Un construct cultural

O suta de numere ale revistei Dacia literara au aparut, din octombrie 1990 si pina acum. Si doar trei numere din revista princeps, a Kogalniceanului, ceea ce nu a impiedicat-o sa devina un punct cardinal in istoria culturala romaneasca. Recitind textele preliminare aparitiei, reproduse (si) acum, aproape ca te cuprinde duiosia in fata luxuriantei argumentatii a initiatorului, vis-à-vis de la fel de convingatoarele angajamente ale „tenzurei" domnesti ca nu se va atinge de continutul publicatiei, atita timp cit aceasta va respecta regulile jocului. Trebuie spus ca, la 1840, sintem nu doar in zorii publicisticii literare romanesti, ci si in zorii cenzurii. Nu trecusera decit 11 ani de la aparitia Albinei romanesti (a lui Asachi), completata de Alauta romaneasca (la care Kogalniceanu isi facuse ucenicia) si de alte citeva „foi" efemere, dar stapinirea simtise deja nevoia instituirii unei autoritati – cenzura – „spre a opri imprastierea in public a ideilor si a principiilor primejdioase si crude". Drumul spre iad este pavat cu bune intentii. Prudent sau perfid, tinarul redactor (Kogalniceanu avea atunci 23 de ani!) solicita, intr-o petitie, niscaiva indicatii „spre a cunoaste care sint datorintele, ce trebuie sa le pazesc catre cenzura (…) spre a fi asigurat de orice intimplare arbitrara pentru viitorie (…)". Secretariatul de stat i le comunica, asigurindu-l pe petent ca, „urmind aceste reguli (…) foaia dumitale va fi totdeauna aparata de stapinire si niciodata nu vei ave a te teme de orice act arbitrar", cistigind, astfel, si „bunavointa ocirmuirii si multamirea compatriotilor."   

„Multamirea compatriotilor" a obtinut-o, Kogalniceanu, prin deschiderea catre „productiile romanesti, fie din orice parte a Daciei", precum si prin alte citeva predictii formulate ritos in acea celebra Introductie la „Dacia literara". Am putea spune ca autorul articolului-program da si cezarului ce e al cezarului, laudind stapinirea pentru sprijinul acordat „acelor barbati mari si patrioti adevarati, a caror nume vor fi trainice ca veacurile" (referirile erau, in special, la Asachi si la „Eliad"), artizanii primelor gazete romanesti. In entuziasmul clipei, se acorda un bonus literaturii, care „n-a ramas in lenevire. Ajutata de stapinire, (…) inlesnita prin miile de scoli ce s-au facut in tirgurile si satele Moldo-Valahiei, literatura noastra facu pasuri de urias si astazi se numara cu mindrie intre literaturile Europei." Ceea ce, evident, era o exageratiune, literatura romana fiind, atunci, abia la virsta copilariei. Tocmai spre a o stimula, nu din cine stie ce pornire xenofoba, tinarul ctitor (scolit in Franta, sa nu uitam) produce un fel de edict, pe care el insusi nu-l va respecta: „Traductiunile nu fac o literatura." In fapt, Kogalniceanu se referea la ceea ce s-a numit, mai tirziu, literatura de consum, tradusa sau imitata de condeierii indigeni. Sint aici, in nuce, maiorescienele „forme fara fond" de mai tirziu. In contrapondere, vine… indicatia citorva surse de inspiratie pentru prezumtivii condeieri: „Istoria noastra are destule fapte eroice, frumoasele noastre tari sunt destul de mari, obiceiurile noastre sunt destul de pitoresti si de poetice, pentru ca sa gasim si la noi sujeturi de scris, fara a avea pentru aceasta trebuinta sa ne imprumutam de la alte natii".

Cum-necum, principiile si exigentele sint induse revistei, ce se adresa si voia a cuprinde istorica Dacie traiana… Mai mult decit prezumtioasele principii literare, e de remarcat, la viitorul unionist, cuprinderea, intr-o acolada, a intreg arealului romanesc. Toate ar fi fost bune si frumoase daca redactorul s-ar fi pastrat in limitele literaturii, asa cum promisese cind a solicitat „invoirea" pentru a edita „Dacia literara": „o foae care, parasind politica, s-ar indeletnici numai cu literatura nationala". Dar, cum presupuneam, nici n-a avut de gind. Abaterile capata, in textul Poruncii Domnesti de suprimare a „foii", dimensiunile unei crime de stat, cu atingere si la viata particulara a unor persoane. Sa citim, pentru savoarea arhaica, dar si anticipat caragialiana, a stilului: „…in loc de obiesturi de literatura, singurul tel a acestei publicatii, care negresit ar fi putut avea si ispravi folositoare obstii, el (redactorul, n.m.) s-a abatut in defaimari si prihaniri jignitoare bunelor rinduieli pe care se reazama sotietatea, ca intrind in particularitati de familie, s-au atins anume de persoane, pasind peste toata cuviinta, la care fiestecare din clasele sotietatii ar avea dreptate, incit au atitat feluri de tinguiri si au dat prilej la intimplari aparatoare din partea celor obijduiti, care foarte departe de a aduce folos obstii, au ajuns a fi o pricina de scandal si de simtire invrajbitoare, urmare cu totul impotriva bunelor noastre cugetari si a doritei uniri intre simpatrioti. Si vazind, in sfirsit, ca aceasta foae, din inceputul ei, culegind materiile sale din filele cele mai mirsave ale istoriei, s-au nimicnicit si s-au facut vrednica de ris, incit desfiintarea ei ar fi fost un rezultat neaparat al displacerii cetitorilor." Cred ca Porunca insasi s-a facut „vrednica de ris", pentru Kogalniceanu, Alecsandri si ceilalti „simpatrioti", viitori revolutionari (fara certificat!) si fauritori ai Unirii.

Intregul dosar e de aflat in monumentala restituire „Dacia literara". Destinul unei reviste, viata unei epoci literare, realizata de prof. univ. Maria Platon, in 1972. Daca o Elena Vacarescu a pledat cauza Romaniei, la finele celor doua razboaie mondiale, cu colectia revistei „Convorbiri literare" pe masa, poeta, editoarea, eseista Doina Uricariu marturiseste, in numarul aniversar al noii „Dacii literare", a fi dus peste ocean, la New York, unde s-a stabilit, acea editie a „Daciei literare" realizata de profesoara ieseana, „ca pe un construct cultural national" care poate in orice clipa „sa ne apere de cultura care ne risipeste."

La cit mai multe sute de numere, „Dacia literara"! Si la multi ani tuturor celor care ne citesc acolo, aici, in paginile revistei „Cronica veche", in cartile noastre sau oriunde incercam a ne risipi, adunindu-ne!

Publicitate și alte recomandări video