Traseismul politic la români

Traseismul politic (party switching) este acel fenomen politic care constă în migrația/ transferul/ schimbarea unor politicieni (parlamentari, primari, consilieri județeni sau locali) de la un partid politic la altul. În democrațiile cu sistem majoritar Westminster (Marea Britanie, SUA), schimbarea afilierii politice sau trecerea de la un partid la altul în cadrul aceluiași mandat parlamentar este mai rară, iar politicienii care recurg la acest gest sunt aspru sancționați de electorat, nu au cariere politice ramarcabile. În democrațiile cu sisteme proporționale, acest fenomen are o frecvență mai mare, fiind influențată de numărul mare de partide politice care acced în parlament și de negocierile care au loc pentru formarea majorității parlamentare.

În România, traseismul politic este aproape la fel de vechi ca democrația, cu anumite variații de intensitate, în funcție de modificările intempestive de legislație electorală, de jocul politic al liderilor marcanți precum președintele țării, prim-ministrul, președinții celor două camere ale Parlamentului, liderii partidelor politice parlamentare. În situații de criză politică sau economică se tranzacționează nu numai idei și programe de guvernare, ci și parlamentari și aleși locali. Aceștia își trădează partidul pe listele căruia au fost aleși pentru obținerea de poziții eligibile pe listele partidelor în ascensiune, pentru a obține „proiecteˮ pentru primarii din circumscipția electorală de unde provin, pentru sprijinirea unor afaceri private care depind de aprobarea unor proiecte cu finanțare guvernamentală sau din fondurile europene. Valorile, principiile, ideologiile politice sunt puse în paranteză pentru obținerea unor avantaje politice și financiare de moment. De câte ori nu am auzit primari care afirmă sus și tare că nu ideologia contează pentru ei, ci interesele (proiectele) comunităților pe care le reprezintă?

Traseismul politic se manifestă nu numai la nivel central (Parlament), ci și la nivel local (consilii județene, consilii locale). Să ne aducem aminte de Guvernarea Adrian Năstase și de cel supranumit „Cozmâncătorul de primariˮ. Este vorba despre politizarea (pesedizarea) realizată de Octav Cozmâncă, ministrul Administrației publice în perioada 2000-2003, extinsă inclusiv asupra corpului funcționarilor publici. Pe vremea lui Cozmâncă nu puteai să fii director în minister sau de serviciu deconcentrat în teritoriu fără să ai adeziune la partidul de guvernare.

Cea mai răsunătoare manifestare a traseismului politic la români s-a produs prin Ordonanța de Urgență nr. 55 din 2014 care a permis „cel mai mare negoț cu primari din istorieˮ, după cum titrau ziarele din vremea ministeriatului lui Liviu Dragnea la dezvoltare regională și a administrației publică. Prin această ordonanță s-a dat derogare de la legea privind Statutul aleșilor locali. Astfel, în termen de 45 de zile, primarii și președinții de CJ-uri, consilierii locali și județeni își puteau declara în scris și o singură dată opțiunea cu privire la partidul politic din care să facă parte.

În ciuda sesizărilor depuse la Curtea Constituțională, celebra „ordonanță Dragneaˮ a produs efecte juridice și abia prin 2017 a fost adoptată legea de respingere de către Senatul României. Potrivit unui raport de cercetare realizat de Expert Forum (2015), din cei 3.180 de primari din România, circa 540 și-au schimbat partidul ca urmare a Ordonanței 55 din 2014. Mai exact, este vorba de 17% dintre primarii din România. Județele cele mai afectate de traseism politic au fost Giurgiu (73% dintre primari au migrat), Neamț, Buzău și Dolj (sursa: https://romania.europalibera.org/).

După un deceniu de la adoptarea „Ordonanței traseismuluiˮ, Guvernul actual a pus în discuție un draft de ordonanță care stipula că primarii și președinții de CJ-uri nu își mai pierd mandatul câștigat la alegerile locale din iunie 2024 dacă vor migra la alt partid. Iată ce spune respectiva propunere legislativă: „În anul 2024, încetarea de drept a mandatului primarului/președintelui de Consiliu Județean (…) nu se poate face într-o perioadă care se calculează începând cu mai puțin de 60 de zile înainte de data de 9 iunie și până la data intrării în exercițiul mandatului de către primarul ales în anul 2024ˮ. Spre deosebire de OUG nr. 55 din 2014, în draftul pus în discuție de Ministerul Afacerilor Interne nu se face niciun fel de referire la situația consilierilor județeni și locali.

După controverse și discuții aprinse între liderii guvernamentali, perioada de „transferuri politiceˮ între partide este scurtată față de varianta inițială a draftului propus de MAI. Dacă în varianta inițială a proiectului de act normativ aleșii locali ar fi putut trece la alt partid și după alegerile locale, acum acest lucru este posibil doar cu 60 de zile înainte de desfășurarea efectivă a alegerilor locale (9 iunie 2024). Această prevedere se întemeiază, susțin guvernanții, pe dreptul cetățenilor de asociere la un partid politic și dreptul de a fi ales, ambele garantate de Constituția României. Pe cale de consecință, președinții de CJ-uri, primarii, consilierii județeni și locali care și-au câștigat mandatul în anul 2020 sub sigla unui partid, pot să-l exercite până la finalul lunii septembrie 2024, chiar dacă se realeg sub sigla altui partid. Cu referire la schimbarea afilierii politice, președintele Autorității Electorale Permanente, Toni Greblă, a declarat că măsura acestei migraţii a aleşilor locali „poate fi considerată constituţională” şi „e o decizie de oportunitate politică care aparţine competitorilor politici”, potrivit Digi24.

Toată această discuție despre traseism politic vine într-o perioadă în care asistăm la migrații politice/ racolări de aleși locali/ schimbări de partid, inclusiv între PNL și PSD. Sunt aleși locali care de multă vreme au trecut cu arme și bagaje la partide diferite față de cele pe listele cărora au candidat în 2020. Primarii se orientează mai degrabă după cei care alocă bani pentru proiecte locale, decât după valori, principii sau ideologii politice. Însă, traseismul politic este motivat și de afinitățile dintre, pe de o parte, liderii partidelor la nivel central sau local (președinții de organizații județene), iar, pe de altă parte, parlamentari sau primari. De obicei controversele sau conflictele politice se produc după instalarea unui nou leadership politic. Parlamentarii sau aleșii locali care nu au sprijinit echipa politică câștigătoare sunt dezavuați sau devin irelevanți dacă recurg la gesturi de supunere imediată. Pe scurt, politica se învârte în jurul acelorași oameni. La vremuri noi, tot noi!

Ciprian Iftimoaei este conferențiar universitar doctor în cadrul Facultății de Științe Politice și Administrative, Universitatea „Petre Andrei” din Iași

Publicitate și alte recomandări video