Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

Un dosar sensibil: Mircea Eliade - Radu Gyr (I)

GALERIE
Florin Cintic
  • Florin Cintic
- +

Cum luna martie este legată de naşterea lui Mircea Eliade (13 martie 1907) vă propun un serial care pune câteva accente pe relaţia dintre acesta şi Radu Gyr, un scriitor controversat din cauza activităţii sale politice legionare, plecând de la corespondenţa lor din 1968-1969, aşa cum este ea păstrată la Colecţiile speciale ale bibliotecii Universităţii din Chicago.

Radu Demetrescu-Gyr (1905-1975) a fost un cărturar cunoscut în perioada interbelică, laureat cu premii ale Academiei sau Societăţii scriitorilor, implicat direct în activitatea legionară (comandant al regiunii Oltenia, director general al teatrelor în timpul guvernării legionare), activitate politică pentru care a plătit fie cu trimiterea pe front în prima linie (în celebrele batalioane Sărata), fie cu detenţie cruntă (în timpul dictaturii militare a lui Antonescu sau a stalinismului violent al lui Gheorghiu-Dej). Arestat după 1945 în „lotul ziariştilor”, alături de Nechifor Crainic, este eliberat în 1956 pentru a fi apoi întemniţat din nou şi condamnat la moarte de comunişti, în 1958, pentru poezia Manifest (versurile imnului legionar „Ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane”); supravieţuieşte, totuşi, Gulag-ului românesc fiind însă obligat să scrie, pentru „reeducare”, la Glasul Patriei, oficiosul „pentru export” al Securităţii. După 1970 a fost reintegrat discret în lumea literară a vremii graţie unui curajos sprijin oferit de Nicolae Manolescu. Cu doi ani mai mare decât Eliade, Radu Demetrescu-Gyr îl cunoştea pe acesta din lumea literară şi mondenă a vremii, aveau prieteni comuni şi, cu siguranţă, s-au intersectat în dese rânduri în perioada interbelică. Lui Eliade i s-a montat la Teatrul Naţional piesa Ifigenia în timpul mandatului său în guvernarea Antonescu-Sima şi se ştie că au fost amândoi închişi, alături de Nae Ionescu şi de alţi legionari în lagărul de la Miercurea-Ciuc, în 1938. Corespondenţa cu Eliade prezentată aici este din perioada 1968-1969 când autorităţile ceauşiste încercau să-l convingă pe Eliade să revină în ţară pentru a-l folosi în scopuri propagandistice. Radu Gyr, alături de Constantin Noica, a fost unul din aceste canale, controlate de Securitate, deschise pentru a-l sensibiliza pe Eliade. Faptul că poliţia politică ceauşistă era la curent cu „dosarul Eliade” în toate articulaţiile sale (texte, prieteni, adrese etc.) este perfect explicabil prin preluarea arhivelor vechii Siguranţe carliste, care a oferit materialele necesare denigrarii sau, după caz, mijloacele îmblânzirii unor personaje cu notorietate din diaspora. Corespondenţa cu Radu Gyr oferă, deci, un bun prilej de reflecţie asupra întregii chestiuni, cu atât mai mult cu cât în jurul „celui mai important poet din închisorile comuniste româneşti” se ţese unul dintre cel mai des folosite argumente privind înregimentarea lui Mircea Eliade în Mişcarea legionară.

Nu e greu de ghicit de ce activiştii sau apologeţii legionarilor din exil exagerează apartenenţa lui Eliade la Mişcare, îngroşând activitatea sa efectivă de publicist în sprijinul acelei „secte mistice” (cum o numeşte savantul în anii senectuţii) până la a sugera înregimentarea efectivă în activitatea politică. Refugiaţii legionari, fie ei în Spania, în Argentina sau SUA, au avut în general un statut marginal, fiind hăituiţi şi infiltraţi de agenţi ai totalitarismului roşu românesc. Dincolo de invocarea elegiacă a figurii Căpitanului alături de ceilalţi martiri, de un anticomunism visceral şi de o suspiciune generalizată, maladivă câteodată, faţă de noii veniţi, principalul scop al acestei părţi din emigraţie îl constituia obţinerea recunoaşterii şi legitimitaţii. Victime şi ale discursului stângist occidental, foştii camarazi s-au simţit (şi cred că au şi fost) ghettoizaţi în lumea liberă pentru care valorile dreptei naţionaliste păreau anacronice şi care era din ce în ce mai nesimţitoare la terfelirea Estului de către bolşevici. Din această perspectivă, a legitimităţii şi prestigiului, e limpede că prezentarea unui star academic mondial precum Eliade drept legionar convins şi neschimbat, cu vechi şi adânci state de serviciu, era benefică. Faptul că aceste îngroşări iresponsabile alimentau de minune atacurile celor care vedeau în Eliade doar un fascist care nu şi-a asumat vina, nu a părut să-i preocupe prea mult pe legionarii din exil atâta timp cât beneficiile lor simbolice erau importante. Atacat constant în Italia, în timpul guvernelor comuniste infiltrate de agenţi estici (e de notorietate azi, bunăoară, că gruparea teroristă „Brigăzile Roşii” era orchestrată şi finanţată de serviciile secrete sârbeşti) de personaje minore intelectual (Di Nola, Furio Jesi etc.) care îl acuzau de antisemitism în stilul montajului securist din revista „Toladot”, Eliade are de îndurat şi efectul pervers al unei adulaţii nechibzuite cum este aceea a lui Claudio Mutti. Într-un volum1 contestabil, care a stârnit deja multe critici, acesta afirmă, pe baza unei mărturii dubioase a fostului legionar Ion Zeană, că Eliade ar fi fost recrutat şi făcea parte din cuibul legionar „Axa” încă din 1933. Aceeaşi afirmaţie este reluată şi de Alexander Ronnett (Rahmistriuc), fostul stomatolg al lui Eliade la Chicago, într-un interviu din 1999 dat lui Ricketts, şi pe care acesta îl publică2 nu fără a nota îndoielile serioase asupra credibilitaţii celui care se autointitula „mâna dreaptă a lui Horia Sima”. De altfel, pe site-ul specializat în care este prezentat punctul de vedere al lui Ronnett privitor la Eliade3 acesta recunoaşte, implicit, că nu auzise de Eliade decât în 1938 astfel ca posibila lui apartenenţă la cuibul „Axa” nu avea cum să o cunoască direct. Afirmaţiile lui Ronnett sunt greu credibile, acesta fiind în mod evident mânat de un discutabil self marketing şi de o dorinţă vădit interesată în prezentarea lui Eliade ca legionar fidel care ar fi fost, nu-i aşa?, în fieful său din Illinois. În realitate, ştiu de la un apropiat al familiei Eliade4 că la încercarea lui Ronnett de a organiza o întâlnire cu Horia Sima, prin 1982, Eliade a refuzat ferm. Revenind la cuibul „Axa”, Sorin Lavric limpezeşte toate chestiunile în volumul său consacrat legăturilor lui Constantin Noica cu Mişcarea legionară. În 1930, Mişu Polihroniade - spune Sorin Lavric – „avea să facă parte din cuibul legionar Axa, condus de Ionel Moţa, cuib din care se va desprinde mai târziu redacţia revistei omonime, Axa, avându-i ca directori pe Polihroniade şi Christian Tell, pentru ca, din 1934, odată cu desfiinţarea revistei, Polihroniade să-şi înfiinţeze un alt cuib legionar, căruia i-a dat tot numele Axa5. Desigur că, alături de Polihroniade, Noica şi Ion Victor Vojen ar fi putut gravita aici şi Eliade alături de vechii săi prieteni, dar efectiv nu ştim despre participarea lui directă decât la întrunirile Criterion-ului, neexistând, până acum, dovezi clare că ar fi fost activ şi altundeva. (Continuare în ediţia din 24 martie a Ziarului de Iaşi)

 

1 Claudio Mutti, Les Plumes de l’archange. Quatre intellectuels roumains face a la Garde de Fer, Herode, 1993

2 Mac Linscott-Ricketts, Former friends and forgotten facts, Criterion, 2003, pp.94-104. Afirmaţia că ar fi fost membru în cuibul Axa, la p.99, cuibul fiind descris fantezist drept „a special Legionary group found only in Bucharest, made up of the brains, the big people intellectually” pentru ca, două paragrafe mai jos, să spună că singurul cuib în care Eliade ar fi fost efectiv membru (ba chiar că l-ar fi condus!) ar fi fost cel din lagărul de la Miercurea Ciuc.

3 Vezi http://miscarea.net/eliade-aronnett.htm

4 Stelian Pleşoiu, un român emigrat care le făcea diverse servicii casnice, îi ajuta la cumpărături, îi ducea cu maşina etc. Convorbire din 2005, la Chicago

5 Sorin Lavric, Noica şi Mişcarea legionară, Humanitas, 2007, p.64

 

Florin Cîntic este istoric, director al Arhivelor Naţionale, Filiala Iaşi şi scriitor

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dan CONSTANTIN

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dacă distinsul profesor „X” sau remarcabilul „Z” au putut să treacă peste lege, eu de ce nu aş putea?

opinii

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

George ŢURCĂNAŞU

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

Delestaţi de centru şi captivi între statalismul teritoriului post-sovietic de la est de Prut şi desconsiderarea de la nivelul Bucureştiului, moldovenii din România aleg soluţia cea mai simplă: ştergerea sau renunţarea la identitate. Exemplele sunt multiple şi deseori invocate în scrieri mai vechi, de la divergenţele teritoriale bucovineană (în plin nucleu statal al Moldovei), vrânceană şi gălăţeană, la tendinţele actuale ale tinerilor de a migra pentru studii spre centrele universitare externe Moldovei, deseori mai prost cotate decât Iaşul în sistemul universitar. În aceste condiţii, să nu înţelegi necesitatea unor mişcări care militează pentru scoaterea Moldovei din izolarea impusă de către centru e cam prea mult!

Spărgătoarea de coduri

Bogdan ILIESCU

Spărgătoarea de coduri

Viaţa unui copil de acum 40 de ani (şi aproape sigur şi înainte) era absolut fascinantă pentru că era înmuiată din plin în toată istoria omenirii şi în tot ce avea mai valoros, adunat până atunci, în cărţi. Da, lucrurile alea cu un aer prozaic, mărturia perpetuă a unei invenţii seculare, care, prin natura lor de a păstra scris orice gând pe care i-l încredinţai, obligau la multă atenţie, şi mare responsabilitate şi scriitorul, şi cititorul.

pulspulspuls

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Dacă tot v-am servit ieri aicea niscai aritmetică electorală de Bahlui, haideţi să continuăm şi azi cu olecuţă de analiză matematică plus geometrie diferenţială tot pe tema asta incitantă! Nu de alta, dar acuşi încep iar simulările de alegeri, şi măcar să fim pregătiţi.

Caricatura zilei

Liste electorale

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Linkuri sponsorizate

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri