anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi
metalco

Trei sferturi de secol în era nucleară

GALERIE
lucian dirdala
  • lucian dirdala
- +

În spatele imaginilor cu cel mai mare impact la public - şi care ţin de războiul convenţional - se află realitatea unei cursei nucleare care, nemaifiind una „în doi”, este nouă şi periculoasă.

Se împlinesc, mâine, trei sferturi de secol de când omenirea a intrat, din punct de vedere politico-militar, în era atomică. Utilizarea primei asemenea bombe împotriva oraşului Hiroshima, iar trei zile mai târziu la Nagasaki, punctează începutul unei perioade cu totul speciale, în care efectele distructive potenţiale ale războiului riscă să nu mai poată fi corelate în niciun fel cu eventualele obiective politice. De asemenea, sunt răsturnate nenumărate raţionamente formulate şi consolidate în cele două milenii şi jumătate în care omenirea se preocupase de studiul războiului.

Evident că, într-un asemenea moment, trebuie să începem cu speranţa că aşa ceva nu se va mai întâmpla niciodată. Cum este greu de crezut că, în condiţiile lumii contemporane, se va ajunge la abandonarea generală a capacităţilor nucleare, problema centrală a liderilor politici şi militari ai epocii noastre este aceea de a împiedica degenerarea conflictelor între naţiuni până în punctul în care utilizarea armei nucleare să devină o opţiune demnă de a fi luată în calcul. De asemenea, după cum s-a discutat intens în ultimele trei decenii, tot în sarcina lor cade şi blocarea eventualelor tentative de dobândire şi utilizare a armei nucleare - şi, în general, a armelor de distrugere în masă - de către actori nestatali iresponsabili, cum ar fi grupările teroriste.

Exceptând situaţia în care am cădea pradă unui optimism nejustificat, ne putem închipui de ce într-o lume de state suverane persistă riscul ca armele nucleare sau resursele suficiente pentru a le fabrica să ajungă în asemenea mâini nepotrivite. Există şi probabil că va exista în viitor riscul ca, într-un anumit context, dinspre guvernul unui stat-posesor sau dinspre anumite segmente ale elitelor sale politico-militare (fără ştirea sau acceptul autorităţilor politice) să se efectueze transferuri în urma cărora o grupare teroristă să obţină capacitatea de a se angaja în „terorismul nuclear”. Din fericire, până acum s-a reuşit evitarea unui astfel de scenariu, dar nimic nu ne garantează că el nu se poate materializa în viitor.

Cu aceste observaţii, revenim asupra cazurilor de state care deţin şi pot decide să folosească, fie şi la scară redusă, arma nucleară împotriva unui adversar. Începând din momentul dobândirii armei de către URSS, la câţiva ani după Hiroshima şi Nagasaki, între posesori s-a ajuns la o competiţie moderată sau uneori cenzurată de imperativele raţiunii şi interesului propriu. Cele două superputeri şi restul deţinătorilor (declaraţi sau frauduloşi) au fost în stare să evite izbucnirea unor războaie, şi evident că cea mai importantă realizare a fost prevenirea unui schimb nuclear între SUA şi URSS. Aşa cum am aflat cu toţii, mai ales după 1989, în aceste decenii s-a ajuns de câteva ori la situaţii în care, fără sprijinul tehnicii sau fără intuiţia şi spiritul de umanitate ale unor decidenţi de rang inferior, ar fi putut izbucni accidental o conflagraţie nucleară. Astăzi, într-o epocă în care marile puteri sunt preocupate de războaie pe care le pot purta şi câştiga, ne concentrăm în mai mică măsură asupra unor aspecte de acest gen - însă aceasta nu le face mai puţin semnificative.

Retrogradarea „opţiunii nucleare” în clasamentul formelor de constrângere la care pot apela puterile posesoare nu a condus, însă, la o scădere dramatică a atractivităţii ei pentru toate statele - Irakul din vremea lui Saddam Husein, Iranul şi Coreea de Nord sunt exemple elocvente. Desigur, în primii ani de după Războiul Rece, unele puteri au decis să-şi abandoneze capacităţile sau ambiţiile în această direcţie, pentru a se încadra mai uşor în ceea ce numim (fără vreun exces de optimism) comunitatea internaţională bazată pe norme. Nu avem, însă, garanţia că opţiunea nucleară a fost definitiv uitată şi depăşită: cineva şi-ar putea uşor imagina cum, într-o lume cu instituţii internaţionale slăbite şi cu mari puteri ce nu doresc să promoveze ordinea în periferia sistemului, vechile adversităţi interstatale (adesea motivate prin ura între comunităţi etnice şi religioase) ar putea convinge anumite state să caute scutul şi sabia pe care - şi-ar închipui guvernanţii lor - le-ar oferi posesia armei atomice. Desigur că tentaţia unui asemenea comportament ar creşte proporţional cu speranţa de a nu fi pedepsit prea aspru.

În Occident, în rândurile societăţii civile au existat mereu curente de opinie sceptice sau de-a dreptul ostile deţinerii armei nucleare. În perioada Războiului Rece, cultivarea lor a fost o miză importantă pentru URSS, fără rezultate satisfăcătoare. Acum, într-o perioadă dominată de războiul convenţional şi, oricum, puţin propice acordurilor de dezarmare sau control al armamentelor nucleare, dinspre competitorii strategici ai SUA (şi ai Vestului) ar trebui să aşteptăm nu chemări la reducerea capacităţilor nucleare, ci mai degrabă o accelerare tăcută în propriile lor curse. În spatele imaginilor cu cel mai mare impact la public - şi care ţin de războiul convenţional - se află realitatea unei cursei nucleare care, nemaifiind una „în doi”, este nouă şi periculoasă. 

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Opțiunile geopolitice ale Europei în confruntarea dintre America și China

Alexandru LĂZESCU

Opțiunile geopolitice ale Europei în confruntarea dintre America și China

Deşi europenii au evitat până acum, în general, să adopte o atitudine excesiv de contondentă în raport cu China şi nici nu s-au raliat poziţiei americane, pe care totuşi o împărtăşesc în mare parte, au devenit tot mai îngrijoraţi şi mai iritaţi de atitudinea tot mai agresivă a Berlinului.

Filmuletul zilei

opinii

La masa oficială

Nichita DANILOV

La masa oficială

În aparenţă, înfăţişarea bonomă lui Medvedev degaja linişte şi echilibru. Dar asta era doar aparenţă. Căci pixul pe care preşedintele îl învârtea între degete în timp ce stătea în prezidiu exprima destul de multe. Nesiguranţă? Plictiseală? Nerăbdare?

Viaţa ca teatru, omul ca spectacol

Dana ȚABREA

Viaţa ca teatru, omul ca spectacol

Dacă viaţa ar fi asemenea unei scene de teatru, atunci omul nu ar putea fi decât actor sau spectator. Metafora vieţii ca teatru, în sensul scoaterii din context a replicilor lui Jaques din As You Like It de William Shakespeare, conduce la o interpretare prejudiciată („Lumea-ntreagă e o scenă şi toţi oamenii sunt actori”). 

Ultimele zile

Michael ASTNER

Ultimele zile

După ce petrec săptămâni bune la ţară, la Amnaş, cum-necum vine momentul în care parcă simt că gata, ajunge. Şi asta dincolo de eventualele chestiuni concrete ce-ar fi de rezolvat la oraş. Iar din momentul acela, al fixării datei plecării, ultimele zile capătă un ritm şi-un conţinut al lor: încep să pregătesc curtea şi casa pentru absenţa mea, să fac, adică, oareşce ordine, să fac curat etc.

pulspulspuls

O mare minune dumnezeiască la saloanele Covid de la Iaşi

O mare minune dumnezeiască la saloanele Covid de la Iaşi

Pentru că e uichend, haideţi să fie, conform tradiţiei, tot fără politichie, deşi e campanie. 

Caricatura zilei

Dacia Debut

Editia PDF

Bancul zilei

Îi datoram multe coronavirusului. A reusit sa-i aduca pe români înapoi în tara si a putut sa le înve (...)

Linkuri

Alte ziare locale

    Intrebarea zilei

    Relaxarea condițiilpr de deplasare în starea de alertă va duce la:

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.