vreme…

12. Body Paint - Arctic Monkeys. Alex Turner, vocalistul şi compozitorul trupei, mutat de ceva timp în California, şi-a enervat o parte din fani odată cu albumul precedent. Cei care mai sperau că acela a fost doar un accident s-au lecuit odată cu The Car, care arată că vremea albumelor cu cântece care să rupă ringurile de dans şi arenele unde concertează Arctic Monkeys pare să fi apus. Partea bună e că acele cântece încă fac parte din setlist-urile concertelor, aşa cum am aflat alături de câteva zeci de mii de români vara aceasta la Summer Well.

13. Black Summer - Red Hot Chili Peppers. Reîntoarcerea în 2019 a lui John Frusciante a fost cu siguranţă cel mai bun lucru pentru RHCP, iar solo-urile şi riff-urile sale de pe acest cântec sunt o bună mărturie în acest sens.

14. Fast Land - Moderat. Muzica electro experimentală a trio-ului german Moderat (unul dintre membri lucrează cu Modeselektor, altul e cunoscut ca Apparat) a fost comparată mereu cu coloana sonoră a unui film care încă n-a fost făcut.

15. Things Will Be Fine - Metronomy. Pentru o trupă de electro-indie, acesta este un cântec cât se poate de rock, optimist, numai bun de trecut zile reci de iarnă cu gândul la promisiunea verii, când totul va fi bine.

16. Grace - Hercules & Love Affair. Deşi proiectul DJ-ului american Andy Butler se situează în zone dance sau house, Grace e o piesă mult mai întunecată, ce aduce cu death rock-ul anilor ‘80.

17. False Dichotomy - Metric. Dead Disco (2003) a fost primul hit al formaţiei canadiene, iar Formentera, ultimul material, pare să continue sound-ul new wave care a consacrat-o.

18. Adieu - Rammstein. Recunosc că am ascultat prima dată cântecul în timp ce mă uitam la impresionantul videoclip care-l ilustrează, filmat la Opera Garnier din Paris şi regizat de Specter Berlin (responsabil şi pentru Deutschland). S-a speculat intens că ar semnala destrămarea trupei, dar Till Lindemann & co au negat.

19. A Bit of Previous - Belle and Sebastian. Interesant e că piesa nu face parte de pe albumul omonim, ci a fost lansată ca single ulterior. Are un aer indie din anii ‘80, pare că auzi ritmurile chitării lui Johnny Marr (The Smiths).

20. Here to Forever - Death Cab for Cutie. Probabil cea mai bună piesă de pe al zecelea album al trupei americane.

P.S. Cei interesați pot accesa link-ul de pe Spotify al playlist-ului.

George Pleşu este manager cultural, preşedintele Asociaţiei AltIaşi