Trădarea elitelor și revolta maselor

Titlul articolului de astăzi este inspirat de două lucrări pe tema relației dintre elite și mase. Pe de o parte, avem cartea Revolta maselor (La rebelión de las masas) scrisă de filosoful spaniol José Ortega y Gasset în 1937 și, pe de altă parte, avem cartea Revolta elitelor şi trădarea democraţiei (The Revolt of the Elites and the Betrayal of Democracy) publicată de istoricul și socioantropologul american Christopher Lasch în 1995. După lecturarea cărților vom observa că primul autor l-a inspirat pe cel de-al doilea. Pe baza acestor două lucrări care au făcut istorie în științe sociale, propun o analiză a situației în care se află România, înainte de turul II de scrutin pentru alegerile prezidențiale (18 mai 2025) al cărui rezultat poate schimba radical cursul european al țării noastre cu toate parteneriatele strategice pe care le avem încheiate.

Ipoteza de lucru este că situația de criză politică, socială și economică grave în care ne aflăm se datorează trădării elitelor politice prin proastă guvernare, dar și incapacității maselor de a internaliza valorile, normele, comportamentele specifice democrației participative, consolidate, de tip occidental. La toată această situație complicată în care ne aflăm au contribuit și actori statali și non-statali care nu doresc ca România să fie o țară europeană, democratică și prosperă, ci mai degrabă plasată într-o zonă „gri”, de incertitudine geopolitică, cu o elită coruptă și manevrabilă și o populație supusă și controlată mai ales prin tehnici digitale de dezinformare, manipulare și propagandă. Răspunsul la problemele cu care România se confruntă astăzi trebuie căutat mai înainte de toate aici, în interiorul țării, investigând sociologic relația elite-mase, și, mai apoi, în alte zone geospațiale de interes politic, miliar și economic.

În cartea sa, Ortega y Gasset analizează ascensiunea omului-masă, a individului mediocru, lipsit de cultură și inițiativă, dar care pretinde un tratament social și politic superior chiar și celor mai calificați și cultivați din societate: „Omul-masă este omul a cărui viață nu are un proiect și care trăiește la întâmplare, lăsându-se purtat de evenimente”. Filosoful spaniol este îngrijorat de nivelarea valorilor, diluarea autorității elitelor intelectuale și culturale în raport cu o societate masificată și dominată de conformism, superficialitate și autosuficiență. Reamintesc cititorilor că, în perioada în care Ortega y Gasset a scris Revolta maselor, Europa era cuprinsă de fermentul unor curente ideologice (comunismul şi fascismul) care aduceau în prim-planul istoriei rolul maselor. Potrivit filosofului spaniol, „omul-masă” este produsul sociocultural al secolului al XIX-lea, influențat de democraţie (puterea poporului) şi evoluţia ştiinţei moderne, care s-a afirmat din punct de vedere politic în „secolul extremelor” (cf. Eric Hobsbawm). Socializarea beneficiilor democraţiei reprezentative şi a descoperirilor ştiinţifico-tehnice au condus la emanciparea maselor şi crearea unei „conştiinţe de masă” cu un pronunțat fundament revoluţionar. În sinteză, cartea scrisă de Ortega y Gasset este o reflecție pesimistă, dar lucidă asupra democrației, culturii de masă și pericolelor unei societăți în care dominația cantității eclipsează calitatea. Istoria secolului XX cu totalitarismele sale, comunismul și fascismul, va confirma previziunile lucide ale filosofului spaniol.

În România perioadei electorale (2024-2025) pe care o traversăm, auzim tot mai des invocat în discursul elitelor termenul de „popor”: totul în numele poporului, pentru popor, împotriva elitele conducătoare care formează „sistemul”. Mai ales prin propaganda susținută în mediul online, beneficiind de resursele platformelor digitale/ rețelele de socializare, s-a indus ideea că tot ceea ce se întâmplă rău la nivelul societății românești poate fi pus pe seama unui sistem (politic, administrativ, economic), considerat perimat, susținut artificial de la nivelul instituțiilor europene, care acționează împotriva intereselor celor mulți/ poporului/ maselor. Rețelele de socializare au oferit posibilitatea omului-masă să iasă în evidență, să devină influencer, comentator politic, să se creadă analist de relații internaționale, specialist în macroeconomie ș.a.m.d. Referindu-se la acest aspect, scriitorul italian Umberto Eco afirma cu ceva timp în urmă: „Reţelele de socializare au oferit dreptul la opinie unor legiuni de imbecili care până acum îşi exprimau părerea doar în baruri, în faţa unui pahar de vin, fără să facă vreun rău comunităţii. Camarazii lor îi reduceau imediat la tăcere. Dar acum au acelaşi drept la cuvânt precum un laureat al premiului Nobel”.

Democrația digitală favorizează opiniile formulate de omul-masă, coagulate în bulele (grupurile) de comunicare în mediul virtual, potențate de algoritmii rețelelor de socializare în detrimentul oamenilor de știință și tehnicienilor care dețin cunoaștere și competențe validate de comunitatea profesională din care fac parte. Cu alte cuvinte, în societatea digitală, toți suntem deștepți, le știm pe toate, avem explicații la orice, putem să decidem chiar și printr-o revoltă în mediul virtual cursul unei comunității, al orașului sau al țării. S-a acreditat ideea generală că important este ceea ce crede și ce spune poporul, voința generală, mulțimea în numele căreia unii actori politici propun soluții radicale la problemele societății actuale: regândirea apartenenței României la structurile europene, renunțarea la parteneriatele strategice cu țări care sunt democrații consolidate și economii prospere, practicarea așa-numitei „neutralități strategice”, naționalizarea activelor companiilor cu capital străin, concedierea unei jumătăți de milion de bugetari/ funcționari publici. Discursul instigator la ură, mai mai ales în mediul online, este tot mai practicat de unii lideri politici pentru câștigarea simpatiei maselor, valorificabilă electoral și politic.

Spre deosebire de predecesorul său, Christopher Lasch susține că, în societatea contemporană, elita intelectuală, economică și profesională nu mai joacă rolul unei clase conducătoare responsabile, ci s-a izolat de restul societății, trădând idealurile democratice. În loc ca „masele” să se revolte împotriva elitelor, așa cum vedem la Ortega y Gasset, elita este cea care s-a revoltat împotriva maselor, disprețuind valorile populare și atașamentul față de comunitate, tradiție și responsabilitate colectivă. Pentru Lasch, între noile elite ale puterii, bogăţiei și notorităţii şi masa oamenilor simpli intervine o falie care se lărgeşte tot mai mult. Cei aflaţi în vârful puterii se oligarhizează (cf. Robert Michels) tot mai mult în raport cu masele (poporul), creând o problemă de legitimitate a sistemului democratic. Oamenii obişnuiţi nu se mai simt reprezentaţi de cei care constituie elita puterii, de cei care formează elitele manageriale din corporaţiile multinaţionale, de elitele tehno-birocratice care controlează administraţia, nici măcar de elitele culturale (scriitori, actori, artiști plastici, profesori, cercetători). Frustrați, dezamăgiți, lipsiți de speranță, cei mulți se încred în puterea bâtei politice, cu riscul ulterior al purtării botniței și al biciului autoritarismului.

Criza de legitimitate a elitei se traduce și prin criza de legitimitate a democrației ca sistem politic. Critica socială formulată de Lasch indică disprețul elitelor față de popor, care sunt tot mai preocupate de putere, bogății și notorietate. În acest context, asistăm la un declin al culturii civice de tip democratic, participativ, bazată pe informare, educare și conștientizare a celor mulți cu privire la problemele reale din societate și soluțiile concrete, realiste, fezabile pe care acestea le pot primi. Vedem că în societatea actuală (digitată) se manifestă două tendințe aparent asemănătoare: anti-elitismul reprezentat de „revolta maselor” şi anti-elitismul „noilor elite” care îşi abandonează menirea istorică. În acest sens, România se confruntă cu o criză gravă de legitimitate a elitelor politice. Acestea sunt tot mai contestate pe motiv că și-au multiplicat privilegiile (pensii speciale, salarii mari, diurne, cheltuieli de protocol), în timp ce poporului îi sunt rezervate măsurile de austeritate: concedieri masive în sistemul public, creșteri de taxe și impozite pentru a acoperi deficitul bugetar. Criza actuală provine și din faptul că privilegiile sunt rezervate exclusiv elitelor politice, iar sacrificiile alocate maselor.

De multă vreme alegerile nu mai asigură circulația elitelor, înlocuirea politicienilor care dețin poziții de conducere în statul român, ci reproducerea acestora prin trecerea dintr-un post (portofoliu) în altul, din Parlament în Guvern și viceversa, de la nivelul local la cel național, din Parlamentul național în Parlamentul european. Pare că puterea este gestionată de aceeași oameni, partidele și grupurile de influență din care provin, că nu există șansa unei schimbări reale, de bunăstare pentru cei mulți. Sistemul politic actual este perceput ca fiind anchilozat, oligarhizat, corupt. În toată această criză masivă de legitimitate se profilează contra-elite politice care, prin exploatarea unor teme populiste, beneficiind de spațiul de expunere din mediul virtual, algoritmi și micro-targetare electorală, propun proiecte de exorcizare a politicienilor mainstream și de mântuire colectivă. În concluzie, trădarea elitelor este sancționată, deocamdată electoral, de către masele revoltate chiar cu prețul schimbării radicale a parcursului democratic european al României.

Ciprian Iftimoaei este conferențiar universitar doctor în cadrul Facultății de Științe Politice și Administrative, Universitatea „Petre Andrei” din Iași

Publicitate și alte recomandări video