anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi

sambata, 11.07.2020

LABORATORUL DE ANALIZE

Un CV cu adevărat european

GALERIE
lucian dirdala200
  • lucian dirdala200
- +
Uniunea Europeană ar avea mare nevoie, astăzi, de un lider de talia lui Paul-Henri Spaak, care să promoveze inovaţia curajoasă într-un mod lipsit de aroganţă

Personalităţi precum Jean Monnet sau Robert Schuman sunt întotdeauna evidenţiate atunci când vorbim de începuturile integrării europene, ceea ce este natural şi binevenit. Adesea, însă, ne oprim aici cu nominalizările şi nedreptăţim alţi pionieri ai procesului, iar belgianul Paul-Henri Spaak (1899-1972) este, din păcate, un exemplu în acest sens. Contribuţia lui este circumscrisă, de regulă, la raportul ce a ajuns să-i poarte numele şi în baza căruia s-a definitivat textul tratatelor de la Roma - un remarcabil efort colectiv.

Prin contrast cu Monnet sau Schuman, nu i se atribuie o idee inovatoare grandioasă. Prin comparaţie cu Adenauer sau de Gasperi, şefi ai guvernelor unor ţări mari (şi care, în plus, au meritul de a fi patronat revenirea la democraţie pe plan intern), Spaak a reprezentat un stat mai mic, iar cariera sa prim-ministerială luase sfârşit înainte de începutul epocii tratatelor fondatoare: Paris 1951 - Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului (CECO); Roma 1957 - Comunitatea Economică Europeană (CEE) şi Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (CEEA).
Şi totuşi, numele său este extrem de semnificativ din perspectiva integrării europene. Spaak trebuie respectat nu doar pentru faptul că şi-a pus semnătura pe ambele tratate sau pentru că raportul Comitetului pe care l-a prezidat s-a dovedit o bună temelie pentru integrare, ci pentru întreaga sa carieră: CV-ul său a fost unul cu adevărat european.
În timpul primului război mondial, la 17 ani, a încercat să ajungă în teritoriul neocupat spre a se înrola ca voluntar, dar a fost luat prizonier de germani. După 1918 s-a înscris la Drept şi s-a apropiat de politică, aşa cum era de aşteptat din partea unui tânăr provenit dintr-o familie în care preocupările ştiinţifice, literare şi artistice se îmbinau cu cele politice. Alege o carieră în Partidul Socialist - urmând orientarea mamei sale - şi devine parlamentar şi ministru. În perioada mai 1938 - februarie 1939 deţine chiar funcţia de prim-ministru, fără a avea timp să îşi lege numele de proiecte interne majore; linia sa externă, bazată pe ideea că pacifismul va face ca Belgia să nu devină o ţintă a agresiunii lui Hitler, avea să fie contrazisă foarte curând după aceea.
Războiul, ocupaţia nazistă şi exilul londonez îl pun în situaţia de a negocia cu partenerii din Olanda şi Luxemburg proiectul Benelux, care avea să se concretizeze printr-o uniune vamală, pusă în aplicare imediat după eliberare. De atunci încolo, îl găsim pe Spaak întotdeauna şi oriunde este vorba de cooperare şi integrare internaţională: preşedinte al Adunării Generale ONU; preşedinte al adunărilor parlamentare la Consiliul Europei şi, mai târziu, la CECO; nu în ultimul rând, secretar general al NATO, începând din 1957.
Probabil că această înşiruire reflectă viziunea sa asupra Europei (occidentale) şi a destinului ei. Era o epocă de căutări, în care ONU trebuia să facă uitată ineficienţa vechii Ligi a Naţiunilor, NATO urma să ancoreze convingător protecţia americană, iar Europa avea să înceapă căutarea formatului potrivit pentru ca între naţiunile ei să predomine pacea şi cooperarea. Toate aceste organizaţii postbelice pot fi regăsite şi astăzi: nu şi-au atins în totalitate scopurile, nici nu aveau cum; însă ele există şi contează.
Abordarea propusă de Spaak şi colegii săi din comisia creată în 1955, după conferinţa de la Messina - uniunea vamală şi orientarea către integrarea economică - s-a dovedit viabilă. Ei au reuşit să transpună în practică perspectiva de tip Benelux: şansa celor mici este integrarea, iar în raport cu superputerile ce se confruntau deja în Războiul Rece, toate ţările vest-europene erau mici. Politicianul belgian ar fi dorit ralierea Marii Britanii, însă în acel moment guvernul de la Londra (care trimisese un delegat în Comitetul Spaak) a preferat să nu se angajeze.
Ulterior, Comitetul a reuşit să-şi impună cu abilitate concluziile în negocierile diplomatice care au produs textul final al tratatelor din 1957, creând un veritabil reper pentru raportorii europeni, în relaţia lor cu guvernele statelor-membre. Remarcabil a fost modul în care clasa politică franceză, tradiţional sceptică faţă de liberul-schimb, a fost convinsă că o formulă de cooperare şi mai ambiţioasă (uniunea vamală) e un preţ ce merită plătit pentru ca Parisul să exercite un rol politic dominant în vestul continentului - mai precis, în raport cu Germania occidentală.
Raportul comitetului Spaak este doar în aparenţă strict tehnic. El exprimă curaj, prin aceea că, exceptând chestiunea energiei nucleare (tratată prin CEEA), se oficializează renunţarea la tactica integrării sectoriale. Orientarea către comerţ înseamnă mutarea integrării către un domeniu larg, sensibil şi, până la urmă, politic. Experimentat şi lucid, politicianul belgian a înţeles bine că nu se putea imagina o integrare economică europeană fără instituţii politice şi a devenit, în timp, un supranaţionalist.
Dacă supranaţionalismul este sau nu soluţia, s-a discutat în anii 1950 şi se discută şi astăzi. Nu îl putem situa pe Spaak în contextul de astăzi, astfel încât să ne întrebăm ce ar spune el despre euro, despre Schengen sau despre piaţa muncii. Există, însă, o lecţie pe care cariera sa lungă, dificilă şi densă ne-o poate oferi. Este aceea a inovaţiei curajoase, dar lipsite de aroganţă. Europa de astăzi ar avea mare nevoie de un lider de tip Paul-Henri Spaak.
  
 
Lucian Dîrdală este politolog şi lector universitar doctor în cadrul Universităţii “Mihail Kogălniceanu”
 

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Binele propriu şi răul altora

Nicolae GRECU

Binele propriu şi răul altora

La fel ca predecesoarea sa de acum 46 de ani, Politehnica actuală nu vrea degringolada unei glorii de altădată, ci propria-i salvare.

Filmuletul zilei

opinii

Berlin, Normannenstraße, 15 ianuarie 1990 (II)

Eugen MUNTEANU

Berlin, Normannenstraße, 15 ianuarie 1990 (II)

Autorul continuă relatarea, începută în episodul trecut, a unui eveniment istoric unic, la care a avut şansa să participe, ca martor: luarea cu asalt, de către manifestanţi, a sediului central al Securităţii din fosta Germanie comunistă (RDG).

Atunci pustnicul a luat binecuvântare de la proxenet

pr. Constantin STURZU

Atunci pustnicul a luat binecuvântare de la proxenet

Poate un creştin, în lume fiind, să ajungă la măsura sfinţeniei? Desigur, nimic nu-l împiedică. Mărturie ne sunt sinaxarele şi nu numai. Dar cineva care trăieşte în păcate grele poate săvârşi fapte comparabile cu cele ale unui pustnic care trăieşte în rugăciune şi în asceză aspră? Greu de închipuit aşa ceva. 

Nostalgii

Alexandru CĂLINESCU

Nostalgii

Toată zona - cartierul se numeşte La Goutte d Or - e de altfel multietnică. E aglomeraţie şi pe trotuare, şi pe stradă. Când ajung la Barbès autobuzele se târâie, se produc ambuteiaje îngrozitoare, rişti - dacă mergi la Gara de Nord - să pierzi trenul. Întreg cartierul rămâne o enclavă, musulmană şi africană, în plin Paris. O enclavă care avea, în Tati, un punct de reper...

pulspulspuls

Cum s-a votat la partidoi, în spatele uşii încuiate!

Cum s-a votat la partidoi, în spatele uşii încuiate!

Pentru că ieri am rămas restanţi în ce priveşte votul din forul de conducere al filialei în privinţa desemnării noului candidat la premărie, în persoana madamei cu Camelii, haideţi să vă amărâm olecuţă sâmbăta de dimineaţă cu chestiuni sălcii ale politichiei. 

Caricatura zilei

Probleme între frați

Editia PDF

Bancul zilei

Îi datoram multe coronavirusului. A reusit sa-i aduca pe români înapoi în tara si a putut sa le înve (...)

Linkuri

Alte ziare locale

    Intrebarea zilei

    Relaxarea condițiilpr de deplasare în starea de alertă va duce la:

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.