Un festival care trebuie să continue
anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi
metalco

miercuri, 16.06.2021

Un festival care trebuie să continue

GALERIE
Alex Vasiliu
  • Alex Vasiliu
- +

Trecând în revistă recitalurile şi concertele programate în a XXII-a ediţie a Festivalului Muzicii Româneşti (Iaşi, 10-16 mai), se cuvine onorată iniţativa echipei alcătuită în 1971 din Achim Stoia, rectorul fostului Conservator, Ion Baciu, directorul Filarmonicii şi Mihai Cozmei, decan la instituţia de învăţământ muzical superior, de a institui şi la Iaşi un eveniment de anvergură naţională. Începutul este datat 1973. 

În primul rând, aici activau grupuri instrumentale şi ansambluri ce se afirmaseră la Bucureşti, în celelalte centre culturale (cvartetul de coarde „Moldova”, trio „Musica Serena”, formaţia „Musica Musica Viva”, corul „Animosi”, teatrul liric avea în repertoriu spectacole performante, orchestra Filarmonicii intrase în noua eră calitativă, Iaşul trebuia să devină, la rândul său, o scenă pentru valorile componistice şi interpretative româneşti („Toamna Muzicală Clujeană” avusese prima ediţie în 1965, „Festivalul Muzicii de Cameră” de la Braşov în 1970). În doar câţiva ani, festivalul de la Iaşi a devenit un nou punct iradiant pe harta culturală a ţării, cei mai importanţi solişti, orchestrele Filarmonicii şi Radioteleziunii din Bucureşti au concertat aici, în 1975 s-a prezentat „Oedip” de George Enescu în variantă operă în concert. Nu a fost doar premiera ieşeană, ci un eveniment de nivel artistic naţional, comentat elogios de toţi criticii muzicali importanţi care, la vremea aceea, nota bene, erau invitaţi şi aici pentru a evalua calitatea programelor în presa de specialitate şi generalistă, în emisiunile de profil radio-tv. Versiunea „Oedip” realizată în ’75 de Ion Baciu a fost considerată de criticul Grigore Constantinescu meritorie a fi înregistrată în condiţii de studio, ceea ce nu a fost posibil decât şapte ani mai târziu, la centenarul naşterii lui Enescu. Am consemnat câteva date din istoria „Festivalului Muzicii Româneşti” pentru a evidenţia necesitatea menţinerii unei asemenea tradiţii la Iaşi, eforturile suplimentare impuse acum de restricţiile ştiute, care au modificat negativ activitatea formaţiilor şi ansamblurilor muzicale.

Şi la ediţia a XXII-a s-a păstrat echilibrul între creaţia clasică şi opus-urile recente sau foarte noi - Eduard Caudella, Enrico Mezzetti, Gheorghe Dima, Mansi Barberis, Mihail Jora, Ionel Perlea, Achim Stoia, Paul Constantinescu, Sigismund Toduţă, Pascal Bentoiu fiind urmaţi de generaţia compozitorilor apărută în perioada 1959-1965, reprezentată de Felicia Donceanu, Richard Oschanitzky, Vasile Spătăreşu, Sabin Păutza, la care se adaugă numele pe care le întâlnim tot mai des pe afişele festivalurilor de muzică nouă - Sebastian Ţună, Gabriel Mălăncioiu, Sebastian Androne-Nakanishi, Dan Variu, Matei Pop.

Echilibrul a mai vizat prezenţa ansamblurilor corale şi a formaţiilor mici, chiar a duo-urilor, ceea ce a asigurat elementul de contrast stilistic şi sonor-timbral. Propunând spre audiţie piese din repertoriul clasic, mult interpretate de-a lungul timpului de corurile profesioniste şi de amatori (Concertul 1 de Gavriil Musicescu, „Floare albastră” de Vasile Spătărelu, „Vine hulpe di la munte” de Adrian Pop, „Peste vârfuri” de Sabin Păutza) dirijorul Corului Academic al Filarmonicii „Moldova”, Bogdan Cojocaru, a lăsat impresia stabilă a rafinamentului dozării vocilor, a subtilităţii frazării şi muzicalizării fiecărei nuanţe. Acelaşi tip de repertoriu au oferit Corala „Universitas” a Universităţii „Al. I Cuza” dirijat de preot Ionuţ-Gabriel Năstase şi de Corul Universităţii de Arte „George Enescu” condus de profesorul George Dumitriu, astfel că publicul a avut prilejul să urmărească trei stiluri de lucru, trei „voci” distincte, modelate cu experienţă şi talent de dirijori cu vocaţie.

Ca întotdeauna preocupată de repertoriul clasic-romantic şi de cel contemporan, pianista şi profesoara Aurelia Simion şi-a stimulat partenerii de scenă să redea toată frumuseţea modernă, complexitatea ritmică, stilul uneori iconoclast de închegare a ideilor muzicale aşezate pe portative de Richard Oschanitzky, Sabin Păutza, Constantin Simionescu sau Romeo Cozma.

Ascultând Cvartetul de coarde al Academiei de Muzică, Teatru şi Arte Plastice din Chişinău am rămas cu două impresii: mi-a plăcut temeinicia frazării şi a sunetului, bineînţeles, acomodată sensului, expresivităţii liniilor melodice, coeziunea de grup, latura echilibrat spectaculoasă a interpretărilor, şi am regretat prezenţa atât de rară a muzicienilor moldoveni pe scenele Iaşului.

Filarmonica „Moldova” a prezentat un concert ce a cuprins lucrări de Viorel Munteanu în genurile concertistic, cameral şi vocal-simfonic, „Simfonia a II-a” din ciclul „Umbre şi geneze” impunând o substanţă muzicală concentrat-dramatică, ce defineşte în continuare stilul compozitorului.

Trio „Contraste” al Filarmonicii din Timişoara este orientat de un timp spre formele multimedia, astfel că şi la Iaşi (după „Zilele Muzicii Contemporane” de la Bacău din octombrie 2020) a prezentat „Nosferatu”, de Violeta Dinescu, un spectacol de film mut şi muzică după prima ecranizare, din 1925, a romanului „Dracula” de Bram Stoker.

Ansamblul „AdHoc” al Academiei Naţionale de Muzică din Cluj Napoca dirijat de Adrian Pop îşi contrazice numele printr-o matură, profundă înţelegere şi riguroasă redare a opus-urilor din creaţia contemporană, argumentând cu seriozitate şi spirit muzical-artistic conceptul de modernitate cu viaţă lungă.

Cred că în anul împlinirii celor 140 de ani de la naşterea lui George Enescu, dar nu numai din acest motiv, cel mai important compozitor român ar fi trebuit să intre mai mult în atenţia interpreţilor. Am ascultat doar două lied-uri interpretate de soprana Cristina Simionescu şi Cezara Petrescu, Suita „Impresii din copilărie” (Tudor Bolnavu - vioară, Doina Grigore - pian) şi Trei din cele „Şapte cântece pe versuri de Clément Marot” într-un interesant aranjament pentru voce şi cvartet de coarde de Adrian Pop (formula de cvintet „AdHoc”).

Organizatorii Festivalului (Filarmonica, Universitatea Naţională de Arte, Universitatea „Al. I. Cuza” şi Primăria Municipiului) au reuşit să creeze primul eveniment muzical ieşean cu public după pandemie.

Alex Vasiliu este jurnalist, muzicolog şi profesor

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Joe Biden întâlneşte lumea

Lucian DÎRDALA

Joe Biden întâlneşte lumea

Lipseşte, deocamdată, o întâlnire la vârf cu liderul chinez, dar probabil că în viitor se va discuta despre un moment şi un cadru adecvat de desfăşurare. În orice caz, patru din cinci înseamnă destul de mult.

Filmuletul zilei

opinii

Metastazele democraţiei

Florin CÎNTIC

Metastazele democraţiei

Una dintre marile enigme ale corpului uman e mecanismul prin care celulele vii se dau peste cap şi în loc să genereze în continuare viaţă încep să se adune în tumori maligne care duc la distrugerea completă a organismului. Acest proces ciudat poartă numele de cancer.

Generaţii... generaţii...

Radu PĂRPĂUȚĂ

Generaţii... generaţii...

Fac parte din generaţia care simţea fiori când în liceu, din întâmplare, puneam mâna pe clanţă odată cu o colegă de clasă; o generaţie care era scoasă la tablă şi nu se simţea umilită - dimpotrivă, scria cu mândrie în faţa clasei; generaţia care nu mergea cu maşina la şcoală (nu că ar fi un defect mersul cu maşina la şcoală), ci îngrămădit în autobuzul de navetişti; o generaţie care scria jurnale în secret pe care le împărtăşea numai celor mai buni prieteni şi prietene, căci se cultivau prieteniile pe atunci, prietenii care aveau să ţină o viaţă, transformate în ceva aşa frumos şi greu de descris; o generaţie care se ruşina să stea pe scaun în autobuz când un adult era în picioare; o generaţie care învăţa singură, părinţii nu se pricepeau la chimie şi fizică, iar bani pentru meditaţii nu prea erau; o generaţie crescută cu frica de părinţi, care frică cu anii s-a transformat în respect şi iubire - la fel şi cu profesorii (nu că acum tinerii nu şi-ar iubi părinţii, poate şi profesorii).

Orchestratorul

Alex VASILIU

Orchestratorul

Astăzi mă voi referi doar la orchestrator pentru că el a fost, a rămas, în multe cazuri, al doilea autor al unei piese, ori lucrări muzicale mai ample. Uneori, chiar cel mai important. Dacă este să ne gândim mai întâi la genul muzicii aşa-zis uşoare, orchestratorul a făcut minuni. Sigur, depinde şi de cine ascultă. Dacă melodia solistului vocal este frumoasă, uşor de reţinut, lirică sau în tempo (ritm) mişcat, unii dau puţină atenţie comentariului orchestral, aproape că nici nu-l observă.

pulspulspuls

Iaca de ce a intrat dihonia între Mihăiţă şi cel mai bun amic de şpriţuri al acestuia!

Iaca de ce a intrat dihonia între Mihăiţă şi cel mai bun amic de şpriţuri al acestuia!

Iote că vrem să fugim unde om vedea cu ochii după alt subiecţel în afară de ăsta cu dosare penale pentru aleşii locali, dar numai nu reuşim, of, of, căci iar apare ceva nou, neştiut până acuma. 

Caricatura zilei

Bloc la cimitir

Editia PDF

Bancul zilei

De acum, la internarea în spital pacientii sunt obligati sa aiba: extinctor, trusa de prim ajutor si lanterna (...)

Parteneri

Alte publicatii

    Intrebarea zilei

    Sute de persoane au ieșit în stradă pentru a protesta împotriva resticțiilor legate de COVID. Care ar trebui să fie pasul următor?

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.