Un european şi planul său (I)
anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi
metalco

duminica, 26.09.2021

Un european şi planul său (I)

GALERIE
lucian dirdala
  • lucian dirdala
- +

Este vorba, desigur, de Robert Schuman, de la al cărui "Plan" - având la bază ideile tehnocratului Jean Monnet - s-au împlinit, la 9 mai, şapte decenii.

Provenit dintr-o familie vorbitoare de luxemburgheză, german prin naştere şi, mai târziu, prin uniforma pe care a purtat-o - din fericire, nu în prima linie a frontului - în timpul războiului din 1914-1918. Apoi francez, deputat şi oficial guvernamental, martor al înfrângerii în noul război şi participant neputincios la instaurarea regimului colaboraţionist. Trimis la închisoare de germani, refugiat în "zona liberă" din Sud, persecutat şi iertat după Eliberare, apoi ministru pe termen lung şi de două ori prim-ministru şi, în fine, înalt demnitar european. Iar la câteva decenii după moarte, parcă pentru ca nimic să nu lipsească, o procedură de beatificare ce încă îşi urmează cursul, la Vatican.

Este vorba, desigur, de Robert Schuman, de la al cărui "Plan" - având la bază ideile tehnocratului Jean Monnet - s-au împlinit, la 9 mai, şapte decenii. Pe atunci ministru de Externe, Schuman urma să se întâlnească la 10 mai 1950 cu omologii săi american şi britanic, care îi indicaseră ferm că nu mai acceptau eternele obiecţii ale Franţei faţă de reînarmarea Germaniei de Vest şi plasarea ei fermă în tabăra occidentală, în Războiul Rece. Franţa acceptase crearea noii Republici Federale Germania (RFG) doar cu condiţia punerii regiunii Ruhr - centrul industriei carbonifere şi siderurgice germane - sub controlul unei Autorităţi Internaţionale (AIR). Funcţionarea acesteia satisfăcea în mică măsură Parisul, dar, în esenţă, oferea garanţii că rezervele de cărbune şi capacităţile industriale din zonă nu sunt folosite pentru reînarmarea germană. Acum, însă, anglo-americanii doreau să pună capăt cât mai repede acestei formule. Guvernul de la Paris trebuia să vină cu o soluţie care să liniştească atât opinia publică internă, cât şi pe aliaţii anglo-saxoni, iar Robert Schuman avea datoria să vină cu idei.

Schuman sprijinea din principiu colaborarea occidentală postbelică, inclusiv Alianţa Nord-Atlantică - ca ministru de Externe, semnase tratatul fondator al acesteia, în aprilie 1949. La fel gândea, în mare măsură, şi premierul de la acea vreme, Georges Bidault. De altfel, rotativa guvernamentală în cadrul aceleiaşi coaliţii (dominate de creştin-democraţi şi socialiştii moderaţi) făcuse ca Bidault să deţină Externele în primul din cele două cabinete conduse de Schuman. În orice caz, între cei doi exista o convergenţă pe tema cooperării economice vest-europene şi a nevoii de a controla Germania, însă în guvern existau divergenţe privind modul în care pot fi atinse aceste obiective. În memoriile sale, Bidault afirmă că Jean Monnet a venit întâi la el cu proiectul noii comunităţi, dar că, date fiind nenumăratele urgenţe din epocă, nu a avut timp să facă observaţiile (punctuale) pe care le dorea. Monnet s-a îndreptat, atunci, către Schuman, care a insistat ca proiectul să fie votat rapid în guvern - ceea ce s-a şi întâmplat la 9 mai 1950, cu destule rezerve şi cu sprijinul decisiv al premierului. Aşadar, ministrul de Externe avea cu ce să se ducă la întâlnirea cu anglo-americanii.

În mare măsură, iniţiativa lui Schuman obţine sprijinul dorit la Washington, dar americanii doresc ca viitoarea Comunitate Europene a Cărbunelui şi Oţelului (CECO) să fie rapid completată de o Comunitate Europeană a Apărării (CEA), prin care RFG - atât timp cât rămâne în afara NATO - să se poată asocia efortului defensiv occidental. Proiectul CEA este lansat în toamna lui 1950 de titularul Apărării, socialistul René Pleven, iar eşecul său în parlamentul francez, patru ani mai târziu, a deschis calea aderării RFG la NATO. Schuman, însă, a rămas în funcţie suficient timp încât să negocieze tratatul CECO, folosindu-şi în acest scop şi buna relaţie cu cancelarul vest-german Konrad Adenauer, şi să-l vadă ratificat Adunarea Naţională, la sfârşitul lui 1951. Scorul net (377 la 233), urmat de o victorie la fel de clară în camera superioară, nu spun prea multe despre tensiunea momentului.

A fost, pentru Robert Schuman, o ocazie să primească o nouă porţie de atacuri politice, cu precădere din partea comuniştilor. Deputatul Jacques Duclos arăta, spre exemplu, că "planul Schuman, de inspiraţie străină, se înscrie într-o tradiţie prea puţin glorioasă. (…) Ceea ce războiul nu le-a putut oferi magnaţilor germani ai cărbunelui şi oţelului, dl. Robert Schuman se pregăteşte să le dea sub semnul comunităţii europene".

Lupta politică din timpul celei de-a Patra Republici nu a fost, însă, ceva care să-l sperie pe Robert Schuman, politician cu decenii de experienţă în cea de-a Treia. Şi, foarte important, un om care a înţeles că se poate acţiona în aşa fel încât dramele războaielor paneuropene să nu se repete.

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Fascinaţia şi corvoada Cupei

Nicolae GRECU

Fascinaţia şi corvoada Cupei

Competiţia KO are farmecul ei, dar cu rezerve aduse de pe alte coclauri ori tineri crescuţi prin rizibilul „mentoring” e greu să te baţi chiar şi cu Văsălie de la Baia Mare.

Filmuletul zilei

opinii

Etimologicale pescăreşti (V)

Eugen MUNTEANU

Etimologicale pescăreşti (V)

Speculaţiile etimologico-istorice continuă cu o discuţie despre denumirile vaselor moderne.

Metallica. Dar ce fel de monstru? (I)

pr. Constantin STURZU

Metallica. Dar ce fel de monstru? (I)

Kim Ung-Yong, supranumit "copilul-minune" şi "omul cu cel mai ridicat coeficient de inteligenţă de pe pământ", fost cercetător la NASA, a ales să se retragă, încă tânăr fiind, în ţara sa natală, Coreea de Sud, la o facultate din provincie, ca profesor. 

La plimbare pe axa culturală (1)

arh. Ionel OANCEA

La plimbare pe axa culturală (1)

Dacă parcurgi Iaşul de la Palatul Culturii până la ultimul rond al bulevardului Carol, intrat definitiv în memoria colectivă cu numele de Copou, oricât nerv critic ar avea cineva din partea locului sau de oriunde, trebuie să recunoască, să accepte, să admire personalitatea, duhul specific, farmecul oraşului. Axa aceasta nu este perfectă. În urbanism, indiferent unde în lume, nu există perfecţiune. Dar este vie, variată, dinamică. Este o poveste care se lipeşte de sufletul iubitor de oraş. Dacă reuşim să întregim povestea, să-i adâncim semnificaţiile, ea poate deveni un spaţiu cultural cu forţă de seducţie universală.

pulspulspuls

Iaca un partid şi pentru Gigi!

Iaca un partid şi pentru Gigi!

Pentru că tot e uichend şi, aşa cum am mai zis, nu vrem să vă mai amărâm pandemia cu acreala din politica actuală, am zis că, iată, să vă mai prezentăm şi fate ancorate în sinergia trecutului. 

Caricatura zilei

Victorie Cîțu

Editia PDF

Bancul zilei

- Ioane, ce tot strâmbi din nas la sarmalele mele? Nu sunt bune? - Ba da, Marie, sunt bune, dar toti ceilalti din sala de (...)

Parteneri

Alte publicatii

    Intrebarea zilei

    Sute de persoane au ieșit în stradă pentru a protesta împotriva resticțiilor legate de COVID. Care ar trebui să fie pasul următor?

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.