Citiți aici integral „Ziarul de Sănătate” nr. 20

Conf. Univ. Habil. Dr. Paraschiva Postolache, medic primar pneumologie; recuperare, medicină fizică și balneologie, și medicină internă la Spitalul Clinic de Recuperare din Iași: „În primul rând, așa cum v-a recomandat și medicul de familie, pacientul trebuie să facă investigații care să confirme acest diagnostic. Bronșiectazia este o afecțiune cronică, care se manifestă prin lărgirea anormală a căilor respiratorii, ceea ce poate face ca plămânii să fie mai vulnerabili la infecții. În această afecțiune este vorba de o dilatare semnificativă și permanentă a bronșiilor, cauzată de o infecție și inflamație cronică.

Cele mai frecvente simptome ale bronșiectaziei includ: tusea persistentă cu spută (flegmă) și dispneaa (respirația grea și senzația de lipsă de aer).

Severitatea simptomelor poate varia foarte mult de la un pacient la altul. Unele persoane au doar câteva simptome care nu se manifestă des, iar altele prezintă simptome zilnice importante, din cauza cărora pacientul are un confort scăzut. Simptomele tind să se agraveze dacă pacientul dezvoltă o infecție pulmonară.

Bronșiectazia nu este o afecțiune foarte frecventă însă poate afecta persoane indiferent de varstă, iar simptomele se dezvoltă la vârsta mijlocie, afectând plămânii. Medicul ar trebui consultat în cazul în care apare o tuse persistentă. Există și posibilitatea ca tusea să nu fie cauzată de bronșiectazie, iar în asemenea cazuri trebuie făcute investigații suplimentare.

Practic, oxigenul este transportat prin căile respiratorii, ajunge în săculeții numiți alveole și de acolo este absorbit în sânge. În bronșiectazie, una sau mai multe bronhii sunt lărgite anormal. Din cauza mucusului, care acoperă pereții interiori ai bronhiilor, acestea devin vulnerabile la infecții, iar în cazul dezvoltării unei infecții, bronșiile se deteriorează și mai mult, iar riscul de infecție se manifestă în continuare. În timp, se poate ajunge la deteriorarea treptată a aparatului traheobronșic.

Bronșiectazia se dezvoltă dacă țesutul și mușchii care înconjoară bronhiile sunt deteriorați sau distruși. Cu toate acestea, în multe cazuri nu poate fi identificată o cauză evidentă pentru afecțiune (bronșiectazie idiopatică).

Persoanele mai tinere nu dezvoltă boala, cei mai mulți pacienți sunt diagnosticați la vârste înaintate (unii chiar peste 75 de ani).

Există o serie de factori de risc în stabilirea diagnosticului: o infecție pulmonară în timpul copilăriei (pneumonie, tuse convulsivă); probleme ale sistemului imunitar; aspergiloza bronhopulmonară alergică: o alergie la un anumit tip de ciuperci care poate provoca inflamarea bronhiilor, dacă sporii ciupercii sunt inhalați; infecții pulmonare severe sau care recidivează (pneumonie, tuberculoză, tuse convulsivă); fibroza chistică; boli de imunodeficiență (HIV/SIDA); boala inflamatorie intestinală (boala Crohn, colita ulcerativă); imunodeficiența umorală (niveluri scăzute de proteine care luptă împotriva infecțiilor din sânge); boli reumatice: artrita reumatoidă, sindromul Sjogren..

Tusea cu spută sau sânge și dificultățile de respirație sunt simptomele comune ale bronșiectaziei. Alte simptome sunt: tuse zilnică; frisoane; transpirații nocturne; oboseală; pierdere în greutate; dureri în piept; piele mai groasă sub unghii (la mâini și la picioare); respirație șuierătoare; infecții respiratorii frecvente.

În astfel de cazuri se fac o serie de teste precum: radiografie toracică; CT pulmonar; analize de sânge; testarea funcției pulmonare, pentru a verifica cât de bine respiră pacientul; analize ale sputei (se pot identifica bacterii la nivelul ei); test de transpirație pentru a identifica fibroza chistică; bronhoscopie (pentru a evalua căile respiratorii).

Daunele cauzate plămânilor de bronșiectazie sunt permanente, tratamentul poate ajuta numai la ameliorarea simptomelor și la stoparea agravării.

Principalele tratamente includ: exerciții și dispozitive speciale care ajută pacientul să elimine secrețiile din plămâni; tratament medicamentos pentru a ajuta la îmbunătățirea fluxului de aer din plămâni administrate prin inhalatoare/nebulizatoare, bronhodilatatoare sau corticosteroizi, antibiotice pentru a trata infecția pulmonară, terapie cu oxigen, terapie fizică toracică.

Intervenția chirurgicală se ia în calcul doar în cazul în care celelalte tratamente nu au fost eficiente, dacă deteriorarea bronhiilor este limitată la o zonă mică și dacă pacientul se află într-o stare bună. În cele mai grave cazuri se poate pune problema de transplant pulmonar.

Complicațiile bronșiectaziei sunt rare, dar severe. Cea mai frecventă este tusea, cu expectorarea unor cantități mari de secreții sau sânge. Din această cauză viața pacientului este pusă în pericol și poate fi nevoie de o intervenție chirurgicală de urgență.

Sunt și alte complicații care trebuie avute în vedere: insuficiența respiratorie, care se manifestă prin dificultate respiratorie, respirație rapidă, nevoia constantă de mai mult aer, somnolență, piele albăstruie; insuficiența cardiacă manifestă prin dificultăți respiratorii, oboseală, umflarea gleznelor.

Nu există suficiente dovezi științifice care să confirme că suplimentele alimentare/ceaiurile pot ameliora simptomele sau starea pacientului cu bronșiectazie.

Deși boala este cronică, se poate trăi mai bine cu bronșiectazie dacă se iau anumite măsuri precum: tratarea infecțiilor pulmonare; urmarea tratamentului prescris de medic; evitarea fumului și gazelor nocive; renunțarea la fumat; consumarea de lichide pentru a fluidifica mucusul pulmonar; efectuarea de exerciții fizice; efectuarea de exerciții și tehnici de respirație și eliminare a secrețiilor; prescrierea unei diete sănătoase; o igienă bună a somnului și odihnă suficientă.

Și, cel mai important, pacientul să țină legătura cu medicul său curant ori de câte ori are nevoie.

Viața cu bronșiectazie poate fi stresantă și frustrantă, dar persoanele cu această afecțiune pot avea o viață foarte apropiată de normal, dacă urmează tratamentul indicat de medic”.

 

Publicitate și alte recomandări video