Turul doi, înapoi! Cu î din i, nu din a. Lăsați orice calcul politic deoparte: e urgență națională!

Scriam acum exact jumătate de an, după ultimele alegeri, că 12 ani de vot într-un singur tur pentru alegerea primarilor și a președinților de Consilii Județene au îmbolnăvit efectiv, dramatic și aproape iremediabil, relația edil-alegător.

Iată, nu mai departe decât exemplul Iașului: primarul orașului a câștigat ultimele alegeri cu votul a numai 11% din totalul alegătorilor ieșeni cu drept de vot. Adică doar unul din 10 ieșeni l-a votat, și a fost suficient ca să ajungă primar. Cele dinainte, din 2020, cu 13%. O legitimitate aproape de zero, ca să rămânem în zona cifrelor.

Nu întâmplător s-a ajuns ca pe edilul-șef unii ieșeni să-l numească, ironic, „Primarul Panseluță”: motivat de calcule electorale, oarecum corecte în contextul unei legi electorale anapoda, acesta și-a cultivat un anumit electorat, mai în vârstă dar disciplinat la vot, ieftin de satisfăcut, mai ales cu flori și gazon pe lângă blocuri, cu gratuități de transport, cupoane de sărbători etc. Și, iată, e suficient să te asiguri că, în lipsa unui competitor redutabil, cum nu prea am văzut de ceva ani la Iași, ești reales la sigur. Ce dacă doar cu votul a unui ieșean din zece? Câtă vreme lumea nu prea nu vine la vot, asta e: care-i problema?

Ei bine, este o problemă. Ba chiar mai multe. În primul rând, restul alegătorilor rămân practic nereprezentați. Bun, aproape 70% din totalul alegătorilor nici nu au votat, iar la aceștia, deși cert incorect, că și ei sunt contribuabili la bugetul pe care li-l cheltuie primarul, unora le-ar spune că și-au asumat asta, să nu fie reprezentați. Incorect, cum spuneam, dar, să zicem… Rămân cei care au votat alt candidat, și care, iată, sunt aproape dublu ca număr față de cei care au votat candidatul câștigător. Aceștia chiar rămân nereprezentați, deși au votat ca să fie reprezentați. Și sunt mai mulți decât cei ce au ales să fie reprezentați de primarul ales.

Un major deficit democratic. Iată un exemplu!

Par calcule teoretice, aprecieri de seminar, dar nu sunt deloc doar atât. Vorbim de-a dreptul de un major deficit democratic aici. Iată, revenind la exemplul de la Iași, pe care îl știm bine cu toții: de ce s-ar consuma prea tare primarul să facă infrastructuri noi rutiere, poduri aeriene, tuneluri, sau măcar să investească mai mult în infrastructură de transport alternativă, pentru o mai bună mobilitate urbană, câtă vreme toate acestea sunt extrem de costisitoare, banii de la Guvern nu vin din cauza lipsei de influență politică, în timp ce cupoanele de sărbători, gazonul și panseluțele sunt mult, foarte mult mai ieftine? Cu primele, cele scumpe, ar satisface un electorat mai mare teoretic, cel dinamic, activ al Iașului. Dar despre acesta primarul știe că nu-l prea votează. Așa că nu te riști. Nu mai bine investești puțin, că e mai facil pentru posibilitățile tale, iar în final, la numărătoarea de voturi, ieși tot acolo? Iată, la un singur exemplu, ce înseamnă categorii mari nereprezentate! În fond, un deficit democratic major.

Suntem se pare, după alegerile din București, într-un nou context politic. Nu au fost alegeri generale, ci doar locale, dar, din motive deja dezbătute, pare că taberele politice s-au rearanjat în PNL, iar faliile dintre PSD și PNL s-au așezat altfel. Premierul Ilie Bolojan a spus chiar dinainte de a fi premier, a reiterat și după, că este adeptul alegerilor locale în două tururi, tocmai pentru a corecta acest deficit de legitimitate al aleșilor locali.

Iată și o declarație a noului ales de la București, Ciprian Ciucu, cel deja văzut ca un viitor lider important și influent în PNL: „Nu am mandat din partea partidului, dar eu ca primar general voi milita pentru două tururi, inclusiv în cadrul Coaliției și în cadrul PNL. Voi aduce toate argumentele posibile (…) E foarte important să avem primari cu legitimitate, să avem primari cu autoritate. Din punctul meu de vedere, două tururi asigură mai multă legitimitate și mai multă autoritate. E o declarație pe care eu mi-o asum, dar o voi pune pe masa PNL din funcția de prim-vicepreședinte, pe care o am, dar și pe masa Coaliției”.

Cine a propus anomalia și cine a fost împotrivă, acum 14 ani ?

Poate mulți am uitat, dar prevederea potrivit căreia primarii se aleg prin scrutin uninominal, într-un singur tur, a fost introdusă, în premieră, la alegerile locale din 2012. Modificarea legislativă a fost inițiată în 2011 de PDL, partid controlat la vremea respectivă de Traian Băsescu, care adunase o majoritate fragilă de strânsură, dar eficientă. La vremea respectivă, PSD a combătut proiectul în Parlament și a votat împotrivă. În final, PDL și UDMR, alături de sateliții lor din arcul guvernamental, au votat în favoarea alegerii primarilor într-un singur tur, pe când PNL și PSD au votat împotrivă. În 2016, PNL, USR, PMP și ALDE (Tăriceanu) au depus proiect de revenire, dar roata se schimbase: PSD nu mai voia. Cum se văd lucrurile acum? Pare că mai nuanțat.

Un alt aspect: una din principalele teme de campanie ale președintelui Nicușor Dan a fost alegerea primarilor în două tururi, constatând, spune el, că din experiența cât a condus primăria generală a Capitalei primarul ar avea o mai mare legitimitate în fața alegătorilor dacă ar fi două tururi.

Vor fi toate aceste aspecte suficiente pentru o nouă dezbatere, pe alte baze, și o nouă voință de a reda legitimitate mai mare aleșilor locali în comunități? De a nu mai lăsa categorii largi, adesea foarte largi de populație nereprezentată la nivel de administrație locală? Sau calculele politice, de partid, se vor dovedi și acum mai puternice decât cele ce pun în fața acestora binele comunității?

Citiți cu atenție argumentele aduse de toți cei ce susțin fără interes de partid alegerea primarilor în două tururi! Veți vedea, fără a vrea să spunem vorbe mari, că e de-a dreptul o urgență națională.

Da, așa este: nu avem motive să fim din cale-afară de optimiști. Dar, cu siguranță, există măcar ceva motive să nu mai fim la fel de pesimiști ca acum un mandat. Și da: chiar e o urgență națională.

Publicitate și alte recomandări video