anunturi
grandchef
Bolta rece
anunturi
Iasi Tv Life
TeleM
Impact FM regional
anunturi

duminica, 29.01.2023

OBSERVATORUL URBAN

Trei Sarmale

GALERIE
Ionel_Oancea_arhitect
  • Ionel_Oancea_arhitect
- +

În fiecare zi cobor şi urc Buciumul între căsuţa din Păun şi biroul din Podul de Piatră. Traseul, cu diversitatea lui de forme urbane, este în ultima vreme sufocat de trafic.

Şofatul a devenit un automatism, privirea exterioară adună informaţiile detaliate din trafic, mereu aceleaşi, în timp ce privirea interioară este acaparată de ispitele zilei. Nu mai am ochi pentru peisajul urban egal cu sine însuşi în toate clipele. În ziua cu pricina cobor, ca de obicei Buciumul şi simt, la un moment dat, o lipsă vagă, o nelinişte defapt. Nu înţeleg de unde vine şi trăiesc cu ea toată ziua. Seara, la întoarcere, am înţeles de unde venea, hanul Trei Sarmale nu mai era,iar dispariţia lui s-a făcut simţită prin rana din peisajul subliminal. Asta înseamnă că povestea acelei clădiri făcea parte din mine.

Trăirea aceasta m-a pus pe gânduri. Clădirea dispărută, aşezată strâmb şi prea aproape de stradă nu este nici pe departe vreun monument reprezentativ al Iaşului. Legal vorbind nici nu este monument, este doar o construcţie de prin anul 1970. Atunci, de unde sentimentul pierderii unui prieten?

L-am vizitat o dată, de două ori, în ultima perioadă de funcţionare şi nu am fost impresionat de serviciile lui, îşi pierduse din strălucire ca orice tradiţie bună în România. A urmat o lungă perioadă de lăsare în ruinăpânăa trecut în proprietate privată.

Suntînvăţături în aceastăistorie.

Una, relevantă, este transferul de personalitate între oraşşi cetăţeni, ne împropriem chipul urban, suntem în rezonanţă adâncă cu renumele lui. Aşa stând lucrurile, ne construim propriile noastre ierarhii ale spaţiului şi caselor, ştim dinlăuntru ce-i lipseşte, ce-i prisoseşte, aşa încât atunci când din această geografie dispare ceva, o simţim organic. Dacă dispariţia din Bucium a stârnit sentimente, ce s-ar întâmpla la dispariţia Palatului Culturii? Toţi ieşenii s-ar regăsi într-o tragedie. Refacerea lui, în respectiva ipoteză, ne lasă în continuare cu răni nevindecabile, aşa cum Sfântul Nicolae Domnesc, operă de arhitectură a unui arhitect francez, ne aminteşte mereu de demolarea monumentului construit de Ştefan cel Mare şi Sfânt. Învăţătura are o concluzie simplă, valorile de patrimoniu nu sunt numai acelea din lista de monumente, ele se constituie afectiv pe comuniunea dintre persoanăşi oraş,dintre comunitate şi oraş, aşa încât trebuie reactualizat mereu. Valoarea unei clădiri nu are legătură numai cu timpul trecut peste ea. Dacă, ne putem imagina asta, intervenţia dorită de dezvoltator şi nedorită de mulţi ieşeni, din marginea sud-vestică a pieţei Palatuluieste făcută, în urma concursului, de un mare arhitect contemporan, ea devine îndată clădire de patrimoniu!

O paranteză privind arhitecţii ieşeni este aici necesară. Sunt convins că în contextul susţinerii reale a creativităţii şi libertăţii de exprimare prin arhitectură sunt, şi printre ei, creatori similari cu alţii norocoşi care îşi exercită profesia acolo unde este apreciată.

Altă învăţătură vine din superficialitatea cedării clădirilor de valoare din domeniul public către cel privat. Situaţia devine dramatică în cazul monumentelor. De ce? Întrucât interesele private se îndreaptă, de regulă,exclusiv spre eficienţă. Este adevărat că restaurarea unei clădiri vechi este mai scumpă decât demolarea şi refacerea ei. Şi atunci de ce şi-ar risipi un privat banii în această direcţie? Mai ales că majoritatea deţinătorilor de astfel de clădiri nu au nici pe departe resursele necesare pentru a le restaura. Se întâmplă în România un paradox. Sunt străini care cumpără case de patrimoniu şi le restaurează cu fineţe şi precizie, atenţi la toate detaliile semnificative, între ei, celebru deja este prinţul Charles. Aceleaşi clădiri dacă rămân în proprietatea urmaşilor români sunt demolate sau desfigurate fără nici un regret.

Învăţătura cea mai relevantă ne conduce la următoarele precizări. Toţi suntem implicaţi şi deci responsabili pentru calitatea spaţiului comunitar. Dar această responsabilitate trebuie nuanţată. Cine îşi construieşte o casă, o locuinţă în oraş are propria viziune despre prezenţa casei în spaţiul public de multe ori fără referinţe la tradiţia locului. În acest caz comuniunea se face prin adoptarea regulamentelor de urbanism ce pot ajunge până la precizarea materialelor, texturilor şi culorilor acceptate. În schimb cine investeşte într-o afacere este interesat aproape exclusiv de eficienţa ei imediată. Şi în acest caz respectarea obligatorie a unor regulamente urbanistice atenuează tendinţa spre marasm estetic a acestui tip de investitori.

Cele mai delicate situaţii sunt intervenţiile private la clădirile de patrimoniu sau cu valoare ambientală cum s-a întâmplat la hanul Trei Sarmale. Importanţa imaginii lor în spaţiul public adus la concluzia, în ţările care îşi respectă istoria, că responsabilitatea păstrării lor este şi publicăşi această responsabilitate se concretizează prin susţinere financiară. De exemplu în Statele Unite sprijinul financiar în dezvoltarea unei afaceri într-o clădire de patrimoniu sau cu valoare de ambient ajunge la treizeci la sută din valoarea de investiţie, ceea ce nu este puţin.

În concluzie, întâmplarea cu hanul Trei Sarmale, o văpaie care a încins spiritele trei zile şi apoi s-a stins de la sine, trebuie să fie o temă de meditaţie, cu întrebări care aşteaptă răspuns. Nu de alta, dar mai sunt clădiri similare. Şi acestea pot fi demolate tot aşa, peste noapte.

Dr.arh. Ionel Corneliu Oancea este manager al unei companii de soluţii arhitecturale; a fost arhitect-şef al Iaşului

 

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Salvaţi de nea Cornel

Nicolae GRECU

Salvaţi de nea Cornel

Prea multe bune și rele în perspectivă se leagă de așteptata promovare a fotbaliștilot Politehnicii

opinii

Gh. Ivănescu. O poveste de iubire de odinioară (X)

Eugen MUNTEANU

Gh. Ivănescu. O poveste de iubire de odinioară (X)

Respins pe toate planurile, tânărul Gh. Ivănescu mai face o ultimă încercare de a convinge, scriindu‑le câte o scrisoare domnișoarei Viorica, mamei și tatălui acesteia.

Ortodoxie și dezvoltare economică. Un antagonism fals? (3)

Aurelian-Petruș PLOPEANU

Ortodoxie și dezvoltare economică. Un antagonism fals? (3)

Lumea ortodoxă, înghesuită vreme de secole sub povara unor imperii agresive, extensive, marginalizată în contactul cu Occidentul, nu a reușit să se racordeze în timp util la sistemul capitalist. 

Conservator? De ce nu…

Alexandru CĂLINESCU

Conservator? De ce nu…

Dacă odinioară mi se reproşa că eram prea atras de „nou”, iată că recent am fost etichetat drept „conservator”. Cum termenul are, pentru cei care l-au folosit, o conotaţie negativă, m-am întrebat în ce măsură mi se potriveşte şi dacă trebuie numaidecât să văd în asta un defect. Nu sunt, în mod clar, un „tradiţionalist”, nu mă cramponez de valori ce par - şi adesea chiar sunt - anacronice, am oroare de închistările dogmatice şi de tezismul rudimentar. În acelaşi timp constat că da, sunt zone unde agresivitatea „progresistă” mă crispează şi unde dispariţia unor criterii (morale, estetice etc.) mă deprimă.

pulspulspuls

Gata, scădeţi-i cota de advocat lui dom’ Todorel, că s-a făcut de baftă!

Gata, scădeţi-i cota de advocat lui dom’ Todorel, că s-a făcut de baftă!

Aloo, barou’, se aude? Scădeţi-i, dom’le, cota de advocat de top lui dom reftor Todorel, că nu se mai poate cu el la tarifele alea, şi asta doar ca să deschidă dosarul! Ia’n cetiţi şi vă cruciţi cam cum a păţit-o dom’ reftor, în calitatea lui de advocat de top naţional, dacă nu cumva chiar evropenesc, la un proces dintr-un judeţ din zonă! 

Caricatura zilei

Second Hand Germania

Editia PDF

Bancul zilei

Doi prieteni se întâlnesc dupa multa vreme: - Ei, prietene, cum e viata de barbat însurat? - Excelenta! Am reu (...)

Linkuri sponsorizate

Parteneri

Alte publicatii

    Fotografia zilei

    Intrebarea zilei

    Un raport al Universitatii “Babes Bolyai” din Cluj Napoca a stabilit ca teza de doctorat a ministrului de Interne este plagiata. Credeti ca Lucian Bode sa demisioneze?

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.