Umiliţi: în linia I fără spor Covid, iar funcţionarii de la Prefectura Iaşi primesc toţi 30% în plus
anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi

duminica, 05.12.2021

Dle prefect, explicaţi-le de ce la Prefectură se dă acest spor iar pentru ei nu sunt bani!

Umiliţi: în linia I fără spor Covid, iar funcţionarii de la Prefectura Iaşi primesc toţi 30% în plus

GALERIE
personal medical covid
  • personal medical covid
- +

"Ziarul de Iaşi" vă prezintă astăzi, la aproape un an de pandemie, o situaţie intolerabilă în sistemul sanitar. Este vorba de zeci de angajaţi din prima linie în lupta cu Covid 19 care nu au primit niciun leu din sporurile specifice anunţate la izbucnirea epidemiei. Mai grav, nu primesc nici explicaţii pentru faptul că nu sunt prinşi în schemele de plată pentru aceste sporuri. "Am tot sunat la DSP. Mi-a închis telefonul în nas", ne spune o infirmieră care are serviciul chiar în saloanele Covid. "Am întors şi bolnavi de 200 kg. Singură. Cu mâinile", ne spune Maria Alupoie Şi Ana Năstasă, de la Hârlău, are o poveste similară. Liderii Sanitas spun că la Iaşi în această situaţie ar fi circa 35% din personalul medical. "Este vorba de brancardieri, de îngrijitoare, oameni implicaţi direct cu aceşti pacienţi, oameni care ar fi trebuit să aibă salarii mărite din ianuarie şi nu şi-au regasit majorarea", spune Sanitas. Dacă pentru ei nu s-au găsit bani, pentru angajaţii Prefecturii Iaşi sunt : primesc cu toţii 30% spor Covid, deşi nimeni nu poate explica de ce.

 

Bătaie de joc la adresa celor care sunt în prima linie COVID 19! Nimeni pare a nu se uita la cei care "întorc” efectiv muribunzii de pe o parte pe alta, în saloanele de ATI. “Am sucit şi am schimbat persoană la peste 200 de kilograme. Cu Covid. Cu mâinile mele! Şi alţii zeci de bolnavi! Cine să facă asta? Şi îmi dau “recunoştinţa” cu întârzire şi cu promisiuni…”, ne spune o infirmieră de la Spitalul de Boli Infecţioase. Dar, înainte de porţile spitalului, sunt şi cei care slujesc celor aflaţi în carantină. Petru unii dintre ei există “recunoştinţă”, dar pentru alţii nu, după criterii necunoscute.

“Am întors şi oameni cu COVID de 200 de kg. Măcar de ne-ar da sporul"

Aproape un an de pandemie pentru sistemul medical şi social. Muncă multă, uneori până la epuizare. Cu toate acestea, recunoştinţa din partea celor care conduc vine, se pare, doar pentru anumiţi “soldaţi”, mulţi fiind lăsaţi în rest fie în aşteptare, fie în uitare. Sporul de "stare de urgenţă/alertă” a devenit un măr otrăvit, din cauza unei legislaţii alterate, dar şi a legiuitorilor care au neglijat realitatea de pe teren. “S-a cam întârziat cu sporurile. Mult. Aţi văzut că, din cauza asta, am făcut grevă, că nu se primiseră sporurile. Am înţeles că acum se remediază”, spune Maria Alupoaie, infirmieră la Spitalul de Boli Infecţioase Sfânta Parascheva Iaşi.

Sporul la cei 2.000 de lei brut pe care trebuie să-i primescă e de 85% pe starea de urgenţă sau alertă. Suficient cât să plătească din datorii, şi copiilor pentru şcoală. Ca ea sunt mulţi, dar găsesc soluţii imediat. “Am avut şi concediu, iar tura de noapte îţi ridică salariul”, spune infirmiera. Ce face concret însă un infirmier la un salon COVID 19? E calvar, transpiraţie de 5 centimetri în bocanci şi inima cât un purice când „sună” aparatele din salonele ATI. “Într-o zi? Ne îmbrăcăm de trei ori pe zi. Intrăm înăuntru, facem curăţenie, îngrijim bolnavii, îi schimbăm, le dăm pastile, mâncare. Tot ce e necesar pentru cei imobilizaţi la pat. Dacă îmi este teamă? Îmi este teamă! Stai trei ore într-un costum. Ieşi ud leorcă. Până aduci masa, te trimit medicii cu hârtii la semnat, ajutăm asistenţii. Sunt mai multe lucruri pe care le facem! ”, spune cu năduf Maria Alupoaie.

Inevitabil, o infecţie

Munca la spital cu COVID-ul a dus inevitabil la o infecţie. Undeva, cumva, a lăsat garda jos.  “Am fost depistată pozitiv. Am stat 14 zile acasă. M-a controlat şi poliţia de sector. Am scăpat cu bine”, povesteşte femeia. Şi tot ea recunoşte: “Noi intrăm cel mai des. Dacă suntem sunaţi. Bolnavii ne sună. Este nevoie, intrăm. Ne îmbrăcăm şi intrăm. Dacă este imobilizat la pat şi colegul de alături nu vrea să îi dea apă, intrăm şi îi dăm. Dacă vrea să meargă la baie, aducem bazinetul”, mai povesteşte femeia.

Infirmierii sunt cei care, spun ei, nu se văd la televizor. Dar greul apasă mult, în această perioadă, pe umerii lor. “Sunt foarte mulţi pacienţi cu obezitate. Peste o sută de kilograme intrăm câte două infirmiere. E foarte greu. Am avut şi o doamnă care a avut două sute de kilograme; au adus-o cu pompierii. A fost la pavilionul IV, jos. E foarte, foarte greu. Asta ne e meseria şi o facem până la capăt. Comunicăm cel mai mult cu bolnavii de Covid. Chemăm medicii şi asistentele atunci când e nevoie", a mai spus Maria Alupoaie. Femeia se simte mândră pentru că la ieşire primesc un “Mulţumesc !". “Avem scrisori de mulţumire la pavilionul IV. Sunt scrisori lăsate de pacienţii plecaţi. Îngrijire ca la noi nu au găsit. Întotdeauna ne-au mulţumit. La cât ne punem viaţa în pericol şi muncim, ar trebui să ni se dea şi nouă nişte sporuri”, mai adăugă femeia.

Faţă în faţă cu „Johnny Cash”

La celălalt capăt al judeţului, Ana Năstasă, asistent social pe zona Hârlău-Pârcovaci, “a arat” cât e ziua de lungă, pe toată perioada pandemiei. Ca reconoştinţă, a primit un telefon trântit în nas de la DSP, atunci când a întrebat dacă se încadrează şi ea în legea “recunoştinţei” sau nu. Ce a însemnat munca COVID 19 pentru ea? 150 de familii, majoritatea de rromi, toţi reveniţi de prin alte păriţi ale Europei şi băgaţi în carantină. “Bidoane cu apă, mâncare, toate kilogramele cărate cu spatele! Era treaba mea, am facut-o, dar ei? Treaba lor nu era să mă şi plătească? De ce e pentru unii mumă şi pentru alţii ciumă?”, întreabă femeia. Ana Năstasă a preluat din mers şi treburile asistentului medical care intrase în concediu, pentru că „înţelegem astfel de situaţii”, spune Ana Năstasă.

Fără halat de cadru medical, a sunat, după cum povesteşte, şi pentru diabetici sau cardiaci, le-a luat reţeta, le-a dus medicamentele la poartă. Zâmbeşte când spune că a avut şi aventuri. „Cum cu cine? Cu Johnny Cash, îl ştie toată România. Atunci a tremurat inima în mine. El făcea lecţii de barbut cu copiii pe facebook sau instagram. Au fost şi jandarmii şi poliţia. Nu am mers singură”, spune Ana Năstasă. Pentru munca ei pe starea de urgenţă şi cea de alertă, Ana Năstasă ar trebui să primescă aproximativ 1.000 de euro. “Astăzi (ieri - n.r.) am sunat la DSP să întreb de ce eu nu primesc, chiar dacă am depus toate actele. Am primit de la directorul economic un telefon închis în nas”, a spus Ana Năstasă. Ca ea şi ca Maria Alupoaie sunt zeci de cadre în judeţ, care, deşi au dus greul pandemiei, nu au primit un leu în plus. Asta în timp ce, la Prefectură, de exemplu, deşi nimeni nu are treabă cu bolnavul Covid, toţi angajaţii primesc spor Covid de 30% din salariu. "Unde e dreptatea?", ne întreabă cele două femei.

Ce spune sindicatul

Reprezentanţii Federaţiei Sanitas recunosc situaţia, şi subliniază că în această conjuctură se află mulţi dintre cei care luptă în prima linie a pandemiei. “Zece luni aceste categorii au îngrijit pacienţi cu Covid 19 cu salarii de 2.000-2.500 de lei. Da, infirmierele... Sunt şi brancardierii, şi îngrijitoarele, oameni implicaţi direct, cu aceşti pacienţi, oameni care ar fi trebuit să aibă salarii mărite din ianuarie şi nu şi-au regasit majorarea. Vorbim despre 35% dintre angajaţii sistemului sanitar. Sunt şi cei din TESA. Nu foarte mulţi, dar au avut un rol important. Nu a dezertat nimeni din sistem. Atunci când unităţile sanitare au avut nevoie de infirmiere, au venit. Din păcate, cadrul legislativ nu a permis decât angajarea pe starea de alertă. Instabilitatea unui contract care trebuie reînnoit lunar, ca explicaţie pentru cei care ocupă aceste posturi, au fost neatractive", a spus Iulian Cozianu, lideul Federaţiei Sanitas Iaşi. DSP nu a oferit încă o explicaţie, aşteptând mai întâi explicaţii de la Guvern. Guverne care s-au tot schimbat, la fel ca miniştrii Sănătăţii. Numai situaţia acestor salariaţi nu s-a schimbat: a rămas tot neclară. Iar munca lor grea şi sub teroarea bolii, tot neplătită.

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Ar fi prea frumos

Nicolae GRECU

Ar fi prea frumos

În noul format al Cupei Davis, extrem de ofertant, echipa României are o mică şansă de a participa la masa bogaţilor.

Filmuletul zilei

opinii

Conservarea textelor vechi între diortosire şi editare ştiinţifică* (IV)

Eugen MUNTEANU

Conservarea textelor vechi între diortosire şi editare ştiinţifică* (IV)

Autorul continuă seria distincţiilor între editarea ştiinţifică a textelor vechi şi diortosirea periodică a cărţilor întrebuinţate în serviciul liturgic.

O zi cu Părintele Florescu

pr. Constantin STURZU

O zi cu Părintele Florescu

Un eveniment editorial: publicarea volumului "Lumea ca o zi de vineri. Din jurnalul unui preot misionar" (Editura Doxologia, Iaşi, 2021). Nu e puţin lucru să publici azi o carte cu binecuvântarea Părintelui Mitropolit Teofan al Moldovei şi Bucovinei şi cu un cuvânt înainte entuziast al lui Andrei Pleşu, care constată că în paginile lucrării se împleteşte "cu atâta naturaleţe cateheza cu libertatea spirituală, cu surpriza (nearogantă) a interpretării, cu experienţa de viaţă şi, când e cazul, cu umorul" (p. 10). Dar, când este vorba de Părintele Ioan-Florin Florescu, pe mine - din 1997, de când l-am cunoscut - nu mă mai miră nimic. În sensul bun, curat. Precum sunt "uimirea şi cutremurul" (p. 55), cele care ne ţin vii în Biserică.

Altfel

arh. Ionel OANCEA

Altfel

Am reiterat în acest spaţiu povestea proiectelor publice de amploare pentru a releva complexitatea lor. Marele proiect de reabilitare a centrului istoric din Oradea a durat peste cincisprezece ani. Pentru ca un asemenea proiect public să aibă sorţi de izbândă este necesară punerea la punct în detaliu a mecanismelor economice, juridice şi tehnice. Ele înseamnă, între multe altele, negocieri dificile între partenerii implicaţi direct în proiect, dar şi acceptarea lui de comunitate.

pulspulspuls

Scenarii cu privire la desemnarea noului viceprimar din partea partidoiului la noi în târg

Scenarii cu privire la desemnarea noului viceprimar din partea partidoiului la noi în târg

Aventurile consilierului Balalaicu de la partidoiul ieşean, care caută un post bun pe la vreun minister, dar, desigur, s-ar mulţumi şi cu ceva pe plan local, dar care musai să producă caşcaval, aventuri pe care le-am povestit aici la gazetă exclusiv din dorinţa de a arăta cum merg lucrurile în politichia ieşeană, au stârnit un interes neaşteptat în rândul cititorilor noştri şi nu numai. 

Caricatura zilei

Cântecel de sezon

Editia PDF

Bancul zilei

- "Pentru o digestie buna beau bere. Daca nu am pofta de mâncare, beau vin alb. Daca am tensiunea scazuta, beau vin ros (...)

Parteneri

Alte publicatii

    Intrebarea zilei

    Implementarea benzii unice pentru mijloacele de transport în comun pe toată lungimea șoselei Nicolina, o apreciați ca fiind benefică fluidizării traficului din zonă?

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.