Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

vineri, 29.03.2024

Trenurile fantomă

GALERIE
catalin onofrei
  • catalin onofrei
- +

O poveste despre curaj şi imaginaţie!

Din locuinţa mea văd clar toate trenurile care pleacă din Iaşi în direcţia vest. După declanşarea pandemiei, din trei garnituri ce transportă oameni două merg complet goale - dacă nu-i pun la numărătoare pe mecanicul de locomotivă şi pe controlor, deşi pentru ultimul nu aş băga mâna în foc că ar mai exista. La ce folos?

În celălalt tren descopăr cu greu câţiva pasageri, lipiţi de canapele, doi-trei, niciodată mai mult de şapte, cu toate că unele şiruri de vagoane sunt neobişnuit de lungi, ca de pe alte vremuri. Alea de dinainte de 1989.

Tot privind trenurile ce gonesc absurd şi cam inutil mi-a venit în minte o povestire stranie şi superbă, destul de puţin cunoscută, din păcate, scrisă de maramureşeanul Ioan Groşan (dovedit, tot din păcate, informator al securităţii, dar dacă doar caracterele mari ar scrie literatură, mă tem că în biblioteci ar cam bate furtuna!), intitulată „Trenul de noapte”. E o proză scurtă ce merită citită şi recitită oricând, dar mai ales în momente de criză existenţială. O recomand!

Iată, pe scurt, intriga: un şef de gară obez şi gurmand este transferat din motive necunoscute la o haltă obscură de prin Transilvania. Înţelegi că staţia CFR se află la o distanţă apreciabilă de cea mai apropiată localitate, de aceea singurele fiinţe cu care se întreţine cotidian sunt cantonierul (vrednic bucătar) şi dulăul acestuia.

Timpul se scurge anevoie, în discuţii şi ospeţe improvizate, până când grăsanul este anunţat că prin haltă va trece, trei nopţi la rând, un tren de mare viteză. Şeful a mai trăit această experienţă, pe când muncea într-o gară importantă, dar trenul cu pricina nu oprise nici acolo. În mod ciudat, garnitura - solidă, ermetică şi închisă la culoare - nu păruse să aibă nici mecanic, nici călători. Doar o mireasmă de trandafiri plutise în urma trenului, preţ de câteva clipe! Curios, ora tranzitării celor două staţii coincidea!

Cantonierul rămâne profund marcat de povestea şefului - pe jumătate uluit, pe jumătate neîncrezător - şi-i propune acestuia o manevră prin care să oblige misteriosul tren să poposească în haltă. Ca să vadă ce şi cum. Ideea îl lasă perplex pe durduliu, ce o respinge cu frică şi indignare, dezamăgindu-şi subordonatul.

Primele două nopţi - adică primele două apariţii ale garniturii - decurg aidoma. În urletele îngrozite ale câinelui şi sub supravegherea şefului de gară (îmbrăcat în cel mai călcat costum) şi ale cantonierului (din ce în ce mai curios), trenul străbate rapid halta pierzându-se în depărtare. Cantonierul nu-şi poate ascunde via emoţie pe care i-o lasă vehiculul nemaiîntâlnit, dar îşi contrazice aprig şeful în ceea ce priveşte mirosul de roze; el nu simţise absolut nimic! Pesemne ai nasul înfundat, îi răspunde nemulţumit rotofeiul.

În a treia noapte, ultima, cantonierul îşi pune planul în aplicare. De capul lui, comută semaforul pe roşu, dar trenul năvăleşte la fel de iute şi taman când bărbatul e convins că locomotiva va ignora avertismentul, aceasta opreşte în haltă. Fără să şovăie, ceferistul schimbă culoarea semaforului în verde şi sare pe scara unui vagon. La fel de brusc precum frânase, convoiul cel negru se pune din nou în mişcare. 

Urmează secunde de groază. Sub privirea stupefiată a şefului de gară şi în scheunatul dulăului, cantonierul forţează uşa vagonului, ce refuză să se deschidă. Viteza şi curentul puternic de aer îl dezechilibrează. Disperat, bărbatul socoteşte: dacă ar sări, poate ar mai avea o şansă să supravieţuiască! Dar chiar atunci, în clipa supremă, uşa se dă la o parte, el se rostogoleşte înăuntru, iar în nări îi pătrunde un suav miros de trandafiri!

…Să nu credeţi că povestirea are vreo legătura cu trandafirii ofiliţi ai PSD, chiar dacă CFR (marfă şi călători) au devenit o fantomă îndeosebi din pricina acestui partid! E o povestire despre destin. Şi, poate, despre teamă şi izolare! Ori, cu siguranţă, despre curaj şi imaginaţie!

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Cine profită de madam Şoşoacă

Pavel LUCESCU

Cine profită de madam Şoşoacă

Campania care urmează la Iaşi nu trebuie să devină un circ de tip Şoşoacă, decât dacă vrem să ne batem joc de viitorul acestui oraş. Nu vreau să spun că madam SOS România ar trebui ignorată, ci că n-ar fi rău dacă am încerca să înţelegem mai mult ce are în cap când vine vorba de viitorul oraşului şi mai puţin ce vrea ea să ne vândă, adică scandal.

opinii

Distrugerea statuilor

Alexandru CĂLINESCU

Distrugerea statuilor

Frenezia negatoare woke e urmarea obscurantismului, a fanatismului şi a inculturii. Ideologii woke au cale liberă în mass-media, au pătruns în universităţi şi în şcoli. Acţiunile lor n-au nimic comun cu adevărul istoric. Ei pretind că fac dreptate celor ai căror strămoşi au fost umiliţi şi exploataţi, în realitate manipulează istoria şi adâncesc fracturile sociale.

De ce este atât de aspru Postul Mare?

pr. Constantin STURZU

De ce este atât de aspru Postul Mare?

Faţă de celelalte posturi de peste an, Postul Mare (care precede Sfintele Paşti) este considerat unul aspru, atât din punct de vedere alimentar, cât şi din alte puncte de vedere. De ce este – sau ni se pare a fi – Postul Mare atât de aspru? De ce, în genere, ne este atât de greu să postim? Din mulţimea de posibile răspunsuri, să reflectăm azi la trei dintre ele.

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

pulspulspuls

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister tace şi face pe piaţa politichiei locale în această perioadă, stimaţi electori: cine va face listele de candidaturi de la parlamentarele din toamnă la liberalii ieşeni? 

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri