„Ultima șansă! În voi, tăcuților, blazaților, retrașilor din calea nebuniei, ne este nădejdea: PUNEȚI MÂNA PE EI SĂ-I ZDROBIM!” Poveste-apel a unui cunoscut intelectual ieșean

Universitarul ieșean, profesor și fost decan al Facutății de Litere, își începe apelul cu povestea unui unchi de-al său, de pe vremea când era student la Medicină, peroadă în care el și mai mulți tineri de bun simț erau terorizați în cămin de un grup de studenți-huligani. Finalul povestirii aduce foarte mult cu vremurile actuale.

Iată postarea prof.dr. Codrin-Liviu Cuțitaru:

«Am avut un unchi – Dumnezeu să-l odihnească! – „de-al doilea”, cum se spunea pe atunci (era cumnatul mătușii mele, sora maică-mii), Mihai Pătru pe numele lui. Ardelean get-beget. Vorbea ca Ilarion Ciobanu în seria western cu transilvănenii noștri în America. Era medic. Unul foarte apreciat în Sighișoara. Ne vizitam uneori. La un moment dat (pe la începutul anilor 80), la o masă (în curtea casei lor din Sighișoara), s-a povestit o întâmplare din tinerețea doctorului (a povestit-o soția lui). Student la Medicină, locuia atunci într-un cămin universitar alături de alți juni studioși. Se nimeriseră acolo și niște golănași (nu mai rețin de la ce facultăți proveneau) care își terorizau constant colegii.

Citește și: „Domnule profesor, nu m-ați întrebat niciodată ce am lucrat în tinerețe. Am fost torționar” Experiența teribilă a unui cunoscut universitar ieșean

Obraznici, agresivi, amenințători. „Bullies”, cum s-ar zice azi. Mediciniștii, oameni de carte, suportau cu stoicism răutățile derbedeilor, fără să reacționeze. Nu erau genul „confrontațional” – iarăși un termen la modă în prezent. Până într-o zi, când nesimțirea a atins cote maxime. Toți ajunseseră oripilați de mediul toxic în care trăiau. Pe neașteptate, s-a ridicat tânărul Mihai Pătru și a dat cu pumnul în masă, strigând: „Puneți mâna pe ei să-i zdrobim!” A fost o descătușare monumentală. Toți tăcuții, toți marginalii, toți mărunții, mereu invizibili și cumva absenți din peisaj, au sărit simultan și au aplicat o corecție huliganilor rămasă în anale. Viața lor s-a transformat în bine peste noapte, luându-și firescul curs academic.

De ce mi-am amintit tocmai acum de Mihai Pătru și de gestul lui eroic în fața colegilor? Întrucât știu că există în societatea românească actuală  milioane de oameni blazați, care consideră că, orice ar face, tot rău le va fi. Că răul va învinge mereu, oricât de mult te-ai lupta tu cu el. De aceea, ei nu mai votează. Nu o mai fac de ani buni. Pe undeva îi înțeleg. Sentimentul retragerii din fața tăvălugului plin de nebunii al istoriei e natural. Simți adesea că nu mai poți, că nu mai este lumea ta, că vrei să dormi și atât.. Și totuși, există clipe cruciale în dinamica istotiei când depresia, oricât de adâncă și motivată ar fi ea, nu reprezintă soluția salvării. Sunt clipe când trebuie să te ridici de la pământ și, chiar cu cu ultima ta suflare, să înfigi steagul libertății, al onoarei și al binelui în vârful redutei răului.

Un astfel de moment avem acum, la alegerile de duminică. Nu mai alegem între oameni care ne plac sau nu ne plac, ci între propria noastră supraviețuire ori prăbușirea în hăul istoriei. TREBUIE SĂ IEȘIM CU TOȚII LA VOT ȘI SĂ SALVĂM ROMÂNIA! Să salvăm viitorul tinerilor noștri (în mare pericol, din cauza izolaționismului și spălării creierelor), securitatea medicală a bătrânilor (spitalele românești, așa cum sunt, au astăzi, datorită integrării noastre în lumea civilizată, tratamentele cele mai avansate pentru felurite boli), bunăstarea familiilor (cu toate dificultățile, avem, prin apartenența la UE, cel mai înalt nivel de trai din istorie), siguranța femeilor (amenințate de un stat talibanizat și „înfrățit” cu clanurile mafiote), imaginea Bisericii Ortodoxe Române (o instituție a rezistenței noastre, în timp, în fața ororilor istoriei, dar astăzi, din păcate, prin mulți reprezentanți ai ei, pusă sub semnul antihristului putinist – mă întreb sincer ce se vor face acești clerici care își îndeamnă enoriașii să-l voteze pe Simion, dacă, ieșind președinte Simion, va fi un dezastru pentru țară?; cum se vor justifica în fața celor pe care i-au spălat pe creier?) și integritatea teritorială a patriei (garantată de apartenența României la NATO).

Putem face asta, votându-l duminică, dincololo de simpatii și antipatii pe NICUȘOR DAN. În voi, tăcuților, blazaților, retrașilor, de multă vreme, din calea nebuniei (și repet: vă înțeleg perfect!) ne este nădejdea. Acum ori niciodată. Mi-aș dori ca tunetul vocii unchiului meu sighișorean, MIhai Pătru, similar celui al lui Ilarion Ciobanu, să răsune duminică, 18 mai, peste Carpații României, dar și din Carpați în Pirinei și din Pirinei în Alpi, peste Atlantic și peste Pacific: „PUNEȚI MÂNA PE EI SĂ-I ZDROBIM!”»

Publicitate și alte recomandări video