Citiți aici integral „Ziarul de Sănătate” nr. 20

O secție care n-a fost închisă niciodată

Cele mai multe solicitări venite la unitățile medicale din toată țara cu privire la îngrijirile paliative provin din zona oncologică. Pacienții cu cancer în fază terminală au nevoie, adesea, de un ajutor pe care România nu este pregătită să-l ofere acasă: prin asistente și infirmiere specializate, care să meargă sau să stea la domiciliul pacientului. Astfel că familiile acestora se înscriu pe listele lungi de așteptare de la unitățile de îngrijiri paliative sau ajung chiar să sune la 112 când văd că durerea celor de acasă este atât de mare, încât nu știu cum să îi mai ajute.

„Măsură în care o țară are grijă de bătrânii ei reflectă gradul de civilizație și de respect al acelei țări. Poți să îți dai seama de eficiența sistemului de sănătate dintr-o țară uitându-te la două lucruri: programele de screening și la modul în care își îngrijește bătrânii, dacă sunt singuri acasă, cu boli cronice sau cancer. Din păcate, România încă este deficitară la capitolele acestea”, spune dr. Vladimir Poroch, medic primar în cadrul Institutul Regional de Oncologie, care coordonează Secția de Îngrijiri Paliative încă de la înființarea IRO, din 2012.

Dr. Vladimir Poroch a explicat pentru „Ziarul de Sănătate” că întreg personalul medical trăiește sub presiunea listei de așteptare. Nu a fost închisă niciodată secția în toți acești 12 ani, decât parțial și pentru scurt timp, doar unele saloane, când s-a făcut dezinfecție. Nici măcar în pandemie, când a fost perioada de lockdown, și oamenii stăteau în casă și vorbeau cu medicii prin telefoane, specialiștii de la IRO era prezenți la pacienții lor, care își trăiau ultimele zile și săptămâni pe cele 28 de paturi de la paliative.

„Nu am avut închisă niciodată secția și cred că e un lucru admirabil, mai ales că în pandemie am fost mai mulți bolnavi, și eu am avut o formă medie de COVID-19 și am fost internat, dar activitatea a continuat. Avem aproape 50 de angajați, aproape dublu față de numărul de paturi. Avem inclusiv un kinetoterapeut, un psiholog și colaborăm îndeaproape cu preotul spitalului, care e angajatul unității. Avem doar pacienți oncologici, e primul criteriu de internare: să fie o boală oncologică. Restul afecțiunilor, care pot fi, la fel, foarte grave, sunt la pacienții care au diagnostic principal cancerul”, spune dr. Vladimir Poroch.

A avut internați pacienți care au suferit de insuficiență cardiacă, care aveau nevoie să meargă la dializă de câteva ori pe săptămână, inclusiv cu afecțiuni psihiatrice sau cu Parkinson. Dar lucrul care-i lega pe toți era că speranța lor de viață era una extrem de limitată, iar cancerul era principalul diagnostic.

Piața privată a paliativelor: cel mai mare operator din Moldova crede că este încă loc de creștere

Pe piața „afacerilor” în domeniul sănătății, îngrijirile paliative reprezintă una dintre plajele cele mai mari de creștere, prin simplul fapt că cererea este în continuare mult mai mare decât ceea ce poate oferi cumulat sistemul, fie el de stat sau privat. Pe piața din Iași există, conform datelor obținute de „Ziarul de Sănătate” de la Casa Județeană pentru Asigurări de Sănătate, patru unități medicale care au paturi pentru îngrijiri paliative: Red Hospital (Spitalul „Sf. Sava”), cu 209 paturi, Elytis Hospital Hope, cu 100 de paturi, Centrul medical Micu Vasile, cu 30 de paturi, și Arcadia Hospital, cu 18 paturi.

Spitalul „Sf. Sava” are 209 paturi pentru îngrijire paliativă, fiind unul dintre cei mai mari astfel de operatori din țară, după numărul de paturi, conform unui top realizat de Ziarul Financiar. Conform sursei citate, pe poziția a doua se află MedLife, iar pe locul întâi Sanador. Afacerea a fost înființată de omul de afaceri Viorel Blăjuț, în 2011, care între timp s-a retras din structura de conducere. Mirela Blăjuț, consilier juridic al unității medicale, soția acestuia, spune că există în continuare dorință de extindere, dar după pandemie și multiplele modificări în legislația în domeniu, lucrurile sunt puse în stand-by.

Extinderea afacerii a fost una exponențială. De la spitalul inaugurat în 2011, cu doar 86 de paturi, s-a ajuns în prezent la o capacitate de 209 pacienți. 45 dintre aceștia sunt internați la Secția externă Bucium, în timp ce restul sunt în spitalul de 12 etaje construit în centru. „Sunt acceptați orice pacienți, cu orice afecțiune, aflați de cele mai multe ori în faze terminale”, a explicat Mirela Blăjuț. Lista de așteptare există în permanență, spune aceasta: spre exemplu, în 2024, din ianuarie până în mai, a fost una mai redusă ca lungime, dar în permanență au fost minimum zece persoane care așteptau să se elibereze un loc pentru a putea fi internate.

Pacienții sunt internați în saloane de trei sau patru paturi sau în rezerve de două persoane. Fiecare încăpere este dotată cu grup sanitar, camere de supraveghere video, buton de panică, un televizor și frigider, există o sală de socializare, o terasă în aer liber, iar spitalul promovează pe propriul site faptul că oferă „perioadă nelimitată de internare” pentru orice fel de boală, neurologică, oncologică, afecțiuni psihice etc.

Perioada aceasta nelimitată vine însă cu unele costuri semnificative pentru familia persoanei internate. O zi de îngrijire și de internare pornește de la un minim de 145 de lei, fiind 165 de lei la o rezervă. La Secția externă din Bucium, costurile sunt de 180 de lei/ zi/ persoană. Ceea ce ar însemna că, în medie, costurile pornesc de la aproape 4.500 de lei pentru un loc într-un salon, 5.000 într-o rezervă, și 5.500 pentru locurile din Bucium.

Publicitate și alte recomandări video