Trei baci care păstoresc fotbalul mioritic

Despre cel moldovean, s-a discutat cel mai mult în ultima vreme; autorul sus-semnat n-ar face vorbire, dacă nu s-ar impune o precizare. Deși am susținut președinția sa la butoanele FRF, nu pot fi de acord cu comportarea de neam de traistă a lui Răzvan Burleanu la ședința de alegeri în total dezacord cu imaginea de gentleman-corporatist-spilcuit pe care și-a impus-o. Nu cunosc cine este acel Ilie Drăgan, dar un gentleman cum se pretinde sir Răzvan s-ar fi cuvenit să-i întindă mâna la final, după cum și acesta din urmă ar fi trebuit să-și felicite învingătorul din cursa electorală. Predecesorul său în materie de oprobriu fotbalistic, Mircea Sandu, nașul tuturor bacilor, n-ar fi fost în stare de un asemenea gest de mahala. Gest ce este mai grav decât forțarea unui nou mandat pe vechiul calapod al mandatului cu numărul 3 al lui Ion Iliescu la cârma națiunii. O asemenea manieră de exprimare îi cauzează daune șefului FRF la capitolul prestigiu. Venind tangențial vorba de Mircea Sandu, la 12 ani după ieșirea sa din scenă, relele din mandatul lui s-au estompat și acum se vorbește doar de lucrurile bune pe care le-a realizat: se bate monedă pe rezultatele generației aurite și nu pe cooperativele care au bântuit fotbalul intern sau pe rezultatele catastrofale din Cupele Europene pe la răstimpuri; acel 0-8 al Stelei cu mediocra echipă franceză Montpellier, eșecul dinamovist cu Reykjavik, cel craiovean cu Pobeda Prilep etc. De asemenea, se mai amintește de aducerea Cupei UEFA la București în 2012, de centrul de la Mogoșoaia. La fel, și în mandatele lui Burleanu s-au făcut lucruri bune, regula U21, care i-a atras ostilitatea cluburilor bogate, dar și simpatia celor mărunte, stimularea celor care investesc în copii, schimbarea sistemului competițional, preocuparea pentru talentele românești din diaspora și se mai spune că bugetul federal arată surprinzător de bine. Printre aspectele pozitive se poate număra chiar și aducerea baciul aheean.

Dacă Răzvan Burleanu a fost perceput la început cu mare simpatie, fostul arbitru elen Kyros Vassaras a fost primit cu ostilitate din primele zile. Regretabil pentru kir Kyros, mai ales că el însuși și-a întreținut focul disprețului public într-un domeniu atât de sensibil și predispus la suspiciuni ca arbitrajul. Transparența de pe vremea autohtonilor Crăciunescu și Deaconu devenise o amintire, pentru că Vassaras s-a închis în propriu-i turn de fildeș. Ce-i drept, doar în ultimul an, grecul și-a dat seama de propria-i eroare și a început să lucreze la comunicare: apariții publice, conferințe cu antrenorii și mass-media, tot ceea ce făcea în permanență un alt monstru sacru, Pierluigi Collina la Moscova. În primii ani ai mileniului, sublimii arbitri român, urmași ai lui Rainea, Igna &Crăciunescu, lipseau cu desăvărșire din categoriile Elite sau First Class, y compris din marile competiții. Să ne amintim cum ne extaziam de prezența la un Campionat Mondial (doar) a unui tușier, Nicolae Grigorescu. Odată cu venirea lui Vassaras, arbitrii noștri au început să fie văzuți la Înalta Curte de la Nyon și asta poate nu numai datorită prestigiului de care se bucură Kyros la UEFA, ci și a modului în care sunt promovați și instruiți arbitri pe plan intern. Sincronizarea din ultimul an a manierei arbitrajelor din România cu cea din campionatele mari este, de asemenea, un fapt pozitiv, indus firește de această „eminență cenușie”. Firește că persistă multe erori, unele chiar și la vestitul VAR care încă face primii pași în România, dar ostilitatea publicului este indusă și de reacțiile vehement-plângăcioase și permanente ale conducătorilor și antrenorilor, încă neobișnuiți cu noile tendințe.

Ultimul dintre cei discutați este baciul ungurean, Istvan Kovacs, al treilea arbitru român din istorie care conduce o finală intercluburi de nivel maxim, după Nicolae Rainea și Ion Crăciunescu. Singurul capitol la care regretatul nea Nicu din Bârlad îl depășește deocamdată pe Istvan din Carei este la finale interțări, Rainea fiind arbitrul finalei europene Germania-Belgia de la Roma 1980. Din nefericire, Kovacs se află într-o formă proastă pe plan intern. Din fericire, este încă apreciat la UEFA și probabil nu va lipsi de la Cupa Mondială din acest an. Din nefericire, se discută încă (prea) mult despre arbitraje pe la talk-show-uri, deși ingratitudinea acestei meserii este încă în vigoare, chiar și în epoca VAR. „Kovacs trebuie să vadă el faza, nu să ceară ajutorul video. Dacă e mascat și (sau) nu vede, e prost plasat” (zic analiștii) și – bineînțeles – „hoții, hoții”, scandează peluzele în pofida oricărui rudiment al prezumției de nevinovăție.

Într-o zi, în fotbalul mioritic se va termina și cu Burleanu, și cu Vassaras, și cu Kovacs. Cine va urma la rând în galeria „piezelor rele”, nici nu putem bănui, deocamdată.

Publicitate și alte recomandări video