Citește integral ediția nr. 27 a Ziarului de Sănătate

prof.dr. Eugen Târcoveanu

Prof. univ. dr. Eugen Târcoveanu, medic primar chirurg, Clinica I Chirurgie, Spitalul Clinic de Urgențe „Sf. Spiridon” din Iași: „Ca un prim sfat, cred că ar trebui, înainte de a lua o decizie, să fiți examinat de un medic chirurg, așa cum de altfel v-a recomandat și medicul de familie. Din ce povestiți dumneavoastră, este posibil să aveți o hernie inghinală necomplicată, dar există riscul să apară complicații, dintre care ocluzia intestinală este foarte gravă și vă pune în pericol viața, în cazul în care conținutul sacului de hernie este intestin care s-a strangulat. De aceea, un consult chirurgical este obligatoriu înainte de  instalarea complicațiilor.

Prin hernie se înţelege ieşirea parţială a unui organ, de obicei intestin, epiploon (prapur) din cavitatea abdominală printr-un orificiu sau traiect anatomic preexistent, denumit şi punct slab al peretelui abdominal. Herniile trebuie deosebite de eventraţii (hernii incizionale) care apar pe o incizie după o operație abdominală. Hernia inghinală, care apare în zona inghinală (deasupra șanțului dintre coapsă și abdomen) este cea mai frecventă (75% din toate herniile) afectând în special bărbatul de peste 45 de ani (9/1 raportul bărbați/ femei). Practic, ea este mult mai frecventă la bărbați, care au un risc de 27% de a dezvolta o hernie inghinală în timpul vieții, decât la femei, al caror risc este de doar 3%. În 20% din cazuri hernia inghinală poate fi bilaterală.

Mecansimele de producere a herniei inghinale sunt multiple. Persistenţa la nou-născut a  canalului prin care a ajuns testiculul în scrot, dincolo de perioada normală de obturare, generează o hernie de tip congenital care apare la copii și adolescenți. Un factor important în apariția herniilor inghinale la adult este dezechilibrul dintre presiunea intra-abdominală crescută și rezistența scăzută a peretelui inghinal. De cele mai multe ori, hernia inghinală se produce din cauza slăbirii musculaturii la vârstnici (sarcopenie), a lipsei de exercițiu fizic sau a ambelor. Condițiile care cresc presiunea din cavitatea abdominală: tusea cronică a fumătorilor, obezitatea sau o pierdere rapidă în greutate, efortul de micțiune (adenomul de prostată) sau defecație (constipația cronică). Alți factori de risc pentru hernia inghinală sunt efortul fizic prelungit, ascita, pneumopatii, afecțiuni care topesc masa musculară (neoplazii). Intervin și defecte structurale tisulare ale peretelui, care se moștenesc (prezența la părinți a unei hernii inghinale crește de 8 ori riscul de a dezvolta o hernie la descendenți).

În hernia necomplicată, semnele  sunt reprezentate de senzația de greutate, provocată de herniile mari. În herniile mici apare durerea locală, accentuată de efort, ortostatism prelungit. Examenul local este important în diagnosticului herniilor evidențiind  apariția unei umflături inghinale sau la nivelul scrotului la bărbat sau a labiei mari la femei. Examinarea bolnavului cu hernie se face inițial în picioare (ortostatism), apoi culcat. Uneori, hernia este vizibilă doar dacă bolnavul este pus să tușească. La inspecție se constată o deformare (umflătură) în regiunea inghinală care este reductibilă (dispare în poziția culcat) și crește în dimensiuni după efort. Palparea permite aprecierea conținutului herniei (elastică când iese intestinul, neregulată când este epiplon). Prin palpare se constată reductibilitatea herniei prin defectul parietal în cavitatea abdominală. Ecografia este utilă în diagnostic evidențiind defectul parietal și conținutul herniar.

Majoritatea herniilor cresc progresiv în volum însoțindu-se de complicații frecvente: ireductibilitatea (hernia nu se reduce spontan – nu dispare), strangularea, ultima cu risc vital. Strangularea este complicația acută, cea mai frecventă și gravă a herniilor și constă în constricția strânsă și permanentă, instalată brutal, a conținutului în interiorul sacului herniar. Organul strangulat este, cel mai adesea, intestinul subțire din cauza lungimii și mobilității acestuia.

Clinic, pacientul prezintă durere la nivelul herniei, care devine ireductibilă, și este însoțită de semne de ocluzie intestinală (oprirea tranzitului pentru materii fecale și gaze, vărsături, meteorism abdominal). În hernia strangulată vascularizația intestinului este  întreruptă, fapt ce poate conduce la necroză, după 6-8 ore de la debut, ceea ce impune rezecția intestinului necrozat aflat în sacul de hernie. Strangularea herniară este principala cauză de abdomen acut chirurgical la vârstnici. Din totalul herniilor strangulate, herniile inghinale reprezintă 40-50%. Tratamentul chirurgical de urgență este obligatoriu în toate herniile strangulate, cât mai aproape de debutul strangulării în primele ore de la apariția acestei complicații grave. Este deci importantă recunoașterea unei hernii inghinale și repararea ei cât timp este necomplicată pentru a evita strangularea, una din cele mai severe complicații, care amenință atât integritatea intestinală, cât și viața pacientului. Și o hernie ireductibilă trebuie operată, mai ales atunci când  devine dureroasă deoarece riscul strangulării este crescut.

Indicația de tratament chirurgical este aproape obligatorie. Puținele contraindicații se referă la cazurile la care riscul operator este prea mare. În aceste rare cazuri se apelează la tratament ortopedic, care folosește centuri de contenţie. Marea majoritate a bolnavilor beneficiază de tratament chirurgical, folosindu-se fie anestezie generală (obligatorie în tehnicile laparoscopice), regională sau locală. Ca modalitate de abordare, tehnicile chirurgicale se pot împărți în tehnici cu abord clasic (deschis) și tehnici minim invazive.  În abordul clasic se accesează peretele posterior pe cale anterioară, printr-o o singură incizie la nivelul zonei inghinale, se  identifică sacul de  hernie și se face tratamentul sacului și conținutului herniar, urmată de  plastia peretelui cu plasă de polipropilenă). Tehnicile  minim-invazive laparoscopice (transabdominală pro peritoneală și tehnica cu abord pro peritoneal) au schimbat abordul regiunii inghinale. Ambele montează o  proteză fixată la marginile defectului parietal după disecția și reducerea sacului. Pacienții operați laparoscopic au mai puține dureri și se reîntorc la muncă și la alte activități mai repede decât în cazul operației deschise. Herniile voluminoase, încarcerate sau strangulate se operează dificil laparoscopic.

Vreau să mai menționez faptul că funcția sexuală nu este afectată în urma tratamentului chirurgical al herniei. Pe de altă parte, riscul de recidivă a scăzut de la 10% la sub 5%, de când se folosesc plasele sintetice (proteze) în tratamentul chirurgical al herniilor inghinale.

Deci, sfatul meu este să consultați un chirurg care va preciza diagnosticul de hernie inghinală, stadiul în care se află aceasta și, apoi, împreună, să stabiliți pașii pe care îi veți urma.”

Publicitate și alte recomandări video