Un inginer care și-a pierdut trei degete în 1977, când își satisfăcea stagiul militar, încearcă să primească reparații de la statul român
Magistrații Tribunalului au avut de descâlcit ițele unei povești vechi de aproape o jumătate de secol. Un ieșean a cerut recunoașterea ca accident de muncă a unui incident petrecut pe când își satisfăcea stagiul militar. Cele trei degete pierdute în acel moment l-au costat enorm toată viața, nemaiputându-și practica meseria. A cerut și obligarea Centrului Militar Zonal la plata unor daune de 50.000 euro.
Petrică F. lucra în 1977 la Tehnoton, ca inginer electronist. În iunie, a fost încorporat și trimis la o unitate militară din Pitești. Acolo, i s-a dat ca atribuție sprijinirea activităților de încorporare și recrutare. În dimineața zilei de 9 octombrie 1977, spune Petrică F., mersese la triajul gării Pitești pentru a înmâna un ordin de recrutare ce rămăsese nepredat. La întoarcere, trecând peste calea ferată, a fost lovit de un tren. A scăpat relativ ieftin, nefiind grav rănit, dar și-a pierdut ultimele trei degete de la mâna stângă. Luna următoare a fost lăsat la vatră, dar nu și-a mai putut relua viața de unde o lăsase. Și-a pierdut locul de muncă de la Tehnoton, pentru că nu mai putea fi electronist fără trei degete. Rămas invalid, nu și-a mai putut găsi un loc de muncă corespunzător calificării sale. A trăit practic pe seama soției sale, unica întreținătoare a familiei. În pofida nenumăratelor memorii și cereri adresate unității militare și Ministerului Apărării, nu i-au fost recunoscute drepturile decurgând din accidentul de muncă suferit, precum pensia de invaliditate.
În 2019, s-a adresat cu o nouă cerere Centrului Militar Zonal (CMZ) Iași, dar i s-a răspuns că incidentul din 1977 nu putea fi considerat un accident de muncă. Un răspuns similar a primit și de la Pitești, în arhivele unității militare nefiind găsit niciun document din care să rezulte înregistrarea la Comitetul de Stat pentru Protecția Muncii a accidentului în urma căruia își pierduse cele trei degete. În aceste condiții, s-a adresat instanței.
De cealaltă parte, reprezentanții CMZ au afirmat că situația lui Petrică F. făcuse deja obiectul analizei magistraților. Un proces pe același subiect mai avusese loc. În primă instanță, CMZ fusese obligat la încadrarea evenimentului din octombrie 1977 ca accident de muncă. Ulterior, Curtea de Apel admisese însă recursul declarat de CMZ și respinsese acțiunea petentului. În plus, au afirmat militarii, povestea prezentată de Petrică F. nu era chiar exactă. Nu ajunsese la triajul Pitești pentru a înmâna vreun ordin de încorporare. De fapt, se afla pe traseul dintre locuința iubitei lui de atunci, care avea să-i și devină soție, și unitatea militară. Nu se afla la triaj în interes de serviciu. „Faptul că reclamantul se deplasa la concubină nu poate fi imputat instituției militare”, au arătat reprezentanții CMZ.
Pentru soluționarea cazului, magistrații Tribunalului au trebuit să se raporteze la legislația muncii existentă în momentul accidentului. La ora actuală, timpul petrecut de un angajat în drum spre locul de muncă sau de întoarcere de la muncă este considerat timp de lucru. Un incident petrecut în acest interval este considerat accident de muncă. Această prevedere a fost inclusă în legislație însă abia după 1990. În 1977 era în vigoare HCM 2896/1966 privind declararea, cercetarea şi evidenţa accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale. Conform acesteia, accidentele de muncă erau doar cele petrecute în incinta unității în care își desfășura activitatea angajatul. Doar pentru șoferi sau tractoriști se luau în calcul și accidentele suferite în afara „organizației socialiste”, în timpul deplasării pe drumuri publice. Or, cum legea civilă nu acționează retroactiv, accidentul suferit de Petrică F. nu putea fi considerat de muncă, chiar dacă petentul ar fi fost lovit de tren în timpul exercitării atribuțiilor de militar. „Plecând de la premisa imposibilităţii calificării accidentului produs în data de 09.10.1997 ca accident de muncă, în mod implicit, intimata nu poate fi obligată la plata unor despăgubiri pentru prejudiciile rezultate din accident ori pentru omisiunea de a înregistra accidentul în evidenţe”, au justificat magistrații decizia de respingere ca neîntemeiată a plângerii ieșeanului.
Sentința a fost contestată de Petrică F. Recursul declarat de acesta a intrat pe rolul Curții de Apel, instanța urmând să stabilească primul termen de judecată.
Publicitate și alte recomandări video