Turul doi, înapoi! De ce merită ieșenii mai mult decât o „labă tristă”

„Ai curaj și demnitate? Pune mâna pe telefon și discută față în față”. Cuvintele îi aparțin primarului Iașului, Mihai Chirica, într-o declarație oferită HotNews, unde confirma că mesajele în care-l făcea dobitoc și „labă tristă” pe Alexandru Muraru sunt veridice. Dincolo de logica cu sughițuri a discutatului față în față prin telefon (poate prin apel video?), Mihai Chirica se contrazice cu mare rafinament. În loc să fi pus mâna pe telefon și să-l sune pe Muraru, de parcă n-ar fi în același partid și-n aceeași filială, s-a băgat să scrie pe un grup de WhatsApp cu alți circa 50 de membri PNL, mulți dintre ei primari.

În loc să vorbească în privat – „unde lucrurile se spun direct, bărbătește” – și să poarte un „dialog direct”, s-a comportat ca varianta tulburată a lui Romeo, care în loc să-i cânte o serenadă Julietei începe să urle „ieși odată la balcon că știu că ești în casă”. Pentru că seria apoteotică de mesaje a primarului Iașului se încheie fatidic – „știu că ești pe grup”. Apropo de discuția față în față, practic exista și un mic risc ca Muraru să nu fie acolo. Dar treaba era pe jumătate făcută, rămânea doar să-i dea forward la mesaje pe un alt grup, poate-poate îl găsea.

Muraru, prima verigă din scutul PNL în jurul lui Predoiu

Acum să fim înțeleși, că nici cu Alexandru Muraru nu avem de ce să ne mândrim pe subiectul investigației Recorder. Măcar primarul, întrebat de colegii de la Radio Hit ce crede despre documentar, a fost sincer și a răspuns cum l-a tăiat capul pe moment. Dar Muraru va rămâne în istorie drept primul liberal cu funcție în partid care i-a luat apărarea lui Cătălin Predoiu, ministrul Justiției spre care aproape toți magistrații curați arată cu degetul. Nici nu cred că a văzut documentarul Recorder, fiindcă dacă s-ar fi uitat măcar fugitiv, precauția l-ar fi îndemnat să nu încerce să-și spele șeful în public. Să fi pus placa aia cu „sunt convins că a acționat cu bună credință, dar nu e locul meu să mă pronunț”.

Dar ce a făcut Alexandru Muraru? Întrebat la RFI dacă fostul ministru al Justiției are vreo vină, Muraru a răspuns elaborat, pe lângă subiect, iar când a fost presat a spus, într-un final: „ceea ce au făcut magistrații în interiorul sistemului nu poate fi pus în cârca domnului Predoiu”. L-a exonerat practic de orice vină fiindcă, vedeți dumneavoastră, „magistrații au făcut”, iar „domnul Predoiu” doar s-a trezit cu ei „în cârcă”. Măcar știm cu certitudine că pe șeful DNA, Marius Voineag, și l-a pus singur acolo. Sigur, ulterior, la el pe Facebook, a coafat-o elegant președintele PNL Iași, când l-a „pedepsit” pe Chirica pentru derapajul de logică. Dar e ca-n viață – rămâi cu prima impresie, iar aceea a fost de servilism. „Dom’le, e groasă rău, dar n-are cum să fie vina lui șefu’: uite, îl premiază americanii”.

Cu ce rămânem? Cu aceiași veșnici candidați

Acum, cu ce rămânem noi, ieșenii, după episoadele din acest weekend, pe filiera Chirica-Muraru? Altceva decât veșnica impresie că se uită o țară întreagă la noi și râde. Sincer? Rămânem cu ce-a spus primarul, c-o „labă tristă”. Avem în funcție un primar liberal, care a fost la PSD, despre care toată lumea în afară de el spune că ar vrea să se ducă la AUR. Principalul lui contracandidat, care dispare subit între campanii, Marius Bodea, e transferat la USR de la același partid-fanion al orașului, PNL. Celălalt veșnic contracandidat, Cosette Chichirău, debarcată de la USR, care și-a făcut apoi partidul CURAJ (un mic PMP de Iași), s-a bătut cu atât de mult cu Bodea ca să stabilească cine dintre ei să fie primar al Iașului încât a ieșit Chirica. Iar PSD-ul stă confortabil la 12-15% circulând drept candidați diferiți oameni pe care vrea să-i îndepărteze apoi din fruntea partidului, că n-au fost performanți.

Suntem blestemați să avem candidați caracterizați de o formă de traseism pe care eu aș numi-o „de tip influencer”. Inclusiv în cazul primarului în funcție, deși la el traseismul a avut și rezultate, fiindcă a rămas primar. Oameni care vor să candideze pentru a fi auziți și văzuți, fiind mulțumiți de statutul de veșnic-candidat. Un statut care le va deschide mereu și a doua ușă: în Parlament, la o instituție, într-o opoziție vizibilă în Consiliul Local. Care va duce la o nouă candidatură, o nouă înfrângere și un nou refugiu. O nefericire în cerc – are primarul Chirica o denumire și pentru asta, dar trebuie să-l întrebați pe el.

Poate avea Iașul un primar bun administrator? Poate

Oraș universitar, capitală a literaturii, culturii și a Moldovei, fostă capitală de război, Iașul nu poate propune la Palatul Roznovanu un bun administrator. Asta deși avem unul dintre orașele din țară care a îmbrățișat cel mai puternic ideea de candidat independent, încă din 2016, când Andrei Postolache a scos de nicăieri 13,16%. Deși partidele nou-înființate din zona pro-europeană au avut mereu scoruri peste medie – vezi Forța Civică, USR încă din 2016, chiar și PMP. Nu putem propune un bun administrator. Partidele sunt depășite, independenții nu îndrăznesc, iar alegerile într-un singur tur nici nu îi încurajează.

Călcați în picioare ani la rând de partidele politice, ieșenii au arătat mereu, ca electorat, că înțeleg compromisul. Mereu mi-au lăsat impresia că au înțeles că politica toată e un compromis. Un candidat nu trebuie să fie perfect, ci să livreze. Un partid nu trebuie să schimbe țara, ci să aibă planuri concrete. Doar că au avut de ales de fiecare dată numai la nivel național. Pe plan local a dominat caterinca, noncombatul, selecția dezastruoasă de cadre. Cum ar spune primarul – „labă tristă”.

Mă consolează doar ideea că un candidat cu un plan adevărat pentru Iași va fi votat de ieșeni. Poate nu va câștiga în primul an în care riscă să se prezinte în fața electoratului. Dar n-au făcut-o nici Nicușor Dan, nici Ciprian Ciucu, nici Dominic Fritz. În rest, rămânem cu ce n-am votat, că primarul e ales de doar o mână de oameni: circ, dezamăgire și trafic sufocant.

Publicitate și alte recomandări video