Criza sanitară cauzată de pandemia COVID a condus însă la scăderea activităţii companiei, ca urmare a restricţiilor de circulaţie care au afectat lanţul de aprovizionare şi capacitatea de producţie, atât a Lear, cât şi a furnizorilor şi clienţilor săi. Ca urmare, din martie anul trecut, compania a aplicat un program de reducere a costurilor cu personalul, prin acordarea de concedii, de zile libere părinţilor pentru supravegherea copiilor sau prin trimiterea unor angajaţi în şomaj tehnic.

În cele din urmă, Lear a trecut la un program de lucru în doar două schimburi şi a apelat la concedieri, desfiinţând posturile considerate excedentare. În acest context, din cei 4.204 salariaţi ai societăţii au fost concediaţi 25, trei dintre ei fiind lăcătuşi-mecanici. Printre ei, şi Vasile A. Acesta a contestat disponibilizarea, invocând faptul că societatea îşi încălcase propriile criterii de selecţie. El a cerut reintegrarea pe post, plata salariilor aferente perioadei de şomaj şi daune morale de 2.000 de lei pe lună, până la reangajare.

Conform precizărilor făcute în instanţă de reprezentanţii Lear, în cazul a doi angajaţi cu aceleaşi competenţe profesionale, societatea lua în calcul criterii de individualizare. Dacă ambii soţi lucrau la Lear, era concediat cel cu salariul cel mai mic. Erau concediaţi de preferinţă salariaţi fără copii sau alte persoane în întreţinere. Se evita concedierea celor care mai aveau cel mult trei ani până la împlinirea vârstei de pensionare, preferându-se disponibilizarea celor aflaţi de puţin timp în firmă. Argumentele prezentate de Lear în instanţă nu i-au convins pe judecători.

„Instanţa reţine faptul că tabelul depus de intimată în încercarea de a dovedi modalitatea de selecţie a personalului concediat ca urmare a reorganizării nu cuprinde şi analiza situaţiei celorlalţi salariaţi aleşi a-şi continua activitatea. Astfel, din cei 15 lăcătuşi mecanici angajaţi la punctul de lucru din Leţcani, intimata a aplicat criteriile de selecţie numai celor 3 salariaţi concediaţi, fără a face dovada modalităţii de departajare a acestora faţă de ceilalţi 12 lăcătuşi-mecanici”, au reţinut magistraţii Tribunalului. Cu alte cuvinte, Lear nu arătase de ce îi concediase pe acei trei lăcătuşi, iar nu pe alţii.

Judecătorii au dispus anularea deciziei de concediere plata de către Lear a unei despăgubiri egale cu salariile dintre data disponibilizării şi cea a reangajării, indexate, majorate şi reactualizate. În schimb, judecătorii au respins cererea privind despăgubirile morale, constatând că Vasile A. nu demonstrase în niciun fel existenţa vreunui prejudiciu de această natură. Contestaţia depusă de Lear la sentinţă a intrat pe rolul Curţii de Apel.