Până atunci, să analizăm puţin producţiunile sale intelectuale afişate cu largheţe pe reţelele sociale. Iată, de-un par egzamplu, o postare de o importanţă epocală, pe care numaidecât istoricii de la Institutul Xenopol s-au grăbit să o arhiveze spre corecta informare a generaţiilor viitoare, mai ales că aceasta atacă o problemă fundamentală a societăţii noastre de astăzi, de ieri şi de alaltăieri.

Motivul pentru care, spune ipochimenul, a închiriat sediul pentru direcţia de şuşăle cu 15 euro pe fiecare metru pătrat, când piaţa spunea că şase euro sunt mai mult decât îndeajuns, ar fi acela că în preţul acesta ar fi fost inclusă şi mentenanţa. Desigur că mentenanţa este un concept fundamental în teoria managementului, iar contribuţia lui Balalaicu trebuie analizat pe viitor şi de economişti, nu numai de istorici. Doar că nu se leagă maioneza la prima învârtire a lingurii de lemn în sosul gândirii filosofico-economice. Ce mentenanţa trebuie făcută, oare, la un sediu nou, proaspăt dat în folosinţă? Mai mult de atât, în rândul personalului propriu sunt oameni special plătiţi pentru asemenea operaţiuni.

La a doua rundă de mestecat smântâna, altceva nu se leagă iarăşi. Cât de costisitoare să fie oare mentenanţa, dacă a ajuns ca preţul să crească o dată şi jumătate, de la şase la 15 euro? Dar capacul la oala cu maioneză a lui Balalaicu l-a pus chiar şefia cea mare a direcţiei, de la Bucale, care a ordonat ruperea contractului şi retragerea pe poziţiile vechi ale direcţiei, la preţuri rezonabile şi într-o zonă mai bună.

Una peste alta, se dovedeşte încă o dată că mentenanţa este mai degrabă un concept de şpăguială în sistemul bugetar, mai degrabă decât unul de management. Hopa, oare de aceea se vorbeşte că Balalaicu ar fi în negocieri pentru postul numărul doi în regia de profil a administraţiei locale? Ei, în sfârşit, parcă începe să se lege maioneza. Balalaicu are dreptate şi expertiză pe deasupra. Este nevoie de mentenanţă la Primărie.

Se împart posturi din nou în administraţie

Una scurtă şi vioaie din aceeaşi zonă a politichiei locale şi a cugetărilor esenţiale din urbea noastră. Prin urmare, se discută intens în partidoiul ieşean, trebuie pus repede un viceprimar cadru de nădejde al partidului, şi dacă da, nu ar fi normal ca şi niscaiva direcţii din subordine să treacă în administrarea specialiştilor de acolo? Şi dacă da, care ar fi acele direcţii. Să fie oare cele culturale, cele economice, sau cele filosofico-îndestulătoare.

S-a spus pe surse că acolo unde partidele au controlul la consiliul judeţean, întreaga administraţie să rămână a acestora, adică toate deconcentratele. Dar nu s-a spus nimic de direcţiile administrative subordinate, cele locale, carevasazică. Ei, aici e nevoie de gândire profundă, şi poate de aceea s-a iţit aşa de viguros Balalaicu. Sau ce ziceţi? Mai bine ţinea capul la cutie? Vedem mâine, ţineţi aproape!

**** PONT ****

Materialele de mai sus sunt o parodiere umoristică a realităţilor ieşene şi naţionale, realităţi care sunt tratate la modul cel mai serios în articolele de news ale ediţiei noastre. Orice asemănare cu oameni şi fapte din viaţa reală poate fi, aşadar, pur întâmplătoare.