Citiți aici integral ediția Ziarul de Sănătate nr. 7

Conf. univ. abilitat dr. Paraschiva Postolache, Secția Clinică Recuperare Medicală Respiratorie, Spitalul Clinic de Recuperare, Iași: „Astmul bronșic, afecțiune frecvent întâlnită atât la adulți, cât și la copii, este o boală heterogenă caracterizată prin inflamația cronică a căilor respiratorii, care provoacă crize periodice de tuse (simptom predominant), wheezing (respirație șuierătoare), dispnee (dificultăți de respirație) și senzația de presiune toracică, care variază în timp și intensitate datorită limitării fluxului de aer expirator, ce poate deveni persistent în timp.

În numeroase cazuri, astmul bronșic se declanșează în strânsă legătură cu diferite tipuri de alergii, de aceea pentru un diagnostic precis în cazul acestei afecțiuni este nevoie de o abordare interdisciplinară, în care să fie implicați medici specializați în pneumologie și alergologie și nu numai.

Cauzele astmului bronșic sunt numeroase, unele fiind strâns legate de prezența alergiilor alimentare, de mediu, poluare, unele medicamente, aditivi alimentari, reflux gastroesofagian sau condițiile profesionale speciale (munca în mină sau în mediu toxic). Fumatul (inclusiv fumatul pasiv) sau infecțiile respiratorii virale sau bacteriene (răceli, gripă sau pneumonie) pot deveni factori declanșatori pentru o criză de astm.

Este foarte important să cunoaștem situațiile care ne predispun la astm bronșic și să le evităm, pentru a preveni crizele.

Moștenirea genetică se face deseori vinovată de perpetuarea astmului bronșic. Alergia la praf crește riscul de astm bronșic, ca și toți alergenii de interior (mucegai, fungi, păr sau scuame de câine sau pisică, acarieni), care au o influență directă asupra declanșării simptomelor astmului.

Înainte de declanșarea unui atac de astm, există unele manifestări clinice care semnalează iminența crizei: tuse frecventă, mai ales pe timpul nopții; senzație de pierdere a suflului (dispnee); oboseală sau senzație de slăbiciune în timpul efortului fizic; wheezing; simptome similare unei răceli sau alergii (strănut, rinoree, tuse, congestie nazală, durere în gât și cefalee); presiune în zona pieptului, durere în piept; senzație de anxietate sau panică; paloare și transpirație; cianoză (colorarea albăstruie a tegumentelor).

Înrăutățirea bruscă a simptomelor astmului bronșic reprezintă o criză (sau atac) de astm. Bronhospasmul (contracția spasmodică a mușchilor netezi ai peretelui bronșiilor) este cel care stă la baza acestor atacuri, fiind determinat de inflamația mucoasei căilor respiratorii. Bronhospasmul, inflamația și producția excesivă de mucus duc la simptomele unei crize astmatice – tuse imposibil de controlat, wheezing, dificultăți la respirație.

Crizele de intensitate medie sunt cele mai frecvente, căile respiratorii redeschizându-se relativ repede după administrarea medicamentelor bronhodilatatoare (după câteva minute sau câteva ore). Atacurile grave de astm bronșic survin mai rar, dar durează mai mult și necesită îngrijiri medicale de urgență și chiar internare în spital.

Atacurile de astm netratate pot duce la dificultăți respiratorii din ce în ce mai mari, iar șuieratul (wheezingul) se va auzi mai zgomotos. Uneori, pacientul nu mai poate sufla, semn că fluxul de aer care intră și iese din plămâni este evident obstrucționat, iar în această situație nici măcar wheezingul nu se va mai auzi. Acesta este astmul silențios, o formă gravă a bolii, care necesită transportarea pacientului de urgență la spital. În cazul în care nu se intervine imediat, aportul de oxigen din sânge se va reduce considerabil, iar bolnavul își poate pierde viața.

Consultul de specialitate începe cu un examen fizic și o serie de teste pentru  măsurarea funcției pulmonare:

• Spirometria – test care estimează îngustarea bronșiilor, verificând cât de mult aer poate expira un pacient după o inspirație profundă și cât de repede îl poate expira.
• Testul de reversibilitate bronșică.
• Peak flow-metria este o metodă simplă de măsurare a capacității expiratorii a unui pacient, care se efectuează cu ajutorul unui dispozitiv numit peak flow-metru. Valoarea măsurată cu acest dispozitiv poartă numele de debit expirator de vârf și depinde de mai mulți factori (înălțime, vârstă, rasă și gen).

Astfel de teste funcționale pulmonare sunt efectuate înainte și după administrarea unui bronhodilatator și sunt utile pentru a diagnostica corect astmul bronșic și a-l diferenția de obstrucția bronșică din alte afecțiuni pulmonare. Suplimentar se pot efectua și teste imagistice (radiografie toracică), teste alergologice, care pot indica o alergie la părul animalelor de companie, la praf, mucegai sau polen etc., teste care evaluează răspunsul la efort și la temperaturile scăzute din mediu.

Astmul bronșic nu poate fi vindecat definitiv, tratamentul fiind unul simptomatic, cu ajutorul medicamentelor condiționate în diferite tipuri de dispozitive și administrate pe cale inhalatorie. Aceste dispozitive conțin substanțe bronhodilatatoare și/sau antiinflamatoare (glucocorticosteroizi), care acționează cu promptitudine asupra căilor respiratorii îngustate, deschizându-le în timpul unei crize astmatice. Persoanele care suferă de astm bronșic ar trebui să aibă în permanență asupra lor un astfel de inhalator prescris de medic.

Prevenția și controlul pe termen lung sunt cheia pentru a opri atacurile (exacerbările) de astm bronșic. Tratamentul implică, de regulă, recunoașterea factorilor care declanșează, întrețin sau agravează astmul bronșic, luarea măsurilor necesare pentru a evita acești factori și monitorizarea respirației, pentru ca pacientul să se asigure că medicamentele prescrise vor menține simptomele sub control.

În cazurile de astm bronșic sever, care nu se ameliorează cu corticosteroizi, se poate efectua termoplastie bronșică cu ajutorul unui termoelectrod, limitându-se astfel constricția căilor respiratorii, ceea ce facilitează respirația și reduce atacurile de astm.

Stilul de viață are, de asemenea, un rol important în prevenirea crizelor de astm bronșic. Menținerea greutății corporale în limite normale, evitarea fumatului și a expunerii la diferiți factori alergeni (praf, păr de animale etc.) sunt măsuri simple și eficiente pentru a preveni crizele de astm.

Recuperarea respiratorie a pacienților cu astm bronșic reduce simptomele respiratorii până la controlul total la unii pacienți, reduce numărul și gravitatea crizelor și crește distanța în timp dintre acestea, crește capacitatea de efort a pacienților și per total, crește calitatea vieții, precum și durata de supraviețuire”.

Publicitate și alte recomandări video