Un fel de jurnal

Singur acasă, ca în filmul ăla. Mă joc pe Net. Băut cafea. Nu am nes, aşa că am rămas pe gât cu un fel de zaţ. Maria mi-a adus o zgardă pentru Duca. Mi-e greu s-o folosesc. Noroc că Duca e plecată. Umblă după amantlâcurile ei!

Maria e la înmormântarea lui H. Ar fi trebuit să merg şi eu, dar nu-mi plac înmormântările. Grozav mă indispun.

Să scriu la roman. Recitesc ce-am scris şi îmi dispare cheful. Dar nesul şi… la lucru. Voi scrie în continuare despre tribulaţiile mele de transfer. Cum zicea Caragiu: Foaie verde drum de fier/ Mi te paşte un transfer.

Am fost la magazin cu Maria. La Liviu. Eu pe post de hamal – ca de obicei. Dar mi-am luat halva. Şi am mâncat nişte chestii dulci, bune.

Mă uit la tenis. Maria face curat prin casă, acum la mama. Am ajutat-o şi eu: am întins nişte ţoale de la mama (Maria le zice covoare, ha-ha!). În limbajul ei de la Baia Mare nu intră şi ţoalele.

Am găsit rostopască (pe un fund de cutie) şi mi-am pus pe rana de la subsuoară. Ba şi la baza degetelor.

În fine!

Linişte. Plouă. Mai bine zis, cum zice mama, e ţârţâră. Mănânc. Maria încă nu s-a sculat. Sau s-o fi trezit, dar face gimnastică, chestii…

Am mâncat ca de Paşte. Mult şi bun. Păcat că totul e rece. De fapt, puteam să încălzesc. Acum, după ce am mâncat, mi-a trecut prin cap chestia asta. Deh, ca bărbatul.

Dar iată-l pe Radu, tizul meu. Se grăbeşte, se grăbeşte către patima lui – crâşma. Îl văd de la fereastră. Lucrez la computer şi de aici îl văd. A slăbit mult în ultimii ani şi a îmbătrânit. Şi e tot mai rufos. Munceşte „cu ziua” pe la oameni. De cele mai multe ori oamenii îi dau şi de băut. De, obiceiul pământului! Nu-şi bat capul că-i fac un rău. Aşa a fost dintotdeauna. Seara, după munca prestată, merge la crâşmă. Mihaela, vânzătoarea, fosta mea elevă, îi dă paharul cu mişcări smucite. Dar nu are ce face. E client? E client. Are bani? Are!

La biserică se aude slujba în microfon. Aşa e moda acum: să se urle slujba în microfon. Dascălul e urmat de o serie de femei: Doamne miluieşte! Doamne miluieşte!

Am fost la magazin la Daniel şi am cumpărat cinci nesuri. Fiecare cu patima lui! Mi-am făcut un nes şi aştept să se scoale Maria – o să mergem în oraş, aşa am stabilit de ieri. Pur şi simplu la o plimbare. Ca pensionarii. Am râs puţin. Adevărul este că vreau să ies puţin. E drept, vremea e cam urâtă, s-ar putea să plouă.

Termin nesul. Aş mai vrea unul, dar trebuie să mă opresc aici.

Am văzut nişte floarea-soarelui pe Net. Mi-am notat să îmi plantez şi eu la primăvară. O făceam cu ani în urmă.

Când mergeam la magazin, m-am întâlnit cu o tipă pe care o ţin minte de când era copilă. Acum are copil mic. Umblă cu el în braţe. Nu ţin minte cum o cheamă. Trebuie să recunosc: cunosc pe tot mai puţini tineri în sat.

Radu Părpăuţă este scriitor, traducător şi publicist

Publicitate și alte recomandări video