Ultima dorinţă a unui general
anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi

Ultima dorinţă a unui general

GALERIE
Eugen Tarcoveanu
  • Eugen Tarcoveanu
- +

Unchiul Nelu, pe numele său Ion Gavriloiu, s-a născut la 8 octombrie 1921, în satul Trestieni, comuna Pârscov (unde s-a născut şi Vasile Voiculescu pe care l-a cunoscut), din judeţul Buzău. A fost fiul Anei şi al lui Constantin Gavriloiu, preot înzestrat cu mare har duhovnicesc, cu dragoste de oameni şi de adevăr.

A crescut împreună cu două surori Veronica și Liga, care i-au rămas aproape pe tot parcursul vieții și de care a avut o grijă cu totul deosebită. Tatăl a încercat să suplinească lipsa mamei, după moartea acesteia, îngrijindu-se de educația copiilor săi, învățându-i ce-i bunătatea, smerenia, seriozitatea, loialitatea, discreția. Nu a uitat niciodată aceste învățături, punându-și viața în slujba binelui. A studiat la Liceul B.P. Hașdeu din Buzău, un liceu de elită, începând o viață pe care nimeni, nici chiar el, pe atunci, nu și-ar fi putut-o închipui.

A urmat, apoi, Școala Militară de la Mânăstirea Dealu, fiind coleg cu Majestatea sa Regele Mihai, pe care l-a idolatrizat. Mi-amintesc că după revoluție, acesta mi-a spus că singură șansă a acestei țări de a-și căpăta echilibrul și speranțele era să se întoarcă regele. Nu l-am crezut, bănuindu-l de nostalgie după perioada interbelică, în care și-a petrecut avântat tinerețea, plină de visuri și de speranțe. Acum îi dau dreptate. Au fost frumoși acei ani, despre care mi-a povestit atâtea lucruri minunate, despre felul de a fi al viitorului rege. Îi plăcea până și numele acestuia, așa explicându-se faptul că i-a dat numele Mihai celui mai iubit nepot al său (era și unicul). La moartea regelui a dat un interviu memorabil la un post de televiziune din Iași, de care mulți își amintesc. A vorbit emoționant, elogios, sincer, despre ani grei și dureroși pentru cei care n-au aderat la comunism.          

Proaspăt absolvent în 1941, cu grad de locotenent la tancuri, a fost aruncat în linia întâi, în plin război pe frontul de Est, unde a fost rănit, internat într-un spital rusesc, de unde a scăpat ca prin minune. S-a întors pe frontul de Vest, fiind cel mai tânăr căpitan al Armatei Române, comandând o unitate de tancuri; a fost din nou rănit, dar mai ușor, în munții Tatra; a intrat primul în Cehoslovacia și a ajuns cu frontul până la Viena. A fost avansat la gradul de maior și a primit mai multe ordine și medalii militare, printre care și Ordinul ,,Mihai Viteazul”. Întâmplările de pe front s-ar fi putut regăsi într-o carte, dar nu a fost să fie așa.

În loc să se bucure de o carieră militară, cum era firesc, după ce și-a riscat viața de nenumărate ori pe front (Cehoslovacia l-a decorat, fiind primul militar care a intrat în țară ca eliberator), regimul comunist l-a „epurat” în 1954, pe motiv de origine nesănătoasă. Tatăl său, preotul cu har Constantin Gavriloiu, a fost arestat și dus în lagăr ca deținut politic, fără proces, și apoi cu domiciliu forțat la Pâcle - Berca și Țifești Vrancea, pentru a nu mai promova credința creștină.

Comuniștii i-au marcat profund destinul, dar nu i-a urât, căci nu era capabil să nutrească astfel de sentimente. I-a considerat un fenomen. Dar inactivitatea nu era pentru el, așa că s-a hotărât să ia viața de la început, înscriindu-se la Facultatea de Drumuri și Poduri și ajungând inginer apreciat la una din marile anteprize de construcții din București, mai bine zis din județul Ilfov, unde a construit cam tot ce s-a ridicat în acea epocă în această parte de țară.

S-a căsătorit cu Ecaterina Florescu în 1949 și în 1950 s-a născut unica fiică, Monica Gavriloiu (care a absolvit două facultăți și care a făcut o carieră prestigioasă la Paris, înainte de 1989). Familia a devenit prioritatea lui de viață. Nu am întâlnit un familist mai convins. În ciuda condițiilor grele, confruntându-se cu adversități și represiuni politice, a absolvit a doua facultate și a asigurat familiei cele mai bune condiții de viață.

Copilăria și tinerețea noastră, a mea și a Monicăi, au fost marcate de multe greutăți, căci am crescut în timpuri de mare sărăcie. Părinții mei au fost declarați chiaburi de către comuniștii ajunși la putere, pământurile au fost confiscate, accesul la școli bune ne-a fost blocat. Pentru a nu intra în vizorul autorităților, eu am plecat de acasă la 10 ani la București, la școala nr. 99 și am fost întreținut de unchiul Nelu timp de 3 ani, perioadă care mi-a marcat existența. Aici am învățat limba franceză, practic interzisă, ceea ce mi-a ajutat mult mai târziu. Când tatăl meu a cedat, fiind nevoit să dea pământul la CAP, m-am putut înscrie la liceul Hașdeu din Buzău.

S-a făcut o reparație în viața grea, dar cumva spectaculoasă, a unchiului Nelu. A venit revoluția și, după verificările de rigoare ale documentelor, abia în 2005 a fost reabilitat de Armata Română, primind gradul de General de brigadă. Uniforma albastră de general pe care îmbrăcat-o, târziu, dar cu mândrie, i-a conferit o ultimă recunoaștere a sacrificiului pe care l-a făcut pentru țară.

Un alt detaliu care m-a impresionat. A ținut, ca nepotul lui crescut și școlit la Paris, absolvent de Finanțe Bănci la o prestigioasă universitate din Lyon, expert în acest domeniu la Londra, să se căsătorească după datina ortodoxă la biserica ctitorită de străbunicul lui, Oprea și Anca Gavriloiu, la Valea Viei, județul Buzău, în 1879. Am participat la cea mai frumoasă nuntă pe care am văzut-o la Măgura, la care au venit tineri din diferite colțuri ale lumii și am văzut un general fericit.

Mi-l amintesc pe unchiul Nelu, așa cum îl văzusem în anii copilăriei mele: un bărbat frumos cu ochi albaștri, distins, ospitalier, prietenos, modest, decent, interesant, cu suflet cald... un gentleman în adevăratul sens al cuvântului. O imensă bunătate amestecată cu o fire oarecum timidă, un suflet delicat, curat, un om care nu se supăra pe nimeni, niciodată (asta și ca urmare a educației primite), calități greu de imaginat la un bărbat care a avut o carieră militară de luptă.

Nu l-am văzut niciodată în postura de a vorbi de rău pe cineva, chiar dacă era îndreptățit să o facă. Ceea ce avea unic unchiul Nelu era sinceritatea lui cu totul deosebită. Când îl vizitai sau îl întâlneai, privirea i se lumina și iradia o bucurie sinceră. Sufletul său nu cunoștea meschinăria. Îți inspira optimism, încredere și speranță.

Băiatul din zona Pârscovului lui Vasile Voiculescu a ajuns în ultima parte a vieții în capitala Franței. A devenit, în timp, unchiul Nelu care a plecat într-o călătorie de o viață ce a numărat o sută de ani, în timpul căreia a colindat Europa, poposind, cum era firesc, pentru mult timp în țara natală, de unde a plecat la Paris. Și-a încheiat această călătorie la o sută de ani, mulțumit că a ajuns unde și-a dorit. De-a lungul drumului străbătut a transformat în bine viețile celor apropiați.

Ultima dorință a fost să se odihnească în pământul țării sale pe care a iubit-o atât de mult, dorință îndeplinită de fiica, nepotul și strănepoții săi. Sicriul a fost adus de la Paris și înhumat la cimitirul Sfânta Vineri din București pe 30 noiembrie 2021, cu o zi înainte de Ziua Națională, cu onoruri militare. Era ultimul general.

Va rămâne veșnic în sufletele noastre, înțelegând acum îndemnul din spusele lui Iorga: „pe morți nu-i căutați în mormânt, ci în inima voastră”.

Prof. dr. Eugen Târcoveanu este şeful Clinicii I de Chirurgie de la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţe „Sf. Spiridon” din Iaşi

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Avem selecţioner!

Nicolae GRECU

Avem selecţioner!

Dinspre conclavul de la „Casa Fotbalului” se iţesc dâre de fum alb, numai că cine e alesul rămâne un mister.

Filmuletul zilei

opinii

Seimeni (XVI). Instaurarea regimului comunist: colhozul, geaceul, ceapeul (4)

Eugen MUNTEANU

Seimeni (XVI). Instaurarea regimului comunist: colhozul, geaceul, ceapeul (4)

Autorul prezintă în continuare procesul rapid de dispariţie a ţărănimii prin colectivizarea comunistă a agriculturii, aşa cum l‑a perceput în propria copilărie.

Din bucătăria rugăciunii

pr. Constantin STURZU

Din bucătăria rugăciunii

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a consacrat 2022 ca fiind "Anul omagial al rugăciunii în viaţa Bisericii şi a creştinului” şi "Anul comemorativ al sfinţilor isihaşti Simeon Noul Teolog, Grigore Palama şi Paisie de la Neamţ”. De fapt, şi când vorbim despre sfinţii isihaşti, tot despre rugăciune vorbim. Adică despre ceea ce ne orientează spre Dumnezeu.

Economia, ştiinţă sau pseudoştiinţă?

Aurelian-Petruș PLOPEANU

Economia, ştiinţă sau pseudoştiinţă?

„Când teoria matematică este arbitrul suprem al adevărului, devine dificil să vedem diferenţa dintre ştiinţă şi pseudoştiinţă. Rezultatul sunt oameni precum judecătorul din procesul lui Evangeline Adams sau Fiul Raiului din China antică, care au încredere în exactitatea matematică a teoriilor fără a lua în considerare performanţele lor - care confundă matematica cu ştiinţa, raţionalitatea cu realitatea.” (Levinovitz, 2016)

pulspulspuls

Atenţiune, atenţiune! Ta-ra-ram, ta-ra-ram: iaca noua împărţeală a dregătoriilor moldave!

Atenţiune, atenţiune! Ta-ra-ram, ta-ra-ram: iaca noua împărţeală a dregătoriilor moldave!

Veşti noi pe astăzi, stimaţi telespectatori, multe “bombă”, despre noua împărţeală de posturi de şefi regionali din Moldova, la instituţiunile ce au sediul, multe din ele, taman la Iaşi. 

Caricatura zilei

Fără certificat verde în UK

Editia PDF

Bancul zilei

Doi tipi, amândoi casatoriti, stau de vorba: – Nu stiu ce sa ma mai fac! De câte ori vin acasa, dupa ce am ba (...)

Parteneri

Alte publicatii

    Intrebarea zilei

    Implementarea benzii unice pentru mijloacele de transport în comun pe toată lungimea șoselei Nicolina, o apreciați ca fiind benefică fluidizării traficului din zonă?

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.

    X