Sunt stări de fapt ce neliniștesc și fac viața tot mai nesigură. Oamenii suferă, plâng și mor înainte să le vină firescul soroc. Dar până atunci cei mai mulți se conservă și conservă tot ce pot ori le stă la îndemână, accentuând astfel povara iminentelor crize economice și alimentare. Ce poate fi mai greu și trist decât să nu ai ce pune de-ale gurii pe masă? Iată motivul goanei după ulei, zahăr, pâine și câte altele.

Și în vreme ce lumea fierbe, ai noștri diriguitori se înghesuie în a promite liniște și viață decentă, deși cu toții palpăm alt adevăr. Pe deasupra, mai intră și-n hora ce se joacă după muzica altora lipsiți de griji, trimițând „sulițe“ spre invadatori, uitând totuși că vecinilor este bine să le oferi măcar un zâmbet chiar și-atunci când ochii lor nu-ți sunt pe plac.

Unele opinii, dar mai cu seamă cele ale analiștilor îngrijorează cu atât mai mult. Teama de ce va fi să fie sub aspect economic și al siguranței naționale neliniștește chiar dacă ni se promite liniște. Nimic nu poate oferi siguranță când eşti slab şi când economia este blocată în chingile crizelor de tot felul, iar bombele explodează la doi pași de noi.

Trăim în vremea crizelor devenite reale boli ce se cronicizează. Maladii greu de controlat mai cu seamă atunci  când nu găsești tămăduitorii potriviți și la vreme care să ofere antidotul sau șansa de a ne alege drumul pe care trebuie să mergem pentru a ne regăsi pe noi înșine. Singura cale de a ne elibera este curajul de a întreprinde mereu lucruri care să ne ofere satisfacții și, de ce nu, bunăstare. Optimismul, zâmbetul, dorința de a veni mereu în sprijinul celor din jur dă puterea de a merge mai departe. Chiar și-atunci când nu plouă. O fi apa noastră a altora, dar cea a Domnului încă nu s-a privatizat. Ne-o oferă când vrea El, parcă atenționându-ne că nu întotdeauna merităm ceea ce ne dă din bunătatea Sa. Dar, cum speranța moare ultima, să ne încredințăm că măcar în al doisprezecelea ceas ni se va oferi șansa de a ne asigura ceea ce trebuie să punem pe masă de cel puțin două-trei ori pe zi. Dacă nu avem nici această şansă, nu ne rămâne decât să privim spre Cer, întrucât domnia Palatelor este nemiloasă.