Trei povești pline de optimism – Medici care au ales Iașul, nu Occidentul. „România a fost o alegere potrivită: aici e ca în Occident”

Dumitru Grăjdianu, medic primar ATI: M-am simțit la IRO Iași ca într-un spital din Occident

Dumitru Grăjdianu are 43 ani și este din anul 2017 medic primar ATI la Institutul de Boli Cardiovasculare „George Georgescu” din Iași. A ales medicina fiind influențat de familie, părinții şi surorile lui fiind medici. Deși a terminat Facultatea de Medicină Generală în Republica Moldova, la USMF „N. Testemițanu” din Chișinău, a preferat să profeseze în România. A ales specialitatea de anestezie și terapie intensivă deoarece succesul tratamentului unui pacient critic poate fi văzut rapid, iar de aici, a spus medicul, vine și satisfacția muncii pe care o faci.

„Oameni ai străzii, alcoolici, drogați. Eram la început de drum”

„Rezidențiatul l-am efectuat în Republica Moldova în cadrul Institutului de Medicină de Urgență din Chișinău. Fiind un spital de urgență veneau cazuri grave de politraumă, chirurgie de urgență, cazuri sociale depășite, inclusiv oameni ai străzii, alcoolici, drogați, iar eu, fiind abia în formare, la început de drum, eram marcat de ceea ce vedeam. În timp, cu ajutorul medicilor îndrumători, am reușit să trec peste bariera psihologică și să fiu concentrat asupra aspectului medical. Medicii sunt empatici cu pacienții și este greu să faci față presiunii psihologice în cazurile grave, care uneori se pot termina cu decesul pacientului. În timp am învățat că este important să știi că ai făcut tot ce ai putut cu resursele pe care le-ai avut la dispoziție”, a povestit dr. Dumitru Grăjdianu.

Primul contact cu sistemul medical românesc a fost în 2006. Dumitru Grăjdianu era în anul III de rezidențiat în Republica Moldova și a obținut o bursă de 6 luni la Clinica ATI UMF „Iuliu Hațieganu” din Cluj. Medicul își amintește că atunci România se pregătea să adere la UE, iar farmecul studențesc al Clujului l-a cucerit. Spitalul era recent renovat, iar secția ATI beneficia de profesioniști de renume. Dotările moderne și succesele terapeutice l-au făcut să se simtă ca într-un spital modern „din vest”. Această experiență i-a influențat mai târziu alegerea de a se stabili în România.

După terminarea rezidențiatului a activat timp de 6 ani ca medic ATI în cadrul Institutului de Neurologie și Neurochirurgie „D. Gherman” din Chișinău. Acolo a văzut numeroase cazuri impresionante prin complexitatea lor. Pe unele, care l-au marcat, le ține minte și astăzi. Este vorba de traumatismele cervicale, în urma săriturilor în apă. Medicul a povestit că pacienții erau tineri care aveau toată viața înainte, dar o alegere greșită, pentru unii, a fost fatală, iar pe alții i-a lăsat cu dizabilități severe.

„A fost o perioadă fructuoasă din punct de vedere profesional”

„A fost o perioadă fructuoasă din punct de vedere profesional, cu multe cazuri rezolvate, un colectiv unit și dedicat, dar salariile mici cu care erau plătiți medicii atunci m-au determinat să caut alte oportunități. Astfel, am ajuns să mă informez unde aș putea profesa ca medic ATI și să am atât satisfacție profesională cât și materială. România a fost o alegere potrivită pentru mine și familia mea, deoarece vorbeam aceeași limbă, aveam aceeași cultură și aceleași valori, iar părinții, rudele și prietenii erau aproape”, a spus medicul. În anul 2015 a intrat în programul de rezidențiat specialitatea ATI la Iași. O parte din rezidențiatul efectuat în Republica Moldova a fost echivalat, iar diferența de module le-a făcut în clinicile universitare din Iași. Primul spital unde a început rezidențiatul ATI a fost Institutul Regional de Oncologie. Dr. Dumitru Grăjdianu își aduce aminte că s-a simțit acolo ca într-un spital din Occident. A fost impresionat apoi și de Institutul de Boli Cardiovasculare „George Georgescu”. Pentru el era o primă experiență în domeniul cardiochirurgiei.

„Am văzut la IBCV cum în urma tratamentului pacienții își resetau viața, făceau lucruri pe care nu le mai puteau realiza înainte de operație, cauza fiind toleranța mică la efortul din viața de zi cu zi. Astfel, atunci când a fost scos la concurs un post de medic specialist ATI, am aplicat cu mare interes. Şi am reuşit. Pot compara spitalele din România cu cele din vest, din Germania și Marea Britanie, unde am efectuat stagii și am lucrat pe poziții de locum Specialist Critical Care Doctor”, a povestit medicul.

Din 2017 este medic ATI în cadrul IBCV. Dr. Dumitru Grăjdianu a punctat faptul că aici, în afară de operațiile clasice pe cord deschis, se fac intervenții minim invazive precum schimbare de valvă aortică TAVI, endoprotezări de aortă cu o recuperare rapidă postoperatorie. Cele mai dificile cazuri sunt disecțiile acute de aortă. Iar pacienți care altădată inevitabil decedau, au acum o șansă la viață.

O noapte de coșmar

„În ATI este greu în timpul formării, dar mai ales cînd ești proaspăt specialist și ai viața pacientului în mâinile tale. Mai apoi, când ai mai multă experiență, marea provocarea este balanța dintre activitatea profesională și familie, având în vedere orele prelungite de program și gărzile numeroase. Cel mai dificil mi-a fost în garda din noaptea de 10 spre 11 aprilie în anul 2018, când a fost incendiul de la blocul operator al institutului. Am evacuat pe orizontală un salon ATI, iar dimineața am evacuat alţi 3 pacienți intubați la IRO. O noapte de coșmar. Partea bună este că nu a avut nimeni de suferit, iar colectivul s-a mobilizat exemplar, au venit de acasă și au evacuat cât s-a putut de mult din aparate și materiale, umblând prin beznă, ajutaţi de lumina telefoanelor, prin apa până la glezne”, își amintește medicul.

Dumitru Grăjdianu este medicul care a ales România şi nu Occidentul. Nu regretă alegerea făcută. La Iaşi este acum casa lui, iar institutul, locul unde zilnic salvează vieți. „Medicina din România tinde să fie ca în vest și, sincer, cred că îi reușește. Ar mai fi de lucru. Are nevoie de digitalizare, de o fișă electronică a pacientului de unde ai putea afla operativ informații, mai ales dacă e vorba de pacienții critici în urgențe. Nu ai mai avea nevoie să aștepți până aduce familia o scrisoare medicală de la internările din alte unități sanitare, iar în aceste situații timpul nu înseamnă bani, ci vieți omenești. Relația unui medic ATI cu un pacient este diferită de alte specialități, deoarece pacientul vine la operație de obicei îngrijorat, are frica de a nu se trezi după intervenție, iar perioada șederii în ATI este dificilă. Pare puțin important, dar după 2-3 nopții de nesomn psihicul poate ceda. Încercăm să minimalizăm disconfortul pacienților, dar realizăm că cel mai bine pentru ei este o ședere cât mai scurtă in ATI”, a concluzionat dr. Dumitru Grăjdianu.

**************************************

Dr. Dan Cristian Moraru, chirurgie plastică: „Majoritatea și-ar dori să fie acasă, iar aici să își găsească locul visat”

 Dan Cristian Moraru a terminat Facultatea de Medicină a Universității de Medicină și Farmacie “Grigore T. Popa” din Iași în anul 2013. Imediat după absolvire a susținut Examenul Național de Rezidențiat și a ales specializarea Chirurgie Plastică, Estetică și Microchirurgie Reconstructivă. După 5 ani de pregătire, în 2018, în urma susținerii examenului de Specialitate, a devenit medic specialist. În iulie 2024 devine medic primar, după susținerea examenului de Primariat, la București. Își amintește de perioada de rezidențiat pe care a perceput-o ca pe o lecție și un test de responsabilizare.

„Contactul cu chirurgia necesită o perioadă de maturizare profesională”

„Contactul cu chirurgia nu este ușor, necesită o perioadă de maturizare profesională intensă, provocatoare și foarte competitivă. Întregul stil de viață devine diferit, percepțiile se modifică, apar noi repere de rezistență psihică și fizică, iar susținerea și înțelegerea celor apropiați devin foarte importante în această perioadă de tranziție. Au fost ani frumoși, de care îmi amintesc cu plăcere, sunt anii în care consider că am descoperit cât de important este să ai un mentor pe care să îl iubești și să îl apreciezi. Am învățat cât de important este să muncești, să înveți, să fii rezistent și puternic, dar și cum propria personalitate și educație trebuie să intervină astfel încât viitorul caracter complex al unui medic matur să se formeze liber”, a povestit medicul.

Cea mai mare perioadă din pregătirea în specialitate a făcut-o în cadrul Secției Clinice de Chirurgie Plastică, Reconstructivă și Arsuri din cadrul Spitalului de Urgențe “Sf. Spiridon” din Iași. Aici Dan Cristian Moraru profesează la ora actuală ca medic primar, în paralel cu activitatea didactică de la UMF “Grigore T. Popa” Iași. Medicul a mai urmat stagii de pregătire în cadrul Institutului Regional de Oncologie, în compartimentul de Chirurgie Plastică și în diverse spitale din Iași, în conformitate cu traseul curricular din acea perioadă.

„În străinătate am făcut un stagiu de pregătire în cadrul Centrului de Mari Arși al Spitalului “Saint Louis” din Paris, Franța, unde am avut ocazia să intru în contact cu practicile europene în ceea ce privește managementul terapeutic al marilor arși, dar și cu standardele logistice ale unui Centru de Mari Arși. S-a întâmplat în perioada precursoare înființării noilor Centre și Unități Funcționale de tratare a arsurilor din România. Este foarte mult profesionalism în vestul Europei, se pune accent pe responsabilitate, respect reciproc și în special față de pacient. Se insistă pe o pregătire serioasă a rezidenților, care sunt instruiți și ghidați să facă operații avansate devreme în cursul pregătirii. Sunt supravegheați, susțin training-uri periodice, participă la cursuri, sunt testați și ajutați. Rezidenții sunt respectați dar și responsabilizați. Medicii seniori sunt aparent foarte relaxați, generoși din punct de vedere profesional, însă extrem de exigenți și nu acceptă compromisuri”, a spus dr. Dan Cristian Moraru.

Amintiri din stagiul din Occident

Medicul își amintește că în stagiul efectuat la spitalul din Paris colectivul a fost  primitor și civilizat, au fost deschiși la dialog, i-au permis să își exprime opiniile, a făcut schimb de informații, s-a simțit bine integrat și respectat. A învățat multe lucruri pe care le-a aplicat în profesie atunci când a revenit în țară.

„Nu am vrut niciodată cu adevărat să plec definitiv pentru a profesa în străinătate. Știu că multe locuri sunt mai avansate, cu resurse profesionale, însă am încredere că sistemul medical românesc este într-o continuă dezvoltare, are profesioniști buni, are potențial. Sistem perfect nu există, cred că și străinătatea are aspecte perfectibile. Aici am avut, pe de altă parte, familia, pe care nu aș putea-o părăsi. Vă mărturisesc însă, visul meu curajos este să practic medicina într-un climat tropical. Urăsc frigul. Este singurul lucru care mă face să visez la a pleca. Glumesc: din punct de vedere profesional, mă simt împlinit. Văd un viitor al supraspecializărilor și privesc înainte cu mare încredere, îmi iubesc țara și îmi iubesc pacienții”, a spus medicul.

Dr. Dan Cristian Moraru crede că înainte medicii plecau din țară din cauza nivelului de trai scăzut, a condițiilor de lucru mai bune în spitale din alte state, dar și pentru că erau mai respectați de către societățile din străinătate. „Se mai pleacă și acum. Pentru că nu este un drum ușor nici în zilele noastre. Pot apărea dezamăgiri, neîmpliniri și poate inechitabilități. Orice om are dreptul să spere la o viață mai bună, la un traseu profesional cu mai multe satisfacții. Uneori se realizează, alteori nu. Ceea ce cred, însă, e că majoritatea și-ar dori să fie acasă, iar aici să își găsească locul visat”, a punctat dr. Dan Cristian Moraru.

Una din marile satisfacții

Medicul consideră că fiecare caz de mare ars tratat cu succes este o victorie. Nu neaparat pentru el, ci o victorie a lui Dumnezeu și a pacientului, o șansă la viață la care medicul este impresionat că a putut să participe. Pe lângă pacienții arși, specialistul a spus că resimte o satisfacție când o persoană se poate uita din nou în oglindă cu încredere. Își amintește cazul unei femei care a suferit o dramă, a fost mușcată de nas de către altcineva și a avut nevoie de o reconstrucție nazală complexă. Era o persoană tânără, care avea nevoie de ajutor și să înceapă o nouă viață. A operat-o cu succes, iar când femeia a revenit la control era îngrijită, cochetă, cu zâmbetul pe buze și cu încredere în viitor.

Cel mai greu în carieră i-a fost când a realizat cu adevărat că, în unele situații, între viața și moartea cuiva stă doar el, medicul. Dumnezeu a adus viu în fața lui pe cineva, iar supraviețuirea acestuia depinde de el. Dr. Dan Cristian Moraru a spus că acestă situație este șocantă și te responsabilizează.

***********************************

Robert Pintilie, rezidentul la neurochirurgie care a refuzat Franța: „În România lucrurile merg uneori mai lent, dar în direcția bună”

Robert Pintilie este rezident în anul al treilea la Spitalul de Neurochirurgie și spune că face meseria pe care și-a dorit-o încă de mic, din clasa a șaptea, de la primele ore de biologie și anatomie. Nu are alți medici în familie, singura inspirație pe care a avut-o să pornească în această direcție a fost pasiunea sa. „Așa s-a nimerit”, spune, modest, tânărul considerat unul dintre cei mai promițători rezidenți ai generației sale.

„Am dat dintr-o pasiune în alta – la liceu era fascinația pentru anatomie, științe, apoi la facultate încă din anul întâi am dezvoltat o pasiune pentru creier, am ținut-o tot așa și de atunci asta am vrut să fac”, a explicat Robert. Acesta doar ce s-a întors dintr-un stagiu de șase luni de zile efectuat în Franța, într-un spital de top, și spune că există în permanență tentanții pentru medicii din România să plece și să se stabilească în alte țări. Sunt și invitații făcută în permanent din aceste țări, fiindcă deficitul de personal medical nu e specific doar țării noastre. Inclusiv Robert a fost curtat în acest scurt stagiu, dar spune că a avut motivații mai mari să se întoarcă și a preferat să facă asta. Iar din cele șase luni a văzut cum se practică medicina acolo, a făcut un contact cu lumea respectivă și știe la ce să se aștepte. „Cred că este o atracție, depinde din nou din ce motive, pentru mine e o atracție ideea de a avea o oportunitate de perfecționare, de îmbunătățire a abilităților. Și financiar poate fi un motiv, pentru mine am știut de când am început că nu va fi cazul, știam ce salariu am acolo, ce salariu am acasă, nu erau diferențe atât de mari. Sigur, ulterior, ca medic specialist și mai departe, probabil se discută despre alte sume, dar și costul vieții este altul”, a menționat Robert.

„A fost greu să plec și pentru aceste șase luni”

Cele șase luni de zile petrecute în străinătate au fost impresionante, spune Robert, dar nu destul de mult încât să-l convingă să plece și să nu se mai întoarcă. În centrul în care a lucrat spune că a avut aparatură similară cu cea de la Iași, de la Spitalul de Neurochirurgie, dar difereau modul în care erau stabilite protocoalele sau alte detalii legate de organizare. Rezidentul spune că a simțit că se află într-un loc în care medicina făcută este „mai serios aplicată” și unde „profesionalismul întregului colectiv al spitalului era un pic altul față de cel cu care sunt obișnuit acasă”. Spune că îi înțelege pe colegii din alte spitale, unde lucrurile, spune el, nu sunt la nivelul celor de la Neurochirurgie, la nivel de dotări sau colectiv, care ar fi atrași să lucreze într-un centru din străinătate. Ar fi fost o opțiune și pentru el, explică Robert, dacă s-ar fi dus de la începutul rezidențiatului. Acum e mai complicat să plece și nici nu își dorește în mod special s-o facă.

„Îmi dau seama, de exemplu, cât de greu a fost să plec și pentru aceste șase luni. Dacă ar fi fost o plecare de la bun început, de la începutul rezidențiatului, altele ar fi fost condițiile decât acum, în anul al III-lea, sau poate chiar mai târziu. Odată ce te-ai obișnuit cu niște lucruri aici, sau chiar și acolo, întoarcerea devine mai dificilă, dar cu siguranță există lucruri atractive aici și ar putea deveni și mai atractive în viitor dacă lucrurile merg în direcția bună. Și cred că merg, câteodată mai lent, e adevărat. Ar fi absurd să ne plângem… îmi aduc aminte discuțiile din facultate, de condițiile din spitale și salariile mici. Cred că lucrurile totuși s-au mai schimbat înspre bine, dar sunt în continuare aspecte la care trebuie să lucrăm cu toții”, a precizat Robert Pintilie.

Respectul pe care-l merită medicii? „Cel pe care-l oferă”

Robert spune că a găsit și cea mai bună variantă de a naviga situația complicată cu privire la respectul pe care-l primesc medicii în România. A început să lucreze după mijlocul pandemiei, depășind momentul critic în care masele de oameni protestau împotriva vaccinurilor în fața spitalelor, unde le strigau medicilor că sunt „asasini”. Cum nu a prins nici anii în care medicii erau exclusiv „dumnezei” în spitale, în fața cărora nu mișca nimeni. El cred că acum este o chestiune de balanță – primește respectul pe care-l oferi. „Relația dintre medic și pacient este diferită în România față de Franța, cel puțin din experiența mea. Eu am învățat în cei șapte ani de-acasă că respectul se primește atâta timp cât îl și oferi. Și cred că ăsta e un lucru important în România, în relația noastră cu pacienții, și cred că nu e un raport pe care-l folosim foarte des. Eu nu am avut probleme niciodată în relaționarea cu pacienții, deși am avut pacienți dificili sau situații mai complexe de navigat. Nu am simțit neapărat o lipsă de respect atâta timp cât și eu ofeream același respect pe care-l pretindeam. Cred că trebuie să lucrăm la asta”, a spus rezidentul.

Diferența mare la nivelul aceste relații medic-pacient pe ruta România-Franța l-a resimțit în special în ceea ce privește transparența informațiilor oferite pacienților.

„Acolo mi se pare întotdeauna că pacienții pleacă foarte bine informați de la spital despre starea lor de sănătate și lucrurile sunt foarte clare de la bun început în conversația între medici și pacient. Nu există ambiguități, nu e «o să vedem», «o să fie», «o să ne gândim» – lucrurile sunt clare, toată lumea e mulțumită că a primit informația așa cum trebuie și lucrurile merg destul de bine din punctul ăsta de vedere. Foarte rar am văzut pacienți / aparținători nemulțumiți din discuția cu medicul sau să fie mai recalcitranți din punctul ăsta de vedere”, a mai explicat Robert Pintilie.

Rezidentul crede că mai avem cu siguranță de recuperat la nivel medical pentru a ajunge Franța din urmă, dar că aceste lucruri depind de la un spital la altul, cât și de la un oraș la altul. „Dar acesta este un lucru bun”, spune rezidentul, pentru că așa cum și medicii din România au potențial de a crește, și cei din Franța mai au loc de îmbunătățire. „Avem de recuperat și poate e un lucru bun că vorbim de medici care au mai fost în străinătate, vedem modul ăsta de lucru și poate putem aduce ceva înapoi în țară”.

Publicitate și alte recomandări video