Ucigaș din imprudență sau criminal cu intenție? Dezbatere aprinsă după un verdict controversat în cazul accidentului înfiorător petrecut pe Independenței

Iașul a fost unul dintre primele județe din țară în care procurorii au trimis în judecată pentru omor, iar nu pentru ucidere din culpă, șoferi care au provocat accidente grave, dar exemplul lor nu a fost urmat de mulți. Ca și în alte cazuri de accidente deosebit de grave, procurorii au cerut în cazul lui Berihoi condamnarea pentru omor calificat, ceea ce însemna un minim de 10 ani de închisoare. Judecătorii au refuzat să accepte această încadrare, iar tânărul a fost condamnat în cele din urmă doar pentru ucidere din culpă, rămânând în libertate. Apelul împotriva hotărârii Tribunalului va prilejui probabil o nouă dezbatere în fața Curții de Apel pe tema întrebării unde se termină imprudența și unde începe crima?

Trupul bărbatului a fost pur și simplu rupt în două

Rareș Berihoi a provocat în noaptea de sâmbătă spre duminică 25/26 septembrie 2021 o tragedie atunci când a lovit cu automobilul Audi Q8 pe care îl conducea un pieton care traversa regulamentar pe bulevardul Independenței. Expertiza a stabilit că viteza maximă a autoturismului fusese de 148 km/h, iar în momentul impactului, de 140 km/h. Șoferul de 19 ani nici nu încercase să frâneze, nefiind găsite urme care să indice acest lucru. Cel mai probabil, doar a ridicat piciorul de pe pedala de accelerație, nemaiapucând să reacționeze în alt fel. Pietonul, Pavel B., a apucat să vadă mașina apropiindu-se și, instinctiv, a iuțit mersul, ceea ce abia că l-a adus și mai mult în fața mașinii. Indiferent însă de cum ar fi reacționat, au stabilit anchetatorii, finalul era inevitabil.

Urmăriți canalul „Ziarul de Iași” pe WhatsApp. Cele mai importante știri ale zilei sunt disponibile aici

Pietonul a fost lovit în plin și aruncat la o distanță de 113 metri, trupul său fiind rupt în două de violența impactului. Berihoi a fost arestat preventiv, iar procurorii Parchetului de pe lângă Judecătorie și-au început ancheta, ca după orice alt accident auto mortal, pentru ucidere din culpă. În scurt timp însă, și-au declinat competența, trimițând dosarul către Parchetul de pe lângă Tribunal. Accidentul semăna foarte mult cu cel provocat de Claudiu Pașnicu în 2017 și care se soldase cu doi morți. În acel caz, procurorii au considerat că fapta reprezenta de fapt un omor calificat, infracțiune care intră în competența parchetului superior.

Regula nescrisă a judecătorilor ieșeni

Sub acuzația de omor calificat a fost și trimis în judecată Rareș Berihoi, procurorii făcând în rechizitoriu analogia între cele două accidente. Magistrații Tribunalului au refuzat însă această încadrare, schimbând-o în cea de ucidere din culpă. Acest fapt a fost decisiv în stabilirea sentinței. Berihoi a fost condamnat la doar trei ani de închisoare, cu suspendarea executării pe durata unui termen de supraveghere de patru ani. Judecătorii ar fi putut să-i aplice o pedeapsă de până la 7 ani de detenție.

• Citiți și: Șoferul ucigaș din Podu Roş, acuzat de omor calificat! Cum s-au scurs minutele fatidice

Motivarea hotărârii Tribunalului nu a fost încă redactată, motivele pentru care judecătorii au optat pentru o pedeapsă cu suspendare nefiind cunoscute încă. Ca o regulă nescrisă, judecătorii ieșeni nu aplică niciodată condamnări cu executare pentru ucidere din culpă, cu excepția cazurilor în care șoferul era băut. Ce se poate ști însă sunt motivele pentru care judecătorii au considerat că fapta comisă de Berihoi nu reprezintă o faptă de omor și care i-au făcut să opteze pentru o încadrare juridică mai ușoară.

Cum vinovăția lui Berihoi era indiscutabilă, bătălia decisivă între apărare și acuzare s-a dus pe tema stabilirii tipului de vinovăție. Era „culpă cu prevedere”, adică imprudență? Berihoi prevăzuse rezultatul faptei sale, dar nu l-a acceptat, sperând că nu se va produce? Sau fusese „intenție indirectă”, respectiv prevăzuse rezultatul, acceptase riscul ca el să se producă, dar nu intenționase totuși să ucidă?

Imprudență și nu inconștiență

În fața judecătorilor, apărarea a insistat pe elementele din dosar care puteau sugera imprudența. Tânărul era neexperimentat ca șofer și conducea o mașină foarte puternică, cu care însă nu era obișnuit, fiind a mamei sale. Mașina era dotată cu numeroși senzori și cu o tehnologie de prevenire a coliziunilor. Sistemul Pre-Sense cu care era echipat automobilul nu funcționa însă la viteze mai mari de 90 km/h, aspect pe care Berihoi nu îl cunoștea.

Conducea cu viteză foarte mare, dar se afla pe un bulevard cu șase benzi, câte trei pe sens, la o oră la care traficul, inclusiv cel pietonal, era extrem de redus. Își imaginase probabil că, în caz de ceva, va avea destul spațiu de manevră pentru a evita o coliziune. De asemenea, înaintea accidentului, suferise o criză de astm și nu găsise dispozitivul medical necesar, pe care nu îl avea la îndemână. Acest fapt îl făcuse să intre în panică, accelerând. În orice caz, similitudinea pe care procurorii o făceau cu cazul Pașnicu era forțată. Pașnicu depășise o coloană de vehicule, circulase pe contrasens, trecuse pe roșu într-o zonă fără vizibilitate, bazându-se doar pe hazard, nu pe abilitățile sale de șofer, pentru a evita un accident.

„Numai că în prezenta cauză inculpatul nu a mers pe contrasens, nu a mers pe trotuar, nu a mers legat la ochi, ci a apreciat în mod subiectiv, greşit, probabil din cauza vârstei şi a experienţei limitate în condus, că abilităţile sale de şofer, respectiv abilităţile maşinii sale îi vor permite să evite un pieton sau un accident rutier”, a apreciat avocatul.

Pe tot traseul urmat, de la clubul Time Out din Copou și până la locul accidentului, nu fusese observat în cazul lui Berihoi „nicio șicanare în trafic sau alt element care să denote îngâmfare, răutate, impertinență”. Berihoi fusese imprudent, nu inconștient.

Viteza depăsea „orice limită a decenței”

De cealaltă parte, procurorii au insistat pe ideea că un comportament precum cel al lui Berihoi depășește orice limită a imprudenței. Ei au afirmat că între Casa de Cultură a Studenților și locul accidentului sunt cel puțin trei treceri de pietoni (de fapt, sunt cinci, n.r.), la care șoferii sunt datori să încetinească. Or, Berihoi nu o făcuse, câtă vreme ajunsese la 150 km/h. Faptul că avea permis de mai puțin de un an ar fi trebuit, dimpotrivă, să-l facă să conducă mai prudent.

Procurorii au fost susținuți și de avocații părților civile. Unul a precizat că el însuși are astm de la 11 ani. Crizele nu apar, pur și simplu. În plus, până la pierderea cunoștinței trec cel puțin 30 de secunde, timp suficient pentru a opri și a căuta dispozitivul medical necesar. Panica ar fi trebuit să-l determine să încetinească, nu să accelereze. Reprezentanții părților civile au arătat și că bulevardul Independenței este una dintre principalele artere rutiere din oraș. Zona este circulată și noaptea târziu, mai ales în weekend, iar luminile galbene ale semafoarelor, aflate în funcțiune, trebuiau să-i atragă atenția asupra posibilității ca vreun pieton să traverseze. Or, viteza de 150 km/h depășea „orice limită a decenței”. Ar fi fost prea mare chiar și pe o autostradă, mai ales în centrul Iașului. Fuseseră încălcate atât de multe norme legale și de bun-simț, încât procurorii Parchetului de pe lângă Judecătorie apreciaseră și ei că era vorba de un omor, nu de o ucidere din culpă.

S-au duelat în recorduri de vitează

Dacă procurorii au insistat asupra vitezei pentru a argumenta omorul, același argument a fost folosit și de apărare, dar pentru a susține ipoteza uciderii din culpă. Avocatul lui Berihoi a arătat că recordul de viteză pe șoselele din România, de 281 km/h, aparținea unui cetățean ceh. Acesta primise o simplă amendă. La Iași, recordul de 236 km/h, înregistrat pe șoseaua de centură, se soldase tot cu o amendă. După raționamentul procurorilor, oricui circula cu 180 km/h ar fi trebuit să i se facă dosar pentru tentativă la omor, au subliniat avocații.

După dezbaterea cererii de schimbare a încadrării juridice a faptei lui Berihoi, judecătorii și-au rezervat o lună pentru a analiza argumentele, amânând în patru rânduri continuarea procesului. În cele din urmă, s-au hotărât. Ei au arătat că practica judiciară națională a considerat că vinovăția șoferului în accidentele rutiere, chiar deosebit de grave, ca fiind sub forma culpei cu prevedere. Abia în perioada recentă începuseră să apară interpretări în sensul intenției indirecte, de regulă atunci când șoferul se afla sub influența alcoolului sau a substanțelor psihoactive. Doar norocul putea face ca un șofer beat sau drogat să nu provoace o tragedie.

Intenția de a ucide să fie dovedită

În cazul lui Berihoi, au subliniat judecătorii, viteza fusese singurul factor care dusese la producerea tragediei. Or, viteza nu putea reprezenta, singură, factorul decisiv în stabilirea formei de vinovăție. Procurorii își bazaseră argumentația pe viteză și pe urmările accidentului, ele însele fiind determinate tot de viteză.

• Citiți și: Nu și-a mai recunoscut soția după ce tirul a târât-o sute de metri, la Podu Iloaiei. Șoferului nu i-a venit să creadă că a omorât-o. „N-am simțit nimic”

„Faptul că, urmare a impactului, a intervenit secţionarea corpului victimei, a cântărit majoritar, în viziunea acuzării, în atribuirea unui element de ferocitate acţiunii inculpatului, însă, în realitate, astfel cum rezultă din raportul de expertiză criminalistică, acesta este consecinţa principală a contactului cu un element de caroserie al autoturismului condus de către inculpat, coroborată, desigur, cu viteza de impact”, au arătat judecătorii. Faptul că trupul victimei fusese rupt în două nu făcea ca Berihoi să fie mai vinovat. Pentru a fi vorba de omor, trebuia ca intenția de a ucide să fie dovedită, nu doar presupusă pe baza unei analize subiective. Dacă ar fi fost zi, traficul normal, iar Berihoi ar fi condus pe Independenței cu 150 km/h, condițiile de trafic ar fi denotat inconștiență și asumarea implicită a unor urmări grave. Ar fi fost intenție indirectă de a ucide și, deci, omor.

Publicitate și alte recomandări video