Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

vineri, 29.03.2024

Un fals

GALERIE
nichita danilov
  • nichita danilov
- +

Citind şi recitind memoriul, mă rog copia memoriului, fără să vreau m-am întrebat: dacă la începutul anilor nouăzeci au existat încercări de creare a unor falsuri după tablourile pictorilor ieşeni, oare azi arta lor mai prezintă interes pentru această breaslă?

Pictorul îl urmărea înmărmurit. Falsificatorul îşi mişca încontinuu buzele, aţintindu-şi privirea fixă în ochii săi, încercând parcă să-l hipnotizeze.

„Te pomeneşti că mogâldeaţa asta are dreptate, îşi spuse el. Dacă stau să mă gândesc mai bine, fac şi eu falsuri după natură. În fond, cine îmi dă dreptul să pictez fructe, păsări şi flori? Dar pânzele pe care le pictez nu imită natură, ci o transfigurează, îi schimbă în mod esenţial înfăţişarea, apropiind-o de esenţa ei. Aşa spun eu, aceasta-i justificarea mea. Dar nu ştiu dacă vorbele mele exprimă esenţa adevărului. Pornind de la această idee, falsificatorul de tablouri ar putea să spună la rândul său: dar şi eu transfigurez tablourile pe care le falsific. Le dau o altă dimensiune. Le trimit în neant, în transcendenţă luciferică. Prin urmare, atunci când pictez după natură, eu pictez după natura pe care a asimilat-o spiritul meu. Probabil că, dacă ar şti câtă suferinţă şi câtă însingurare ascund florile şi peisajele mele, impostorul acesta n-ar îndrăzni să mă sfideze.”

Şi zicându-şi astfel de cuvinte, fără voia sa, pictorul A. Podoleanu îşi aminti de tinereţea sa fragedă, de anii războiului, când la apropierea armatelor sovietice, familia sa a părăsit satul natal aşezat pe malul stâng al Cogâlnicului, din fosta voloştea Abacliei, aflată nu departe de Bender, şi s-a refugiat în România. Şi acum, când se gândeşte la astfel de momente, simte în nări miros de motorină cu care erau îmbibate traversele de cale ferată, simte şi mirosul de cox pe care locomotivele le răspândeau în fugă pe tot şesul. Dar şi mirosul de ploaie şi de ninsoare, de mâzga de pe platformă, de bocceluţele ce tresăltau la fiecare cot. Ca să şteargă din mintea sa mirosul de petrol, dar şi imaginile oraşelor şi satelor aflate în ruină pe care le-a văzut în timpul refugiului, de fiecare dată atunci când se aşază în faţa şevaletului, sufletul întristat al pictorului simte nevoia să se refugieze într-un alt decor: de aceea el preferă să picteze flori şi peisaje diafane decât şirul de traverse. Culorile sale îşi găsesc singure formele de care au nevoie pentru a arăta lumii doar faţa ei luminoasă. Tenebrele, desigur, nu lipsesc din nici un peisaj, dar ele se ascund undeva în umbră. Desigur, florile şi păsările pe care le-a pictat le-a văzut şi în Transnistria natală, unde graiurile şi oamenii se amestecau ca şi culorile primăvara sau toamna. Dar acurateţea imaginilor satului natal i-a revenit des în timpul refugiului. Atunci s-a hotărât să pună capăt spaimei lui de moarte şi să picteze tot ce a văzut. Dar să nu picteze feţe de oameni contorsionate de durere, ci păsări şi flori, şi bălţi, şi sălcii. Amintindu-şi acum de anii de refugiu, dar şi de satul său natal, pictorul îşi dădu seama că nu trebuie să-şi arate slăbiciunea în faţa unor oameni care căutau să-i calce demnitatea în picioare sau să-şi bată joc de el inventând tot felul de tertipuri ca să iasă din încurcătură. Nu, în faţa unor astfel de oameni nu trebuie să-ţi arăţi nici un fel de slăbiciune. Teoriile legate de autenticitate şi de imitaţie nu aveau nimic de-a face cu arta sa şi nici cu crezul său artistic.

-Faptul că mi-aţi falsificat tabloul şi încercaţi să vindeţi falsul drept original, e mai mult decât excrocherie, e atentat la arta mea, răbufni pictorul umflându-şi pieptul. Drept urmare, voi face plângere la organele abilitate. Şi zicând aceasta, maestrul se răsuci pe călcâie, abandonând cearta şi părăsind cu inima grea Târgul Olarilor din Parcul Copou.

Sculându-se a doua zi când abia mijeau zorile, el se retrase pe terasa locuinţei sale şi privind răsăritul scrise îndelung la un memoriu pe care urma să-l înainteze procuraturii pentru cercetarea cazului. Pe măsură ce scria, imaginile de la întâlnirea fatală, cum o numea el în gând, deveneau tot mai ceţoase, tot mai volatile. Figurile aveau tendinţa să se amestece între ele ca nişte pete de culoare scurse peste marginile contururilor. Ceva sau cineva dinlăuntrul său căuta parcă cu tot dinadinsul să-i tulbure memoria recentă.

Scriind memoriul, pictorul Podoleanu îşi dădu seama că pe alocuri, nu se ştie din ce cauză, poate din pricina enervării care îl cuprinse la vederea falsului, poate din pricina zgomotului emanat de iarmaroc, amintirile sale nu erau chiar foarte clare. Chipurile se intersectau între ele, ba crescând, ba scăzând în dimensiuni. Dintr-un motiv sau altul, memoriul, pe care în cele din urmă a reuşit cu chiu cu vai să-l scrie până la capăt, n-a mai fost trimis la procuratură, ci a zăcut mult timp pe masa sa de lucru, amestecându-se cu tot felul de schiţe şi crochiuri. Pictorul a avut chiar intenţia să-i dea foc, dar nu şi-a dus gândul la bun sfârşit, din simplul motiv că nu găsise în preajma sa nici o cutie de chibrituri şi nici o brichetă. De obicei pe biroul său din atelier stăteau o mulţime de chibrituri, de scrumiere şi brichete, dar acum parcă dracul cu coada sa perversă le măturase sub podea. Pictorul se gândi să rupă depeşa la care se chinuieşte toată dimineaţa şi s-o arunce la coşul de gunoi, observă însă că şi coşul de gunoi dispăruse subit din atelier. S-a gândit să rupă plângerea şi s-o lase grămăjoară pe birou sau să arunce bucăţelele de hârtie pe fereastră, cum însă avea oroare de dezordine şi mai cu seamă de hârtiile rupte sau făcute cocoloş, renunţă şi la gândul ăsta şi se adânci în meditaţie, privindu-şi cu atenţie vârful papucilor de casă în care labele picioarelor sale stăteau foarte comod. Nu ştiu cum şi în ce împrejurări o copie xeroxată a acestei sesizări, trecând din mână în mână şi parcurând, probabil, un întreg lanţ al slăbiciunilor a ajuns în cele din urmă în redacţia cotidianului unde lucram, stârnind o oareşicare vâlvă în mica lume a condeierilor. O copie a copiei acestui document, pătată pe alocuri cu urme de scrum şi de cafea a nimerit, nici eu nu-mi dau seama cum, în mapa mea. Răsfoind zilele trecute prin hârtiile mele, am dat peste ea, extrăgând din depeşă câteva fragmente, menite dacă nu să elucideze cazul, măcar să-l aducă în orişice actualitatea. Într-un fel, peste viaţa şi opera pictorului A. Podoleanu, din pricina timpurilor bulversate pe care le trăim, s-a aşternut uitarea. Dacă altădată, tablourile sale erau achiziţionate de protipendada Iaşului, stârnind şi interesul unor falsificatori, azi interesul publicului larg, dar şi a criticii de specialitate faţă de pictura lui a scăzut sub o cotă inadmisibilă. A. Podoleanu e, totuşi, un maestru, memoria lui trebuie reîmprospătată mereu, chiar şi pe cale mediatică.

Dar iată şi memoriul:

„Subsemnatul, Podoleanu A., membru definitiv al Artiştilor Plastici din România, profesor universitar la Facultatea de Arte Plastice din Iaşi, membru al Academiei de Arte, vă aduc la cunoştinţă următoarele:

În ziua de 27 iunie 1992, în jurul orei 10.30-11.00 (...), m-am deplasat în grădina Copou, să vizitez Târgul de ceramică organizat de Centrul de Îndrumare a Creaţiei Populare din Iaşi. După vizitarea tuturor centrelor de olărit ce-şi aveau standurile aici, spre final, la penultimul exponat din dreapta intrării, la un olar pe nume Paloş, am observat un pachet de 2-3 lucrări de pictură, printre care, spre marea mea uimire, am descoperit Pasăre, fructe şi flori, pictată în 1988, având dimensiunea de 71 x 63 cm, ulei pe carton (...)

Menţionez că era vorba de un fals şi nu de o copie, deoarece nu am găsit decât iscălitura mea falsificată în stânga şi nici un cartuş explicativ care să certifice că este vorba de o copie şi care se pune pe spatele tabloului. De asemenea, dimensiunile şi tehnicile execuţiei dovedeau că este vorba de un fals (...)

Menţionez şi faptul că în urmă cu un an, dl. Paloş a sosit la atelierul meu, însoţit fiind de dl. Gheteu, în vederea achiziţionării lucrării originale Pasăre, fructe şi flori. Cum lucrarea se afla în colecţia particulară a dlui Juncu, nu am avut cum încheia tranzacţia.

... În acest mod, dl Gheteu, cu acordul dlui Stelian Juncu, a făcut un fals Podoleanu, la aceleaşi dimensiuni, semnat A. Podoleanu, prin care a încercat să-l valorifice prin dl. Paloş din Horezu.

Am reţinut lucrarea pentru elucidarea acestui caz care nu este unic şi cred că opinia publică, precum şi justiţia română să-şi spună cuvântul, luând poziţie pentru apărarea creatorilor şi a patrimoniului cultural naţional, spre a feri muzeele de devalorizarea lor printr-o continuă multiplicare a originalelor de către falsificatori.”

Citind şi recitind memoriul, mă rog copia memoriului, fără să vreau m-am întrebat: dacă la începutul anilor nouăzeci au existat încercări de creare a unor falsuri după tablourile pictorilor ieşeni, oare azi arta lor mai prezintă interes pentru această breaslă? Sau şi falsificarea tablourilor în zilele noastre e o afacere pe ducă?   

Nichita Danilov este scriitor şi publicist

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Cine profită de madam Şoşoacă

Pavel LUCESCU

Cine profită de madam Şoşoacă

Campania care urmează la Iaşi nu trebuie să devină un circ de tip Şoşoacă, decât dacă vrem să ne batem joc de viitorul acestui oraş. Nu vreau să spun că madam SOS România ar trebui ignorată, ci că n-ar fi rău dacă am încerca să înţelegem mai mult ce are în cap când vine vorba de viitorul oraşului şi mai puţin ce vrea ea să ne vândă, adică scandal.

opinii

Distrugerea statuilor

Alexandru CĂLINESCU

Distrugerea statuilor

Frenezia negatoare woke e urmarea obscurantismului, a fanatismului şi a inculturii. Ideologii woke au cale liberă în mass-media, au pătruns în universităţi şi în şcoli. Acţiunile lor n-au nimic comun cu adevărul istoric. Ei pretind că fac dreptate celor ai căror strămoşi au fost umiliţi şi exploataţi, în realitate manipulează istoria şi adâncesc fracturile sociale.

De ce este atât de aspru Postul Mare?

pr. Constantin STURZU

De ce este atât de aspru Postul Mare?

Faţă de celelalte posturi de peste an, Postul Mare (care precede Sfintele Paşti) este considerat unul aspru, atât din punct de vedere alimentar, cât şi din alte puncte de vedere. De ce este – sau ni se pare a fi – Postul Mare atât de aspru? De ce, în genere, ne este atât de greu să postim? Din mulţimea de posibile răspunsuri, să reflectăm azi la trei dintre ele.

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

pulspulspuls

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister tace şi face pe piaţa politichiei locale în această perioadă, stimaţi electori: cine va face listele de candidaturi de la parlamentarele din toamnă la liberalii ieşeni? 

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri