Turnul albastru
anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi
metalco

duminica, 19.09.2021

Turnul albastru

GALERIE
dana tabrea200
  • dana tabrea200
- +

Spectacolul este controversabil în ceea ce priveşte raportul dintre intenţiile regizorale de dramă psihologică, cu accente de comedie absurdă şi ceea ce se realizează: interpretarea în cheie simbolică a unui text realist, interpretarea actoricească rămânând realistă.

La Ateneul Tătăraşi se joacă Turnul albastru (premiera 14 februarie 2013, în reluare 8-9 martie 2013), adaptare după piesa de teatru ”Avant de mourir” de Val Butnaru, regia Andrei Cantaragiu, distribuţia: Andrei Cantaragiu (Ovidiu), Erica Moldovan (Magdalena). În adaptarea propusă la Ateneu de cei doi, finalul piesei lui Val Butnaru este uşor schimbat şi accentele tematice sunt mutate dinspre realism (în varianta originală ea suferă de o boală incurabilă) înspre simbolistica centrală din ”Frumoasa călătorie a urşilor panda povestită de un saxofonist care avea o iubită la Frankfurt”: moartea ca şi călătorie simbolică, iar îngerul morţii, ghidul călătorului, ia chipul unei femei. Spectacolul este controversabil în ceea ce priveşte raportul dintre intenţiile regizorale de dramă psihologică, cu accente de comedie absurdă şi ceea ce se realizează: interpretarea în cheie simbolică a unui text realist, interpretarea actoricească rămânând realistă.

În fapt, montarea ne pune în faţa unei meditaţii extrem de profunde la nivel de replică scenică (ex. ”A te ruga înseamnă a te regândi pe tine însuţi”), însă este frivolă din perspectiva modurilor alese spre a exprima respectiva meditaţie (în primul rând, rostirea). Strict, aici mă refer la vorbirea stridentă şi regională (personajul Ovidiu), pe care o încearcă şi Erica Moldovan, din fericire fără a reuşi să intre de tot în dialectul moldovenesc, având serioase scăpări înspre pronunţia literară. Din punctul meu de vedere, s-ar putea renunţa la caricaturizarea lingvistică a personajului Ovidiu, cu riscul de a pierde masiv din comicul de limbaj. Personajul Ericăi Moldovan este complex, asumând o trecere din registrul real în cel simbolic (cea de-a doua latură putea fi redată şi altfel decât exclusiv scenografic, rochia albastră). În acelaşi timp, caracterul Magda parcurge mai multe etape, corespunzând celor n-1 vizite, insuficient delimitate scenic (am în vedere mijloacele regizorale folosite). De la Magda din Măgurele, care îl vizitează în repetate rânduri pe Ovidiu, pretextând iniţial anunţul din ziar despre lecţiile de tango, la îngerul morţii din final. Dacă, totuşi, regionalizarea lingvistică este considerată absolut necesară în economia piesei (deşi personal, mi-a părut complet vulgară), Erica Moldovan ar trebui să facă un efort în plus şi practic irealizabil de a-şi adapta dialectul gradual pe parcursul spectacolului, trecând de la moldovenisme la vorbire literară (în special, partea de final), fără scăpări. Într-adevăr, avansând multiple ipostaze de joc, caracterul se poate individualiza lingvistic (dincolo de costume, gestică etc.), însă efortul îmi pare marcant.
Regizoral se mizează mult pe răsturnarea de situaţie în zona realismului psihologic, cu note comice, urmând întâlnirile şi jocul dintre cei doi emigranţi la Paris. Spre exemplu, Magda vrea să ia lecţii de tango, dar dansează mai bine decât aşa-zisul ”maestru”. Ambele personaje se dovedesc nişte escroci – Ovidiu a luat cândva lecţii de dans la Palatul Feroviarilor, însă în niciun caz nu este în măsură să dea lecţii, iar Magda, nenovice, aşa cum s-a recomandat iniţial, deşi dansează mai bine decât el, nu e balerină la Operă (cum s-a lăudat ulterior), ci dansatoare într-un club din Paris. Din păcate, alături de comicul de limbaj, răsturnările de situaţie dau bine la public (mobilurile ei de răzbunare, falsa idilă, jonglată când dinspre ea, când dinspre el, (di)simulările, bufonada simpatică etc). Ceea ce găsesc eu interesant, însă, la acest spectacol este tocmai latura simbolică, ce se lasă mai curând ghicită.
În conversaţia lumii omului (un dialog modulat în varii registre cu fiinţa), care se desfăşoară dinspre posibil înspre trecut, trecând prin prezentul instabil, suntem cu toţii perfect previzibili. Conversaţia înseamnă previzibilitate. A intra în dialog cu celălalt înseamnă a te expune acestei previzibilităţi. Poate că nu întâmplător, Ovidiu este un sinucigaş eşuant, iar Magda imaginea sa despre fericire. În dialog cu propriul lui trecut, Ovidiu operează modificări semnificative asupra amintirilor sale, legate de moartea fiicei, fuga la Paris, părăsindu-şi familia, faptul de a fi sau nu surd, într-un cuvânt el este în mod simbolic deja mort deoarece a ratat experienţe şi întâlniri fundamentale, reuşind să-l mimeze pe a trăi până în ultima clipă (”Amintirea e o expresie a ipocriziei”). Magdalena reprezintă elementul care-i prilejuieşte, în propria sa imaginaţie, întâlnirea cu ”turnul albastru”, idealul său uman, mântuirea prin dragoste: ”Dacă cineva, bunăoară, iubeste o femeie, chiar şi atunci când dragostea nu-i mai foloseşte la nimic, înseamnă că omenirea se poate considera salvată”. Turnul albastru este o iluzie, un surogat pentru suferinţe, regrete, eşecuri. De departe cel mai reuşit artificiu regizoral mi se pare cel din momentul în care Magda îi face lui Ovidiu portretul. Finalizat, definitiv creionat, chipul lui Ovidiu nu-i decât o coală albă.
Rolul îngerului cu chip de femeie este cel de a-l conduce pe protagonist ”acasă”. Putem trăi oricum şi oriunde, în orice ţară, în land-ul propriei imaginaţii, în utopii şi în distopii, însă exigenţa propriei morţi este maximă; nu ne este permis să murim altundeva decât ”acasă” (orice om trebuie să moară acasă”). Acasă însemnând, cred, momentul când trecutul este rememorat, acceptat şi pe deplin asumat. Iar translaţia dinspre posibil înspre trecut este încheiată, cel puţin la un anumit nivel al conversaţiei care ne petrece.

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Grand Slam, povestea unei himere

Nicolae GRECU

Grand Slam, povestea unei himere

Singurătatea lui Djokovic, în faţa fileului şi a lui Medvedev, a fost definitorie cu un game înaintea finişului, când dârzul reprezentant al unui neam de luptători, a izbucnit în lacrimi.

Filmuletul zilei

opinii

Etimologicale pescăreşti (IV)

Eugen MUNTEANU

Etimologicale pescăreşti (IV)

Seria consideraţiilor etimologice din sfera mai largă a pescuitului este continuată de câteva cuvinte româneşti importante referitoare la ambarcaţiuni.

Înălţarea Sfintei Cruci şi cele patru etape ale mântuirii

pr. Constantin STURZU

Înălţarea Sfintei Cruci şi cele patru etape ale mântuirii

La mijlocul primei luni a anului bisericesc prăznuim Înălţarea Sfintei Cruci. Istoric vorbind, această sărbătoare aminteşte de două evenimente: găsirea Sfintei Cruci la Ierusalim de către Sfânta Împărăteasă Elena şi înălţarea ei în văzul tuturor în acea zi, dar şi pe 14 septembrie 335, imediat după sfinţirea primei Biserici a Învierii Domnului, zidită de Sfântul Împărat Constantin cel Mare, respectiv aducerea Sfintei Cruci înapoi în Ierusalim, pe 14 septembrie 630, după ce a fost recuperată de la perşi de către împăratul bizantin Heraclius.

Determinantele spiritual-religioase, paspartuul pentru înţelegerea resorturilor democraţiei liberale anglo-saxone

Aurelian-Petruș PLOPEANU

Determinantele spiritual-religioase, paspartuul pentru înţelegerea resorturilor democraţiei liberale anglo-saxone

Democraţia liberală din Statele Unite ale Americii şi Anglia a fost influenţată pozitiv de impactul diverselor „religii ale raţiunii”, precum deismul sau teismul. Acestea au jucat un rol de mediator între sistemul socio-politic al teoriei raţionale a drepturilor naturale şi cel religios. Aceste noi religii seculare nu reprezentau decât contracţii instituţionale ale religiilor tradiţionale, născute prin acţiunea revoluţiilor franceză şi americană. 

pulspulspuls

O mare dilemă a Iaşului înaintea congresului liberal: Orban, Cîţu sau coviduţu’?

O mare dilemă a Iaşului înaintea congresului liberal: Orban, Cîţu sau coviduţu’?

Apropo de congresul liberal cu alegeri de lider care bate la uşă, ce va fi de azi egzact într-o săptămână, cică printre unii liberalii mai vechi se vorbeşte că jocurile ar fi deja făcute, iar Cîţu ar avea deja cam două treimi din voturi de partea lui.

Caricatura zilei

PNDL3

Editia PDF

Bancul zilei

- Ioane, ce tot strâmbi din nas la sarmalele mele? Nu sunt bune? - Ba da, Marie, sunt bune, dar toti ceilalti din sala de (...)

Parteneri

Alte publicatii

    Intrebarea zilei

    Sute de persoane au ieșit în stradă pentru a protesta împotriva resticțiilor legate de COVID. Care ar trebui să fie pasul următor?

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.