Proiectul de buget pe anul 2023 anunţă un minim de 2,1% din PIB, cel mai mic din ultimii 33 de ani! În exprimarea ministrului Ligia Deca, acest 2,1% (din 6% cât prevede legea) reprezintă „un buget de tranziţie către o alocare justă pentru acest sector crucial ca importanţă pentru viitorul României”. Nici mai mult, nici mai puţin! Avem în desfăşurare, de fapt, o „tranziţie” spre zero, o interminabilă tranziţie spre „România tâmpită”, proiectul de ţară nescris, dar predat ca o ştafetă de la guvern la alt guvern, din criză în criză, din ministru plagiator în ministru impostor. E în gena acestor impostori să ne convingă, de pildă, că „nu există nicio o legătură între calitatea educaţiei şi toaleta din curte” (ex-ministrul Educaţiei, Sorin Cîmpeanu), că nu există nicio relaţie între salariul unui profesor şi atragerea unor oameni cu vocaţie în domeniu, că industria pregătirilor ar fi un aspect normal şi benefic etc.

Ce am ştiut, ştim şi vom şti despre educaţie în România? Există datele fundamentale, care nu se modifică după cum se schimbă guvernele, după cum vin crizele şi cum ajung banii de la UE. Situaţii care par să fie mai greu de ameliorat decât construcţia autostrăzilor ori reducerea corupţiei, şi care ne bântuie existenţa fără să ne dăm seama cât de adânc ne condiţionează şi condamnă la ceea ce suntem. Date care, după toate informaţiile, vor fi valide şi în 2033 sau 2043.

Analfabetismul funcţional: în ultimul deceniu, în funcţie de conceptualizare şi de marja de eroare, acesta se situează între 40-50%. Fără perspective de ameliorare. Enorm de mulţi elevi sunt lăsaţi în urmă, abandonaţi de sistem. România se situează pe primul loc în UE la abandonul şcolar timpuriu - 15%. Avem şi cele mai slabe rezultate la nivel european în ceea ce priveşte echitatea educaţiei, în condiţiile în care „statutul socio-economic are un efect imens asupra performanţei în educaţie”. Cei săraci nu prea au şanse să-şi depăşească condiţia. Datele Eurostat ne spun că 41,5% dintre copiii români, cea mai ridicată cifră din UE, sunt expuşi riscului de sărăcie şi de excluziune socială. Sunt cifre care blochează respiraţia, dar sunt complet ignorate şi escamotate de autorităţi, foarte puţin sau deloc abordate prin politicile educaţionale.

Cum se reflectă educaţia în preocupările intelectuale ale naţiei? De exemplu, conform Eurostat, doar 6,2% din români citesc cărţi, iar România este pe ultimul loc în Europa la consumul de carte.

Şi, astfel, cea mai căutată „persoană” pe Google în 2022 a ajuns Florin Salam, înaintea lui Vladimir Putin. Avem scriitori români mai citiţi în ţări din America Latină decât în ţară. Statistic, în 2022, 93% dintre români nu au cumpărat o carte. E şi greu: sunt doar două librării la suta de mii de locuitori. De 30-40 de ori mai puţine librării decât casele de pariuri şi jocuri de noroc. La consum cultural, noi subrecorduri: peste 70% dintre români nu au fost niciodată în viaţa lor la teatru, peste 60% nu au vizitat un muzeu, o expoziţie, o galerie de artă. Avem, în schimb, în derulare neaşteptat de multe proiecte de stadioane - spaţii de studii aprofundate şi lăcaşuri de cultivare a vocaţiei culturale naţionale.

Suntem, pe deasupra, nişte bigoţi ipocriţi. Sistemul, în tandem cu poporul, a blocat până şi educaţia elevilor despre propriul lor corp. Efectul: în prezent, rămânem de departe pe primul loc la numărul de naşteri în rândul mamelor cu vârste mai mici de 15 ani (45% din totalul naşterilor înregistrate în UE). Unul din zece nou-născuţi din România provine din mame adolescente. Cei mai mulţi minori, victime ale traficului pentru sex, sunt înregistraţi tot în România.

Nu ar fi prin urmare nicio mirare că avem cel mai mic nivel de alfabetizare financiară din Europa - 8%. 9 din 10 români „nu au abilităţi de calcul a ratei dobânzii, de diferenţiere între valorile nominale şi reale, precum şi de înţelegere a conceptului de diversificare a riscului”. Dar, vreo 55% dintre noi cred în existenţa Iadului (e acolo, în pământ, sub rezervele de petrol şi lângă gazele de şist!), iar aproximativ jumătate apreciază că horoscopul este o metodă ştiinţifică de prognozare a viitorului! Aşa se face că 32% dintre români ştiu că pandemia COVID a fost declanşată de companiile farmaceutice, în timp ce 52% apreciază că vaccinurile nu sunt benefice pentru sănătatea oamenilor. Mai bine cu tămâie şi descântece de deochi.

Am putea, desigur, continua cu astfel de exemple. Puse cap la cap, ele compun un tablou social tragic. Tragicul şi tradiţiile naţionale combinate, adică tragiţionalul. Pericolul este că am intrat abrupt într-un ciclu în care această Românie analfabetă funcţional preia pas cu pas funcţiile de decizie şi poate impune politicile. De câte ori, în ultimele luni, Guvernul a modificat legi şi ordonanţe pentru subvenţionarea preţului energiei, nefiind în stare să prevadă efectele juridice în lanţ, zăpăcind şi înnebunind oamenii? Aceşti oameni legiferează fără să înţeleagă ce fac - o dovadă a analfabetismului funcţional în exerciţiu la vârful statului. E firesc ca tagma acestora să aloce 2,1% din PIB pentru educaţie. Ei funcţionează ca o generaţie pentru care e natural ca tăierea pensiilor speciale să fie „neconstituţională” şi sacrificarea educaţiei copiilor „normală”. E firesc ca ei să nu parieze pe viitorul celorlalţi, pentru că niciodată nu au fost în stare să gândească în afara intereselor personale.