Chirica: 4 dosare / Alexe: 3 dosare. De ce totuşi cei doi nu au motive de îngrijorare până în ziua alegerilor?
Daca cei doi vor câstiga la viitoarele alegeri locale înca o tura în fruntea insti (...)
citeste totjoi, 28.03.2024
Că nu doar francofonia, ci Franţa însăşi este în suferinţă ne-o arată recenta ceremonie a decernării premiilor César, aflate la a 46-a ediţie.
Iată că şi anul acesta trec Zilele Francofoniei fără ca să ne putem bucura de manifestările organizate la Universitatea ieşeană. Au fost reprogramate, din câte ştiu, în luna mai şi nu ne rămâne decât să sperăm că va fi posibil. Altfel, în ce priveşte francofonia se confruntă astăzi două puncte de vedere: 1) francofonia e „pe val”, mai ales în Africa şi 2) francofonia e în declin, cedând încontinuu teren în faţa englezei, care a câştigat definitiv bătălia. Înclin să cred (cu tot regretul) că a doua opinie este cea corectă şi e suficient să vedem ce se întâmplă, cu cele două limbi, la noi în ţară; dar despre asta - altă dată.
Că nu doar francofonia, ci Franţa însăşi este în suferinţă ne-o arată recenta ceremonie a decernării premiilor César, aflate la a 46-a ediţie. Premiile César sunt echivalentul francez al premiilor Oscar şi au fost acordate, de-a lungul anilor, unor mari cineaşti şi actori. Anul trecut însă lucrurile nu au mers cum trebuie. Marele favorit era Roman Polanski cu J’Accuse, film despre afacerea Dreyfus. Polanski a luat un premiu important ceea ce a stârnit furia actriţei Adèle Haenel, care a rostit vorbe grele şi a părăsit sala în semn de protest. Motivul era vechea acuzaţie de viol care i-a adus lui Polanski un lung şir de necazuri. E vorba de fapte petrecute în martie 1977, când Samantha Galley, în vârstă de 13 ani, a declarat că Polanski a drogat-o şi a violat-o. Regizorul s-a apărat spunând că a fost o relaţie liber consimţită, dar justiţia americană a continuat să-l urmărească până în ziua de azi. Asta după ce, în 1997, Samantha Galley a spus că îl iartă pe regizor şi a cerut stoparea procedurii judiciare. Degeaba: Adèle Haenel şi susţinătoarele ei au făcut un scandal monstru, iar una dintre ele a cerut ca regizorul să fie „gazat” - doleanţă sinistră, când ştim că Polanski a scăpat ca prin minune de deportare, ascunzându-se în ghetoul din Varşovia şi că mama sa a murit la Auschwitz.
Să revin însă la ediţia din acest an. Am văzut mai multe secvenţe înregistrate, am citit reportaje şi comentarii. Ceremonia a avut loc în sala Olympia, cu un public redus. A durat peste 3 ore şi jumătate şi a fost pentru multă lume, spectatori şi telespectatori, un calvar. Amfitrioana era actriţa Marina Foïs, care a deschis seara cu un scheci ce se dorea umoristic, dar era de un haz îndoielnic. În continuare, majoritatea celor care s-au perindat pe scenă au mizat pe temele politic corecte: diversitatea, elogiul minorităţilor, anticapitalismul, supremaţia albă, condamnarea guvernului, a poliţiei rasiste etc., rezultând un ghiveci de un kitsch şi de o vulgaritate dezolante. Chiara Mastroianni (fiica lui Mastroianni şi a lui Catherine Deneuve) a invitat pe scenă nişte sindicalişti să citească un text revendicativ. Actorul Jean-Pascal Zidi a afirmat că ar trebui dărâmate statuile unor ticăloşi care au comis crime împotriva umanităţii (se referea la Napoleon) şi l-a omagiat pe Adama Traoré, în aplauzele susţinute ale sălii. Adama Traoré a murit în 2016 în condiţii încă neelucidate, când fugea de poliţiştii care voiau să-l aresteze. Sora sa, Assa Traoré, cu un simţ fabulos al publicităţii, a reuşit să-l transforme într-un fel de martir naţional, deşi Traoré era recidivist, fusese arestat de mai multe ori şi, într-una din perioadele de detenţie, îl violase pe colegul de celulă. Sala a aplaudat de fiecare dată când a fost vorba despre actorii intermitenţi, despre imigranţi, a vibrat când cineva a abordat problema pesticidelor (ecologia nu putea să lipsească) şi când se evocau, cu patos, nenorocirile pe care le-a provocat capitalismul.
Culmea vulgarităţii gratuite a fost atinsă de prestaţia actriţei Corinne Masiero (protagonista din serialul Căpitanul Marleau). Actriţa, în vârstă de 57 de ani şi cu un trecut bogat de militantă anticapitalistă, a apărut în costumul pe care îl purta Catherine Deneuve în filmul Piele de măgar, după basmul lui Perrault. Aici intră în scenă feminismul: eroina basmului (şi a filmului) se îmbracă într-o piele de măgar pentru a evita relaţia incestuoasă la care voia să o oblige tatăl ei. Actriţa s-a dezbrăcat apoi complet, era mânjită pe tot corpul cu roşu (trimitere la sângele menstrual, au spus comentatorii avizaţi), iar în urechi avea, în chip de cercei, două tampoane igienice folosite. Când s-a întors cu spatele la public, s-a putut citi mesajul - scris tot cu roşu - adresat prim-ministrului Jean Castex: „Rend nous l’art, Jean” (Dă-ne înapoi arta, Jean), numai că propoziţia conţinea o greşeală de ortografie: „rends” trebuia scris cu „s”, de unde tragem o concluzie nu tocmai măgulitoare despre modul în care practică limba franceză unii francofoni din Paris.
„Dezastru”, „vulgaritate”, „plictiseală enormă”, „tortură psihică”, „mediocritate” sunt câteva dintre aprecierile unor comentatori. Desigur, ştiam că în Franţa actorii şi intelectualii în general sunt „angajaţi”, adică sunt de stânga (dar cum spunea istoricul Pierre Nora: „Astăzi nu prea mai sunt intelectuali, sunt numai angajaţi”). Că avem a face, în multe cazuri tot cu o „stângă caviar”, e limpede: actriţa Marina Foïs a purtat la ceremonie o rochie Louis Vuitton ornată cu 4000 (patru mii) de perle şi 2000 (două mii) de cristale argintate. Sigur, cinematografia a fost lovită de pandemie, dar nu e nici pe departe singurul sector în suferinţă. Să nu uităm că, în numele „excepţiei culturale”, statul finanţează generos cinematografia franceză. Chiar în timpul pandemiei guvernul a acordat industriei cinematografice suma de 1 miliard două sute de milioane de euro. Au fost şi câteva momente luminoase în acea seară de coşmar, prea puţine totuşi pentru a evita naufragiul. Din fericire, publicul a reacţionat corect: ceremonia a fost urmărită de doar 1,6 milioane de telespectatori, cea mai slabă audienţă din ultimii zece ani.
Chiar dacă sunt Zilele Francofoniei, nu pot rezista tentaţiei de a încheia cu aceste rânduri dintr-un roman al lui Marcel Proust: „Am ajuns foarte jos! Biata Franţă! Încotro ne îndreptăm?” („Nous sommes bien bas! Pauvre France! Où allons-nous?”).
Alexandru Călinescu este profesor universitar doctor la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, critic literar şi scriitor
Cuvinte cheie:
© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.
Orașul din România de două ori mai mare decât Bucureștiul în care mulţi ieşeni îşi petrec vacanţa
Philipp Plein şi-a părăsit logodnica pentru o ieşeancă. Tânăra din Paşcani e însărcinată
Ministrul Finanţelor, întrebat cât i-a venit factura la curent: 199 lei
Prahova: Bărbat ucis cu un singur pumn după o ceartă pe modul în care a parcat maşina
Dan Şucu anunţă că merge cu galeria Rapidului la meciul cu U. Craiova
Preţul aurului a urcat joi la 327,8351 lei/gram, o nouă valoare record
Nou scandal: Postări cu soldaţi israelieni care se joacă cu lenjeria intimă a femeilor din Gaza
Prefectul Cojocaru acuză conducerea Aeroportului Iaşi de "politizare cu penali"
Conferința ,,BRICS și ordinea economică mondială”, la sediul Academiei Române din Iași
Premierul anunţă că “nu este oportun ca magazinele să fie închise în weekend”
Ministrul Energiei explică modul cum va fi aplicată schema de plafonare la gaze şi energie
Noi măsuri în privinţa sistemului electronic RO e-Factura. Ce măsură anunţă Guvernul
Integritatea hibridă a lui Herman von Hebel, preşedintele Comisiei Pre-Vetting din Republica Moldova
STUDIU - Gheaţa polară se topeşte şi modifică rotaţia Pământului: Timpul însuşi este afectat
Grav accident rutier în Dolj, unde două maşini s-au ciocnit, iar una a luat foc
Luis Enrique şi Hansi Flick, pe lista scurtă pentru a-i succede lui Xavi la FC Barcelona
O capsulă cu senzori ar putea fi o alternativă la endoscopie
Putin spune că Rusia nu va ataca NATO, dar că avioanele F-16 date Ucrainei vor fi doborâte
Ucraina afirmă că a doborât peste noapte 26 de drone de atac ruseşti
Beyoncé, vedeta pop de culoare din Texas, îşi lansează primul album country
Grecia: Cele mai ridicate temperaturi pentru luna martie din ultimii douăzeci de ani
Nissan va investi în unitatea de vehicule electrice Ampere a grupului Renault
Prima Doamnă Jill Biden a scris o carte pentru copii despre pisica de la Casa Albă
Sonda japoneză SLIM a supravieţuit celei de-a doua nopţi pe Lună
Medicamentele hormonale ar putea creşte riscul de tumori cerebrale
PSD Iaşi anunţă că un nou primar PNL va candida pe listele lor la alegerile locale
Ce pot indica modificările patologice ale examenului de urină? (P)
Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat
Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea
Totul despre evaluarea copiilor din Iaşi care vor împlini 6 ani după începerea clasei pregătitoare
Dan CONSTANTINMoştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat |
Codrin Liviu CUȚITARURoboţi |
George ŢURCĂNAŞUDespre discursul regionalist din Moldova (II) |
Bogdan ILIESCUSpărgătoarea de coduri |