anunturi
grandchef
Bolta rece
Iasi Tv Life
TeleM
Impact FM regional

Un an fără Rege

GALERIE
lucian dirdala
  • lucian dirdala
- +

Se împlineşte un an de la moartea Regelui Mihai. Prinsă în vârtejul Centenarului, România oficială nu a găsit timp să-l comemoreze pe fostul suveran, deşi poate că ziua de astăzi va aduce o schimbare. În orice caz, în discursul public asociat Zilei Naţionale a apărut, uneori, şi figura lui Mihai I, pe fondul încercărilor de a explicita semnificaţia evenimentului de la 1 Decembrie pentru istoria noastră contemporană. De câteva ori am întâlnit, citat în mass media, un enunţ din discursul rostit de Rege în Parlament, la 26 octombrie 2011: „Nu văd România ca pe o moştenire de la părinţii noştri, ci ca pe o ţară pe care am luat-o cu împrumut de la copiii noştri“. Într-o perioadă în care declaraţiile patriotice au luat, uneori, forme exagerate sau artificiale, asemenea exprimări fac bine, pentru că ne îndeamnă, cu modestie, la reflecţie.

Uitarea începe a se aşterne, încet, peste amintirea Regelui. Va fi, probabil, o uitare respectuoasă, cu străzi şi pieţe care îi poartă sau îi vor purta numele, cu pagini onest scrise (dar puţine) în manualele de istorie, cu docte volume şi dezbateri între specialişti şi, în fine, cu tot mai firavele mărturii ale celor care au trăit vremurile monarhiei. Pe Mihai I, contemporanul nostru, l-am cunoscut în prea mică măsură pentru a vorbi despre el.

M-am numărat printre cei care, în decembrie 2017, au aşteptat mai bine de opt ore până să intre în Sala Tronului din fostul Palat Regal, spre a-şi lua rămas bun de la Regele Mihai. A fost o experienţă unică, în sensul că timpul a curs cu o viteză incredibilă şi fără a lăsa urme de oboseală. Erau oameni veniţi din toate colţurile ţării, femei şi bărbaţi, tineri şi vârstnici. Mă întrebam atunci, mă întreb şi acum: câţi dintre ei, oare, veniseră sub impulsul benign al curiozităţii? În niciun caz nu bagatelizez acest impuls: fără el, dezvoltarea personalităţii democratice ar fi mult mai dificilă.

Ne referim, în cele ce urmează, doar la aceste persoane, excluzându-i pe cei veniţi pentru că Regele reprezenta(se) un reper politic important în viaţa lor: monarhişti, români interesaţi de personalitatea Regelui sau de istoria contemporană şi aşa mai departe. Aşadar, pentru cei aşezaţi „din curiozitate“ în rândul ondulat care aproape că înconjura Sala Palatului, probabil că trebuie să distingem între componenta referitoare la cunoştinţe şi cea referitoare la experienţe.

Dacă prin curiozitate am înţelege doar primul element, probabil că ea putea fi satisfăcută foarte bine şi din fotoliu. De altfel, în acele zile, culminând cu cea a funeraliilor, orice român a putut dobândi din mass media (presupunând că nu avusese timpul sau dorinţa de a o face până atunci) destule cunoştinţe despre Rege şi monarhie, iar analizele au fost adesea interesante. Dar, pentru cei veniţi la Palat sau la Curtea de Argeş, trebuie să fi contat mult alte întrebări: ce voi simţi în cele zece-douăzeci de secunde când mă voi afla în faţa catafalcului? Dar în orele de aşteptare? Ce au simţit ceilalţi? Ce înseamnă, în fond, un astfel de moment?

Poate că speculaţiile de acest tip nu sunt relevante. Dar, până la urmă, înţeleasă la scara întregii societăţi, curiozitatea de acest tip este, şi ea, un obstacol în calea uitării timpurii. Indiferent de părerile lor despre politică, despre forma de guvernământ sau despre personalitatea Regelui Mihai, oamenii aşezaţi la rândul de la Palat au fost, pentru o clipă, mai aproape de istoria ţării.

Născut în zorii României Mari, Mihai I ar fi trebuit să ajungă, cândva, domnitor asupra unei ţări unite, democratice şi prospere – acestea fuseseră, de altfel, speranţele celor pe care i-am omagiat în acest început de decembrie, sub semnul Centenarului. Istoria s-a scris, însă, altfel, iar noi trebuie să înţelegem mai bine ce s-a întâmplat în acel secol atât de tulburat. O putem face, în limite rezonabile, în societatea liberă şi democratică de astăzi, chiar dacă ea este plină de defecte şi nu pare capabilă să-şi îndeplinească promisiunile. Buna înţelegere a trecutului ne-ar putea ajuta să edificăm o comunitate mai bună. Ne-au spus-o, după 1989, destui oameni înţelepţi. Printre ei s-a numărat  şi Regele Mihai.

 

 

 

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

300 km autostradă pe an, 15 spitale, 4,6 milioane salarii peste medie

Dan CONSTANTIN

300 km autostradă pe an, 15 spitale, 4,6 milioane salarii peste medie

Iată ce s-ar putea face cu o mai bună colectare a TVA! Rezolvarea acestei probleme ar crea o sursă importantă de venit la buget, şi nu ar mai fi nevoie de creşterea impozitului pe venituri.

opinii

Biberonul

Nichita DANILOV

Biberonul

Mult timp am fost obsedat de casa copilăriei mele. Ea îmi revenea deschizându-şi larg uşile până şi în vis. Dacă se întâmpla însă să-i trec pragul, mă simţea străin. Nici un lucru pe care-l cunoşteam nu se mai afla la locul său, căci spaţiul intim din interiorul casei se transforma într-un adevărat labirint, prin care înaintam încercând să-mi reconstitui anumite scene petrecute în copilărie.

Despre câteva lucruri interesante din Anuarul Statistic al Judeţului Iaşi ediţia 2021 (II)

Ciprian IFTIMOAEI

Despre câteva lucruri interesante din Anuarul Statistic al Judeţului Iaşi ediţia 2021 (II)

În vreme ce, în Ucraina, obiective civile şi militare sunt făcute una cu pământul de invadatorii ruşi, în România zonelor metropolitane (polii de creştere economică) se lansează proiecte imobiliare pe bandă rulantă. 

Mamaia şi „tataia”: O snoavă de prin tren

Michael ASTNER

Mamaia şi „tataia”: O snoavă de prin tren

De la Vinţu de Jos până la Cluj am fost ba trei, ba patru persoane în compartiment. De la Cluj am rămas doar cu o „băbuţă” (aşa i-am zis eu în mintea mea, femeia, bine păstrată şi sprintenă, să tot fi avut cel mult 75 de ani) urcată (am înţeles dintr-o convorbire telefonică de-a ei) de la Deva (şi care mergea şi ea până la capăt, până la Iaşi, adică). 

pulspulspuls

Băieţii de la cumătrie, supăraţi pe sponsorii lui Maia Sandu

PULS

Băieţii de la cumătrie, supăraţi pe sponsorii lui Maia Sandu

Auzim prin zona băieţilor de la cumătrie că e mare agitaţie în zona acestora, cu tot sprijinul indirect de care beneficiază ei dinspre palatul cel roznovan, pe motiv că sunt prea şuntaţi de concurenţa pe bune care vine dinafara Iaşului cu bani tot mai mulţi de investit în cartiere întregi de blocuri.

Caricatura zilei

Cireșe, nu ruble

Editia PDF

Bancul zilei

Doi rechini : - Ce faci, ma? - Am fost bolnav... - Pai, ce-ai avut?  - Am mâncat un general rus si o saptamân (...)

Linkuri sponsorizate

Parteneri

Alte publicatii

    Fotografia zilei

    Intrebarea zilei

    Implementarea benzii unice pentru mijloacele de transport în comun pe toată lungimea șoselei Nicolina, o apreciați ca fiind benefică fluidizării traficului din zonă?

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.