Un corifeu al „gândirii politice corecte”- Noam Chomsky (II)
anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi
metalco

vineri, 26.02.2021

Un corifeu al „gândirii politice corecte”- Noam Chomsky (II)

GALERIE
Eugen Munteanu
  • Eugen Munteanu
- +

Sunt evidenţiate în continuare accentele antiamericane şi antioccidentale din discursul public al reputatului om de ştiinţă.

Ascensiunea fulminantă până la impozanta statură de „guru mondial” a lui Chomsky se datorează unui cumul de factori favorabili. Născut la Philadelphia în anul 1928 (ajuns deci astăzi la vârsta de 93 de ani), într‑o familie de evrei emiganţi din Polonia, a avut parte de dotări native de excepţie: o sănătate de fier, rezistenţă la efort, inteligenţă superioară şi o mare capacitate de a asimila productiv criticile primite; în plus, deţine şi un incontestabil talent literar. S‑a bucurat de o educaţie de calitate, urmată de o carieră de profesor universitar la universităţi de prim rang din America: Pennsylvania, Harvard, Chicago, Yale, Massachusetts. Deşi are mulţi adepţi în toată lumea, care i‑au construit reputaţia de „cel mai mare lingvist modern”, Noam Chomsky nu poate fi pus în rând cu adevăraţii fondatori ai lingvisticii moderne, de la Wilhelm von Humboldt şi Ferdinand de Saussure şi până la Leonard Bloomfield, Émile Benveniste, Louis Hjelmslev, André Martinet, John Lyons sau Eugenio Coseriu. Desemnată cel mai frecvent prin expresia „gramatică generativ-transformaţională”, doctrina chomskyană reprezintă o ingenioasă reformulare a vechilor „gramatici raţionale” din secolele ale XVII‑lea - al XVIII‑lea, al căror prototip este celebra „Gramatică de la Port‑Royal” (1660). Departe de a aborda limbajul şi limbile în toată complexitatea şi în toate conexiunile lor, Chomsky şi‑a concentrat atenţia asupra problematicii legate de „producerea vorbirii”, oferind un răspuns ingenios şi convingător la întrebarea cum este posibil ca, pe baza unui număr limitat de cuvinte şi reguli gramaticale, orice fiinţă umană să „genereze” un număr practic infinit de enunţuri în limbi diferite. Mecanismul ar presupune, după Chomsky, existenţa în mentalul oricărui om a unei „structuri de adâncime” de natură semantică, pe baza căreia se produc enunţuri („structuri de suprafaţă”), prin aplicarea unor „reguli de transformare” proprii fiecărei limbi.

În mod evident, succesul său şi recunoaşterea în plan international ca om de ştiinţă se întemeiază exact pe forţa „imperialismului american” şi pe emergenţa universală a limbii engleze, factori pe care, într‑un mod paradoxal şi oarecum lipsit de fair play faţă de patria proprie, Chomsky îi combate în cei mai virulenţi termeni. Celebrul profesor nu se întreabă nici un moment cum se face că doar ca cetăţean al SUA, în care el vede „cel mai terorist stat din istorie”, s‑a bucurat şi se bucură de libertatea totală, inclusiv aceea de a contesta fundamentele acestei libertăţi! Îşi imaginează oare „anarho‑libertarianul” teoretician american că i s‑ar permite să se bucure de o imunitate comparabilă în vreunul din statele „persecutate” de SUA şi „apărate” de el cu generozitate, cum sunt Iranul ayatolahilor sau Coreea de Nord comunistă?

O lipsă de fair play putem constata şi în modul în care Chomsky îşi maximizează avantajele personale prin difuzarea doctrinei sale ştiinţifice în strânsă legătură cu militantismul său anti-sistem. Impunându‑se ca un fel de lider de opinie al establishment‑ului universitar american dominat de „political correctness” Noam Chomsky nu ezită să exercite o dictatură sui generis în spaţiul ştiinţific propriu-zis. Cu alte cuvinte, în cea mai mare parte a departamentelor de specialitate din universităţile americane, dacă nu eşti adeptul teoriilor chomskyene, eşti marginalizat, persecutat sau chiar exclus. Aşadar, creându‑şi reputaţia de promotor al unor „idealuri nobile” în spaţiul public, Chomsky alege să sacrifice în fond libertatea de gândire, diversitatea de opinii şi autonomia universitară, într‑un mod pervers şi, în fond, totalitar. Este notoriu faptul că, pentru a supravieţui în universităţile americane, trebuie să fii chomskyan în concepţia ştiinţifică şi înregimentat „politicaly correct” în poziţionările publice.

Nu putem să nu ne gândim, în acest context, la „tovarăşii de drum” ai sovieticilor de pe la jumătatea secolului trecut, suporteri înflăcăraţi ai comunismului, „viitorul de aur al omenirii”, mari intelectuali occidentali precum Jean-Paul Sartre sau Pablo Neruda, acesta din urmă autor al unei ample ode scrise la moartea lui Stalin. Chomsky îşi recunoaşte de altfel predecesorii, pentru a folosi propriile cuvinte în „figuri notabile precum Bertrand Russel, Eugene Debs, Rosa Luxemburg sau Karl Liebknecht”. Ce propovăduieşte dl. Chomsky de peste 60 de ani? Că Statele Unite şi Europa, care şi‑au construit puterea şi opulenţa pe exploatarea sângeroasă a celorlalte popoare, se află în declin avansat. Totuşi, pe baza principiilor nedrepte ale capitalismului (concurenţa, piaţa liberă, democraţia parlamentară) statele occidentale continuă, din inerţie, să oprime minorităţile în interior şi ţările sub‑dezvoltate în exterior. Politicienii şi guvernele occidentale nu reprezintă pe cetăţeni, ci acţionează în interesul marilor corporaţii transnaţionale şi al marilor bănci. Instituţii internaţionale precum ONU sau Banca Mondială sunt complici şi instrumente ale exploatatorilor şi trebuie desfiinţate. Adevărata teroare universală fiind practicată de Statele Unite şi aliaţii săi, ţări paşnice precum Cuba, China, Rusia, Coreea de Nord, Iranul, Irakul, unele ţări din America Latină au fost teatrul unor conspiraţii şi al unor agresiuni americane şi au tot dreptul să se apere. În ceea ce priveşte conflictul istoric dintre statul Israel şi organizaţiile teroriste palestiniene (Fatah, Hezbollah), deşi evreu el însuşi, Chomsky susţine că teroriştii sunt de fapt israelienii şi aliaţii lor americani. „Amicus Plato sed magis amica veritas!”, s‑ar spune.

Din cele aproape o mie de pagini ale celor două cărţi de Chomsky, ale căror titluri le‑am citat în episodul trecut, reproduc, doar cu titlu de exemplu, câteva afirmaţii ale autorului. Aşa‑zisa „ameninţare” iraniană este „obsesie internaţională”, inventată de serviciile secrete americane, fără bază reală. Marea Britanie şi Statele Unite sunt doi agresori care nu au avut o bază legală pentru invadarea Irakului. „În ciuda operaţiilor teroriste extinse şi criminale susţinute de SUA în Angola, forţele cubaneze i‑au alungat din ţară pe agresorii sud‑africani.” O figură politică majoră, fost secretar de stat al SUA, laureat al premiului Nobel pentru pace, este, pentru analistul nostru, „comandantul terorist Henry Kissinger”. În Cuba, „operaţiile teroriste ale Washingtonului au fost lansate în forţă de preşedintele Kennedy”, iar sprijinul SUA pentru răsturnarea regimului dictatorial din Nicaragua este definit ca „război terorist al lui Ronald Reagan”. În fine, Partidul Republican este, potrivit lui Chomsky, „cea mai periculoasă organizaţie din istorie”. Sistemul politic american (în care cei mai de seamă politologi şi filosofi ai istoriei văd un model perfectibil, a cărui funcţionalitate a fost verificată de timp) ar trebui desfiinţat şi, după părerea celebrului lingvist, înlocuit cu o societate fără partide politice, cu un fel de democraţie directă, care să permită participarea tuturor minorităţilor la luarea deciziilor politice. Această „generoasă” idee sună foarte familiar în auzul celor care am dat odinioară un examen de „socialism ştiinţific” în universităţi şi ne‑am trăit copilăria, adolescenţa şi tinereţea bucurându‑ne de „binefacerile” comunismului real!

Afirmaţia că fostul preşedinte Donald Trump este mai primejdios decât Hitler a făcut înconjurul lumii şi a fost împărtăşită de mulţi. Întreaga omenire a privit cu sufletul la gură asaltul recent al gloatelor dezlănţuite asupra Capitoliului de la Washington. Nu trebuie să pierdem însă din vedere faptul că America a reuşit să se descotorosească prin mijloace democratice şi legale de catastrofalul personaj. Nu neg că multe din acuzele aduse de Chomsky politicii americane sunt justificate. Dar, ca şi în cazul lui Trump, sunt convins că SUA deţine mecanismele interne de recuperare a binelui public, a libertăţii, stabilităţii şi justiţiei. Nu ar fi drept să uităm că Statele Unite, aşa imperfecte cum sunt ele, au scos din impas Europa în ambele războaie mondiale, salvând bătrânul continent de cele două mari totalitarisme, mai întâi de nazism şi apoi, în cele din urmă, şi de comunism. Ca români şi ca europeni, nu cred că putem găsi o garanţie mai bună a conservării statului român, a naţiunii şi a identităţii româneşti - ca şi a statutului nostru european - în afara Alianţei Atlantice, al cărei membru suntem. În ceea ce mă priveşte, gândul la prezenţa celor o mie de soldaţi americani în bazele de la Kogălniceanu şi Deveselu mă face să dorm mai liniştit.

Eugen Munteanueste profesor universitar doctor la Facultatea de Litere, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Politicienii ieşeni faţă în faţă cu adevăraţii băieţi deştepţi

Dan CONSTANTIN

Politicienii ieşeni faţă în faţă cu adevăraţii băieţi deştepţi

Este un domeniu care cere mai ales creativitate, înţelegerea modului de business şi o conexiune bună la internet.

Filmuletul zilei

Franta a construit în insula Reunion o autostrada-viaduct de 12,5 km (care a costat 1,7 miliarde euro), ce serpuieste prin O (...)

opinii

Mituri şi inerţii

Alexandru CĂLINESCU

Mituri şi inerţii

În ura faţă de „trădătorul” Pacepa acţionează două mituri: mitul Securităţii „patriotice”, care ne-a apărat de duşmani (mai ales de sovietici) şi mitul lui Ceauşescu mare patriot, omul care a făcut o sumedenie de lucruri bune şi care a schimbat faţa României. Aceste două mituri sunt de o deconcertantă tenacitate şi e uşor să ne convingem dând o simplă „raită” pe Facebook.

Cel mai modest dintre pământeni (III)

Neculai SEGHEDIN

Cel mai modest dintre pământeni (III)

La 32 de ani Armstrong îşi trăieşte tragedia vieţii: pierderea fiicei sale, Karen, în vârstă de doi ani, în urma unei tumori la creier. El nu va mai vorbi cu nimeni despre acest fapt, nici măcar cu soţia sa, Janet. Momentul este redat în filmul „First man/ Primul om”, realizat în 2018, la şase ani după moartea astronautului.

„Deşoşocizarea” AUR

Nicolae CREŢU

„Deşoşocizarea” AUR

La cum merg treburile în politichia românească, perspectivele de „spectacol” public al tupeului şi imposturii, din păcate, sunt din ce în ce mai… înfloritoare.

pulspulspuls

Cum de a apărut scandalul cu şpaga onorabilului Mugurel care bea Ciuc

Cum de a apărut scandalul cu şpaga onorabilului Mugurel care bea Ciuc

Multă lumea ne-a sunat să ne întrebe ce se întâmplă cu ultima acţiune a procurorilor de anticorupţie, cea care îl vizează pe Mugurel care bea Ciuc, viteazul penelist care a păstorit cândva şi pe plaiurile noastre. 

Caricatura zilei

Bloc lângă vilă

Editia PDF

Bancul zilei

Parintele Vasile a strâns 5 ani bani pentru clopotnita, dar nu i-au ajuns decât pentru un BMW.  

Parteneri

Alte publicatii

    Intrebarea zilei

    Relaxarea condițiilpr de deplasare în starea de alertă va duce la:

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.