Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

vineri, 29.03.2024

Umbrela NATO: 18 ani de securitate euroatlantică

GALERIE
ciprian iftimoaei
  • ciprian iftimoaei
- +

Potrivit legislaţiei în vigoare, „Ziua NATO”, alianţă politico-militară de securitate colectivă înfiinţată pe 4 aprilie 1949, se aniversează în prima duminică din luna aprilie. Cu acest prilej, am fost invitat de conducerea Cercului Militar din Iaşi să susţin o prelegere având ca temă Rolul NATO în securitatea internaţională, în cadrul Simpozionului „18 ani de securitate euroatlantică”, organizat de Brigada 15 Mecanizată „Podul Înalt” din Iaşi. Întrucât jumătate din auditoriu era formată din elevi şi studenţi, am decis să apelez la efectul storytelling (împărtăşirea experienţei proprii).

Ţara noastră a primit invitaţia de a adera la Alianţa Nord-Atlantică la Summitul NATO de la Praga, în noiembrie 2002, alături de Bulgaria, Estonia, Letonia, Lituania, Slovacia şi Slovenia. În acel an, am fost încorporat ca militar în termen redus (MTR) la Şcoala de Aplicaţie pentru Transmisiuni, Informatică şi Război electronic de la Sibiu - cursurile de formare a ofiţerilor în rezervă (martie-august 2002). Pentru a satisface stagiul militar, m-am prezentat la Centrul Militar Zonal din Iaşi, la cerere, în ianuarie 2002. Eram căsătorit, finalizasem un masterat în politici publice (2001) şi lucram de ceva vreme ca sociolog la Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Drepturilor Copilului din Iaşi. Decizia de a satisface stagiul militar a fost motivată de o curiozitate sociologică - modul în care se manifestă personalitatea individului într-o „instituţie totală” (cf. Erving Goffman) -, de perspectiva unei cariere militare, într-un context internaţional marcat de atacurile teroriste din 9/11/2001 asupra unor obiective militare şi civile americane.

Primele trei luni, pregătirea militară de bază şi specialitatea în transmisiuni, le-am petrecut la Regimentul 48 de Transmisiuni al Armatei Române - Fortul 3 Otopeni, comandat de Col. Ion Cerăceanu, avansat până la gradul general-maior, cu funcţia de comandant al Comunicaţiilor şi Informaticii (2006-2013) în cadrul Statului Major al Apărării. Gen. Ion Cerăceanu a înfiinţat Muzeul Centrului 48 Comunicaţii şi Informatică Strategice, inaugurat la data de 14 iulie 2000, de „Ziua Transmisioniştilor Militari”. Comandantul Ion Cerăceanu era sufletul unităţii noastre, comunicativ, pasionat de istorie. Deşi avea multe sarcini de îndeplinit, îşi făcea timp să ne viziteze, la masa de prânz, să-i împărtăşim impresiile noastre de militari în termen redus, să vadă ce pofte culinare mai avem. În armată m-am vindecat de o afecţiune de stomac căpătată în timpul studenţiei. Cu trei mese bune pe zi şi două suplimente, servite la program, am uitat de ranitidină.

Regimentul 48 Transmisiuni de la Otopeni, care gestiona Sistemul de Transmisiuni al Armatei Române (STAR), era o unitate inclusă în programul de evaluări pentru compatibilizarea comunicaţiilor între armata română şi forţele NATO. Am lucrat pe (auto)staţiile radio PANTHER 2000 H (100/400W) cu salt de frecvenţă destinate asigurării legăturilor radio HF (US) la eşaloanele tactice şi operative. Aceste staţii erau produse de compania britanică RACAL, compatibile cu tehnica românească de transmisiuni la acea vreme (R-1300, R-118, R-140 şi altele). Alături de câţiva camarazi, vorbitori de engleză şi cu prezenţă de spirit, am fost selectat pentru a activa în cadrul unor structuri care asigurau comunicaţiile prin satelit cu trupele româneşti detaşate în Afganistan pentru a executa misiuni alături de (viitorii) parteneri strategici. Momentul culminant al acestei experienţe a fost vizita unui general american de transmisiuni cu care a trebuit să întreţinem o scurtă conversaţie şi să efectuăm o legătură prin satelit cu unităţi de luptă din Afganistan.

În timpul stagiului militar, am participat la o emisiune pe tema dificultăţilor adaptării militarilor în termen redus la rigorile vieţii de cazarmă, desfăşurată la Radio România Actualităţi. Aşa mi-am descoperit vocaţia pentru comunicarea şi relaţiile cu mass media, activitate de care am rămas ataşat până astăzi. La finalul celor şase luni de armată, am susţinut examenul de absolvire (tactică militară de bază şi de transmisiuni, tehnică de transmisiuni analogică şi numerică, topografie militară, managementul unităţilor militare, psihosociologie militară, drept internaţional umanitar şi educaţie fizică) şi am obţinut brevetul de ofiţer în rezervă.

În esenţă, stagiul militar a fost ca un experiment psihosocial în care miza a fost abandonarea confortului personal în favoarea disciplinei impuse de instituţia totală descrisă de sociologul Erving Goffman ca un sistem social închis în care viaţa este organizată după reguli şi norme stricte, determinate de o autoritate învestită cu aplicarea acestora, prevenirea şi sancţionarea oricăror abateri de la disciplina impusă. Indiferent dacă integrarea într-o instituţie totală (armată, biserică etc.) este voluntară sau involuntară, o dată ce o persoană s-a alăturat acesteia trebuie să urmeze regulile/asculte ordinele şi să treacă printr-un proces de resocializare a cărui scop este crearea unei noi identităţi.

După 20 de ani de la statisfacerea stagiului militar, iată, rememorez câteva din etapele importante ale parcursului României spre NATO, în faţa unui auditoriu care reuneşte autorităţi locale, comandanţi militari, ofiţeri şi subofiţeri din unităţi combatante, studenţi şi elevi. În istoria postdecembristă a României, am contabilizat doar 3 proiecte care au întrunit consensul elitelor politice şi societăţii româneşti: aderarea la NATO, integrarea în UE şi admiterea în Schengen - încă nerealizată. Privind retrospectiv, chiar dacă la începutul anilor ’90 România încă ezita în privinţa orientării strategice şi geopolitice (pe 5 aprilie 1991 a fost semnat un tratat de colaborare, bună vecinătate şi amiciţie cu URSS), pare paradoxală iniţiativa prim-ministrului Petre Roman de a adresa Secretarului General NATO invitaţia să viziteze ţara noastră, în 1990. În acelaşi an, ambasadorul român din Belgia a fost autorizat să efectueze o serie de demersuri diplomatice de colaborare cu NATO.

În anul 1994, România semnează programul Partnership for Peace, fiind primul stat ex-comunist care are o astfel de iniţiativă. Anul următor, Camera Deputaţilor adoptă Declaraţia privind integrarea României în structurile politice, strategice şi economice euroatlantice. În anul 1996, se produce prima alternanţă democratică la putere în România. Noua putere de la Bucureşti acordă aeronavelor militare NATO permisiunea de a survola spaţiul aerian al ţării pentru misiuni militare în fosta Iugoslavie. Eram student în anul II de facultate, la Sociologie şi Politologie, când am urmărit cu emoţie Summitul NATO de la Madrid (1997), în urma căruia Cehia, Ungaria şi Polonia au fost invitate să facă parte din această alianţă. În ciuda sprijinului acordat de preşedintele francez Jacques Chirac şi a altor state membre NATO, România a fost amânată pentru următorul val de extindere. După acest moment de tristeţe, ne-am consolat cu vizita preşedintelui Statelor Unite, Bill Clinton, la Bucureşti (11 iulie 1997) care a încurajat perspectiva euroatlantică a ţării noastre şi a parteneriatului cu SUA.

La 29 martie 2004, România a aderat oficial la NATO prin depunerea documentelor de ratificare la Departamentul de Stat al SUA, stat depozitar al Tratatului Alianţei Nord-Atlantice. Pe 2 aprilie 2004, s-a desfăşurat ceremonia arborării oficiale a drapelului român la sediul NATO. În perioada 2-4 aprilie 2008, la Bucureşti, am găzduit unul dintre cele mai importante summituri NATO. Între timp, au trecut 18 ani de când suntem sub umbrela de securitate euroatlantică (NATO şi UE) fără de care, acum, situaţia noastră ar fi fost de-a dreptul îngrijorătoare.

Ciprian Iftimoaei este director adjunct la Direcţia Judeţeană de Statistică Iaşi şi lector asociat doctor la Facultatea de Filosofie şi Ştiinţe Social-Politice a Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Cine profită de madam Şoşoacă

Pavel LUCESCU

Cine profită de madam Şoşoacă

Campania care urmează la Iaşi nu trebuie să devină un circ de tip Şoşoacă, decât dacă vrem să ne batem joc de viitorul acestui oraş. Nu vreau să spun că madam SOS România ar trebui ignorată, ci că n-ar fi rău dacă am încerca să înţelegem mai mult ce are în cap când vine vorba de viitorul oraşului şi mai puţin ce vrea ea să ne vândă, adică scandal.

opinii

Distrugerea statuilor

Alexandru CĂLINESCU

Distrugerea statuilor

Frenezia negatoare woke e urmarea obscurantismului, a fanatismului şi a inculturii. Ideologii woke au cale liberă în mass-media, au pătruns în universităţi şi în şcoli. Acţiunile lor n-au nimic comun cu adevărul istoric. Ei pretind că fac dreptate celor ai căror strămoşi au fost umiliţi şi exploataţi, în realitate manipulează istoria şi adâncesc fracturile sociale.

De ce este atât de aspru Postul Mare?

pr. Constantin STURZU

De ce este atât de aspru Postul Mare?

Faţă de celelalte posturi de peste an, Postul Mare (care precede Sfintele Paşti) este considerat unul aspru, atât din punct de vedere alimentar, cât şi din alte puncte de vedere. De ce este – sau ni se pare a fi – Postul Mare atât de aspru? De ce, în genere, ne este atât de greu să postim? Din mulţimea de posibile răspunsuri, să reflectăm azi la trei dintre ele.

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

pulspulspuls

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister tace şi face pe piaţa politichiei locale în această perioadă, stimaţi electori: cine va face listele de candidaturi de la parlamentarele din toamnă la liberalii ieşeni? 

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri