După câțiva ani de circulație limitată în UE/SEE, în special în timpul pandemiei COVID-19, au fost raportate peste 25.000 de cazuri de tuse convulsivă în 2023 și peste 32.000 între ianuarie și martie 2024. Numere similare au fost observate în 2016 (41.026) și 2019 (34.468).

În perioada 2023-2024, în 17 țări din UE/SEE, sugarii (cei sub vârsta de un an) au reprezentat grupul cu cea mai mare incidență raportată, în timp ce în șase țări, cea mai mare incidență a fost raportată la adolescenți cu vârste între 10-19 ani. Majoritatea deceselor au avut loc la sugari. Aceste date de supraveghere trebuie interpretate cu precauție din cauza diferențelor cunoscute în sistemele de supraveghere ale statelor membre, disponibilitatea metodelor de laborator, practicile de testare, precum și programele de vaccinare. În plus, determinarea cazurilor poate varia în funcție de grupa de vârstă. În multe țări, programele de vaccinare maternă sunt folosite pentru a proteja sugarii în primele luni de viață. Cu toate acestea, datele de acoperire, unde sunt disponibile pentru astfel de programe, par a fi o sub-optime.

Imaginea epidemiologică observată poate fi atribuită unui număr de factori, care includ: vârfuri epidemice așteptate, prezența persoanelor nevaccinate sau vaccinate neactualizata, scăderea imunității, contribuția diminuată a imunizării naturale în populația generală în perioada pandemiei COVID-19.

Evaluarea riscului

Riscul de tuse convulsivă a fost evaluat pentru patru grupuri de populație diferite ca produs al probabilității de infecție și al impactului acesteia. Riscul general este evaluat ca fiind ridicat pentru sugarii nevaccinați sau parțial vaccinați <6 luni, deoarece aceștia reprezintă grupul cu cea mai mare morbiditate și mortalitate din cauza tusei convulsive.

Sugarii >6 luni și copiii până la 15 ani au un risc moderat dacă sunt nevaccinați sau parțial vaccinați și un risc scăzut dacă sunt complet vaccinați conform programelor naționale de vaccinare.

Adolescenții mai mari >16 ani și adulții până la 64 de ani au un risc moderat, care este redus la scăzut dacă au primit recent o doză de rapel.

În final, adulții mai în vârstă (≥65 de ani) și persoanele de orice vârstă cu afecțiuni subiacente, cum ar fi astmul, boala pulmonară obstructivă cronică (BPOC) sau imunosupresia, au un risc general moderat de tuse convulsivă, având o probabilitate moderată de infecție și un impact moderat (adică o probabilitate mai mare de a experimenta o boală severă decât persoanele din grupa de vârstă mai tânără).

Recomandări

Obiectivul principal al programelor naționale de vaccinare împotriva tusei convulsive din țările UE/SEE ar trebui să fie reducerea morbidității și mortalității la nou-născuți. În acest scop și având în vedere focarele de tuse convulsivă în curs, ECDC încurajează autoritățile de sănătate publică din UE/SEE să se concentreze pe următoarele domenii:

Realizarea și menținerea unei acoperiri vaccinale ridicate prin completarea la timp și completă a seriei primare de vaccinare împotriva tusei convulsive și a rapelurilor ulterioare recomandate la nivel național.

Vaccinarea maternă este o abordare foarte eficientă pentru a preveni boala și decesul la sugarii mici. Este nevoie de consolidarea intervențiilor pentru a îmbunătăți accesul și implementarea politicilor de vaccinare a copiilor și mamelor. Revizuirea și, dacă este necesar, actualizarea sistemelor de informații despre vaccinare va permite urmărirea statutului de vaccinare pe parcursul diferitelor etape ale vieții pentru a informa strategic programele de vaccinare.

Creșterea conștientizării profesioniștilor din domeniul sănătății despre situația epidemiologică a tusei convulsive în zona lor geografică, prezentarea clinică a tusei convulsive și prevenirea prin vaccinare: dacă este necesar, dezvoltarea protocoalelor pentru gestionarea cazurilor cu tuse prelungită și confirmarea în laborator a tusei convulsive. Tusea convulsivă poate apărea la persoane de toate vârstele cu un tablou clinic variat, iar suspiciunea clinică este adesea scăzută. Dacă este necesar, ar trebui să fie stabilite opțiuni de testare pentru confirmarea bolii.

Continuarea supravegherii tusei convulsive și asigurarea capacității de sănătate publică pentru detectarea timpurie, diagnosticarea, răspunsul și controlul focarelor, inclusiv urmărirea adecvată a contactelor din jurul cazurilor pentru a proteja contactele apropiate cu risc de boală severă. Monitorizarea și raportarea rezistenței B. pertussis la macrolide este, de asemenea, importantă.

Comunicarea riscului despre boală și importanța vaccinării, precum și strategiile de promovare a acceptării și acoperirii vaccinale. Informațiile despre tusea convulsivă ar trebui să sublinieze faptul că aceasta este o boală foarte transmisibilă și că este necesară protejarea sugarilor. Recomandările furnizorilor de servicii medicale sunt foarte importante pentru acceptarea vaccinării materne, în țările care au astfel de programe, și pentru completarea la timp a seriei primare de vaccinare și a rapelurilor. Factorii care afectează acceptarea vaccinului împotriva tusei convulsive ar trebui să fie explorați.

În ceea ce privește furnizorii de servicii medicale este utila conștientizarea despre tusea convulsivă si următoarele aspecte ar putea fi luate în considerare:

• Creșterea suspiciunii clinice de tuse convulsivă la indivizi de toate vârstele, inclusiv conștientizarea diferitelor manifestări clinice ale tusei convulsive în funcție de vârstă și/sau statutul vaccinal, și conștientizarea faptului că tusea convulsivă poate apărea la aceeași persoană pe măsură ce imunitatea scade;
• Creșterea conștientizării metodelor adecvate de testare pentru confirmarea de laborator a tusei convulsive, care variază în funcție de timpul scurs de la debutul simptomelor clinice, identificarea cazurilor, suspiciunea clinică, testarea etc.;
• Personalul medical trebuie să fie informat cu privire la situația epidemiologică locală și să primească îndrumări pentru suspiciunea sporită și diagnosticarea promptă a tusei convulsive.
• Evaluarea rapidă a riscului – Creșterea cazurilor de tuse convulsivă în UE/SEE – 8 mai 2024
• Protocoalele pentru gestionarea cazurilor cu tuse prelungită (>14 zile) ar trebui să fie dezvoltate, inclusiv pentru setările medicale:
• Tusea convulsivă se transmite prin picături; prin urmare, cazurile ar trebui să fie izolate respiratoriu și excluse de la școală, grădiniță sau alte locuri publice. Copiii mici cu infecție primară elimină mai mult B. pertussis decât copiii mai mari și adulții. Dezinfectarea joacă un rol minor în controlul transmiterii, dar igiena respiratorie ar trebui implementată. Cazurile nu sunt considerate infecțioase după ce au primit cinci zile de tratament cu macrolide sau la 21 de zile după debutul tusei, dacă nu sunt tratate.
• Personalul medical însuși poate contracta tuse convulsivă și transmite boala în setările medicale. Dacă sunt diagnosticați, aceștia ar trebui să fie îndepărtați de la îndatoririle clinice și, de preferință, să se autoizoleze. Personalul medical poate reveni la muncă după ce a primit cel puțin cinci zile de tratament cu un antibiotic macrolid.
• Tratamentul cu un macrolid (eritromicină, claritromicină, azitromicină) administrat cât mai devreme posibil înainte de stadiul paroxistic poate reduce simptomele și severitatea bolii; în caz contrar, ajută la reducerea transmiterii.

Eficienta oferita de testul PCR in comparatie cu realizarea culturilor

Când vine vorba de diagnosticarea infecțiilor cu Bordetella pertussis (cunoscută în mod obișnuit sub denumirea de tuse convulsivă), testarea PCR (reacția de polimerizare în lanț) joacă un rol crucial. Iată ce trebuie să știți:

Testarea PCR pentru Tuse Convulsivă:

Scop: PCR detectează materialul genetic (ADN) al B. pertussis în probele clinice (cum ar fi tampoanele nazofaringiene, sputa) de la pacienții suspectați de a avea tuse convulsivă.

Metodă: PCR în timp real (numită și PCR cantitativă sau qPCR) este utilizată frecvent. Aceasta permite detectarea rapidă și cuantificarea bacteriei.

Sensibilitate: PCR este extrem de sensibilă, chiar și în stadiile incipiente ale infecției

Specificitate: Identifică specific ADN-ul B. pertussis.

Avantaje: Oferă rezultate mai rapide comparativ cu metodele bazate pe cultură.

Limitări: Necesită echipamente specializate și personal instruit.

Ghiduri și Resurse:

Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor (ECDC) oferă ghiduri privind diagnosticul de laborator și supravegherea moleculară a B. pertussis. Acestea includ informații despre PCR, serologie, izolare, cultură, identificare și tipizare epidemiologică.

ECDC oferă, de asemenea, un protocol pentru PCR în timp real pe ADN-ul extras din probele clinice ale cazurilor suspectate de tuse convulsivă.

Amintiți-vă că un diagnostic precis este esențial pentru gestionarea eficientă și controlul focarelor.

Prelevarea nazofaringiană pentru cultură și PCR

Izolarea B. pertussis se poate face dintr-un tampon nazofaringian (NPS) sau aspirat nazofaringian (NPA). S-a demonstrat anterior că utilizarea NPA comparativ cu NPS la nou-născuți și sugari oferă un câștig de 15% în rata de izolare. Pentru copiii mici, NPA-urile sunt adesea preferate de personalul medical și de părinți, și pot fi ușor divizate în alicote și păstrate pentru alte investigații. Cu toate acestea, pentru adolescenți și adulți, NPS-urile sunt de obicei preferate de personalul medical. Pentru copiii mai mari, adolescenți și adulți, NPS-urile sunt cel mai des folosite, deoarece NPA-urile sunt dificil de obținut în această populație. Un videoclip cu tehnica corectă de prelevare poate fi găsit într-un video produs de Nicole Guiso la Institutul Pasteur, Paris, Franța. (link)

Deoarece B. pertussis crește în principal în nazofaringele uman, tampoanele din gât sunt considerate suboptimale pentru cultură și testarea PCR și, prin urmare, nu sunt recomandate.

Diagnosticarea tusei convulsive prin PCR este deosebit de utilă la sugari și copii mici, deoarece aceștia sunt mai probabil să fie diagnosticați în stadiile incipiente ale infecției, în timp ce adulții tind să îndure simptomele pentru o perioadă mai lungă înainte de a solicita sfatul medical. Dacă pacientul a tușit timp de două-trei săptămâni sau mai mult, se recomandă diagnosticarea prin serologie (Profil Bordetella Pertussis/Parapertussis IgG) sau PCR pe un caz secundar, deoarece boala este foarte contagioasă.

 

 

 

 

 

 

Publicitate și alte recomandări video