La muzeul din Dumbrava Sibiului, tradiţia ignatului i-a făcut pe "musafiri" să se simtă ca la bunici. Ceaunele s-au încins pe foc, bunătăţile au umplut mesele, iar turiştii s-au înfruptat din tot ce le-a poftit inima. Tradiţia Ignatului a fost ţinută ca odinioară, în curtea bunicilor. Toate pregătirile specifice bucătăriei tradiționale românești în pragul Crăciunului au fost urmărite îndeaproape de vizitatori.

Participant: Toţi paşii sunt refăcuţi aici, în Muzeul Astra. Pentru că aici, este tărâmul unde noi ne ocupăm de aşa ceva. Pentru că toate zonele etnografice sunt prezente aici. Sunt prezente prin gastronomie, prin ateliere meşteşugăreşti. Oaspeţii veniţi la muzeu, au putut urmări toate etapele acestei tradiţii, de la pârlitul porcului cu paie, până la prepararea bucatelor tradiţionale româneşti. De pe masa de Crăciun nu au lipsit cârnaţii sau delicioasa pomană a porcului, iar gustul lor desăvârşit i-a încântat nespus pe turişti. Atmosfera de sărbătoare a fost întreţinută şi de grupurile de colindători venite din toate colţurile judeţului.

Ce înseamnă Ignatul, sărbătoarea de pe 20 decembrie
Ziua de Ignat este denumită astfel după Sfântul Ignatie Teoforul, un sfânt martir, care a murit sfâșiat de fiare în amfiteatrul de la Roma.

Sfântul Ignatie Teoforul (35 - 107) – se crede că a fost sirian de origine și că, înainte de convertirea să la creștinism, ar fi fost păgân și mare persecutor al creștinilor. Ignatie a suferit moarte martirică la Roma, în timpul domniei împăratului Traian (98-117). A fost arestat, împreună cu alți creștini, în timpul persecuției din Antiohia și pedepsit cu moartea prin aruncare la fiare în amfiteatrul de la Roma.

Astfel, el a fost dus la Roma, însoțit de o gardă de 10 soldați, pe care el însuși îi numește „leoparzi”. În drumul său spre Roma, Sfântul Ignatie a îndemnat pretutindeni mulțimea creștinii să asculte de episcopii și preoții lor și să nu creadă învățăturile eretice. Ajuns la Roma, a fost aruncat în arena spre a fi sfâșiat de lei. Tradiția mărturisește că leii nu au mâncat inima Sfântului Ignatie. Ea era plină de lumina și avea înscris pe ea numele Teoforul. Numele de Ignatie a fost pus în legătură cu un cuvânt latin ‘ihnis’ care înseamnă foc. Cuvintele lui, ardoarea lui în apărarea credinței l-au făcut să fie privit că un foc nestins.

Oasele care au mai rămas după ce fiarele i-au sfâșiat trupul, au fost adunate de creștini și puse într-un loc însemnat din afara cetății. După puțin timp, ele au fost trimise de la Roma la Antiohia. Mutarea moaștelor Sfântului Ignatie este pomenită în calendarul ortodox pe 29 ianuarie. Moaștele sale au fost puse mai întâi în cimitirul de lângă poartă Dafne din Antiohia, iar în timpul împăratului Teodosie cel Tânăr (408-450) au fost așezate într-o biserica din cetate, închinată Sfântului Ignatie, scrie creștinortodox.ro.

Tradiții şi superstiţii românești în ziua de Ignat
Tradiţia noastră spune că de Ignat, singura activitate permisă este tăierea porcului şi este interzis să faci alte munci cum ar fi: spălatul, cusutul sau măturatul casei.

„Se zice că porcul îşi visează cuţitul de Ignat, că nu mai mănâncă după această dată şi că dacă l-ai ţine mai mult decât ziua de Ignat, nu ar mai fi în plină formă. La romani exista o categorie de preoţi care ghiceau în măruntaiele animalelor sacrificate. La noi se păstrează credinţa că dacă splina porcului are o anumită formă, este îngroşată într-un capăt, va fi iarna mai grea.

Probabil că modul în care se hrăneşte un animal determină nişte modificări pe organele interne. Porcul este sacrificat de Ziua Ignatului, care vrând-nevrând devine o zi cu dezlegare la porc. Se face aşa zisa tocană a porcului. Acest animal este respectat ca o fiinţă, căreia i se face pomană”, a povestit Carmina Maior, fost muzeograf la CNM Astra Sibiu, potrivit alba24.ro

De Ignat, după ce sunt pregătite preparatele, trebuie continuat Postul până în Ajun.

Sursa: observatornews