Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

vineri, 29.03.2024

Tu ce faci când bacteriile?...

GALERIE
radu parpauta
  • radu parpauta
- +

Mi-a cumpărat soţia nişte lame (n-am să spun numele firmei), cărora eu le zic „corecte politic”. Te mângâie, dar trebuie să dai de două ori pe obraz, ca să te bărbiereşti ca lumea. Parcă cei care le-au făcut s-au temut să nu te tai cumva.

Cam aşa fac şi corecţii politic: tac asupra lucrurilor care nu convin, mângâie acolo unde trebuie să spună lucrurilor pe nume. Însă din când în când trebuie să tai şi în carne vie. Eludarea inconvenientelor nu aduce decât minciună, căci ne bucurăm înşelător ca de hainele inexistente ale împăratului - asta-i toată ideologia corectă politic.

*

La liceul Racoviţă era o profesoară de limba română, pe care o chema Gavrilescu, se zicea că era sora poetei Otilia Cazimir („botezată” aşa de Sadoveanu şi Ibrăileanu, dar pe ea o chema Gavrilescu; fata era elevă de liceu când a debutat şi Doamne fereşte să se fi aflat la şcoală). Această doamnă Gavrilescu de pe vremea studiilor mele de liceu nu a fost profesoara mea, deşi am avut patru profesoare de română în cei patru ani de liceu. De toate eram îndrăgostit, mai târziu dându-mi seama că, de fapt, eram îndrăgostit de literatura română, nu chiar de ele.

Dar să mă întorc la Doamna Gavrilescu, care nu mi-a fost profesoară, dar cu care am avut de a face într-o anumită situaţie. Ţinând seama că păstra numele de fată, presupun că era „fată bătrână” (sau poate era divorţată, nu ştiu). Dar ceva din Domnişoara Cucu din piesa lui Sebastian trebuie să fi avut, cum se va vedea din următoarea întâmplare.

Eram cu Gicu Cotrohol, prietenul meu şi colegul de clasă (toţi îi spuneam Cotro), în staţia de tramvai din Piaţa Unirii. Şi, ca orice adolescenţi zvăpăiaţi, vorbeam tare şi râdeam cam peste măsură, fără să ne pese de ceilalţi din staţie.Asta era toată „vina” noastră. Nu am observat-o pe Doamna Gavrilescu, care era şi ea în staţie. S-a apropiat încet de noi şi s-a uitat la numărul matricol de pe mâneca uniformei, evident ca să şi-l noteze.

Aici trebuie să fac o digresiune pentru cititorii mai tineri. Pe vremea aceea băieţii purtau obligatoriu o uniformă urâtă şi groaznic de călduroasă vara. Când era nouă mai arăta cum mai arăta, dar când se uza, era o stofă îngrozitor de urâtă şi umilitoare (cel puţin aşa o simţeam eu). Ei, bine, la această uniformă fiecare avea un număr matricol, cu care puteai fi rapid depistat, dacă făceai vreo boacănă. Fetele, care la vârsta aceea mai ales, voiau să fie cât mai frumoase, purtau şi ele o uniformă de lagăr, cu fusta obligatoriu sub genunchi, cu cordeluţa obligatorie şi câte şi mai câte prostii - vai de capul lor!

Doamna Gavrilescu-Cucu şi-o fi notat numerele noastre matricole, dar Cotro îmi zice după aia:

- N-are decât să-mi pună sare pe coadă, că acuma am alt număr matricol.

- La fel şi eu! am zis.

Şi am plecat râzând la Republica să vedem un film cu Louis de Funes şi să mai luăm o porţie de râs. Nu scăpam nici un Funes.

*

Cât îmi place să dau autografe! Cum se adună iubiţii cititori în jurul meu la lansări sau târguri de carte, nelăsându-mă pur şi simplu să respir: Vrem autografe! Vrem autografe! Cum îmi tresaltă inima când îi văd cum se îngrămădesc, precum clienţii la scarpe italiene, precum muştele în dosul calului, ca un buchet imens de flori pe mormânt. Cum îmi creşte pieptul atunci ca unui cocoş după ce-a călcat o găină, ca unui constipat întors victorios de la baie, ca laptele uitat pe foc, ca un lamborghini în trafic faţă de un logan, ca o chelie tratată cu soluţie Rogaine.

Îmi şi închipui cum bunul cititor va pune cartea cu autograful meu la loc de cinste: să înalţe piciorul şchiop al dormezei sau al vreunui dulăpior sau să astupe oala de smântână. Sau puteţi s-o daţi lui ăla micu ca să se joace când se satură de jucării, în acest scop oferindu-i şi nişte creioane colorate. O idee ar fi să păstraţi cartea cu sfinţenie, buşind-o în vreun scrin găurit de cari al bunicii sau aşezând-o în teancul cu cărţi pregătite pentru anticariat.

*

„Tu ce faci când bacteriile îţi afectează flora intestinală?” se spune, ca să ni se bage pe gât un medicament minune.

Totul e să se folosească cuvinte cât mai sucite, mai necunoscute, mai păsăreşti, care să impesioneze, de pildă, „flora intestinală”. E ca şi cum într-un ţinut paradisiac, plin de o floră luxuriantă, vin nenorocitele astea de bacterii ca nişte terorişti feroci, care ne strică metabolismul cum se cade al civilizaţiei noastre ireproşabile, perfecte.

Radu Părpăuţă este scriitor, traducător şi publicist

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dan CONSTANTIN

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dacă distinsul profesor „X” sau remarcabilul „Z” au putut să treacă peste lege, eu de ce nu aş putea?

opinii

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

George ŢURCĂNAŞU

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

Delestaţi de centru şi captivi între statalismul teritoriului post-sovietic de la est de Prut şi desconsiderarea de la nivelul Bucureştiului, moldovenii din România aleg soluţia cea mai simplă: ştergerea sau renunţarea la identitate. Exemplele sunt multiple şi deseori invocate în scrieri mai vechi, de la divergenţele teritoriale bucovineană (în plin nucleu statal al Moldovei), vrânceană şi gălăţeană, la tendinţele actuale ale tinerilor de a migra pentru studii spre centrele universitare externe Moldovei, deseori mai prost cotate decât Iaşul în sistemul universitar. În aceste condiţii, să nu înţelegi necesitatea unor mişcări care militează pentru scoaterea Moldovei din izolarea impusă de către centru e cam prea mult!

Spărgătoarea de coduri

Bogdan ILIESCU

Spărgătoarea de coduri

Viaţa unui copil de acum 40 de ani (şi aproape sigur şi înainte) era absolut fascinantă pentru că era înmuiată din plin în toată istoria omenirii şi în tot ce avea mai valoros, adunat până atunci, în cărţi. Da, lucrurile alea cu un aer prozaic, mărturia perpetuă a unei invenţii seculare, care, prin natura lor de a păstra scris orice gând pe care i-l încredinţai, obligau la multă atenţie, şi mare responsabilitate şi scriitorul, şi cititorul.

pulspulspuls

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Dacă tot v-am servit ieri aicea niscai aritmetică electorală de Bahlui, haideţi să continuăm şi azi cu olecuţă de analiză matematică plus geometrie diferenţială tot pe tema asta incitantă! Nu de alta, dar acuşi încep iar simulările de alegeri, şi măcar să fim pregătiţi.

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

    Intrebarea zilei

    Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

    vezi raspunsuri