Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

vineri, 29.03.2024

Un Jules Renard modern

GALERIE
Codrin Liviu Cutitaru 2016
  • Codrin Liviu Cutitaru 2016
- +

Petre Barbu este un scriitor adevărat ce merită tot interesul criticilor şi al cititorilor. Într-o lume ideală, probabil că lucrul se va şi întâmpla.

Mă refer, în titlul de mai sus, la Petre Barbu, unul dintre cei mai buni prozatori (şi dramaturgi) români din ultimele trei decenii. Nu e captatio benevolentiae comparaţia mea şi nici joc stilistic. Citindu-i romanele, nuvelele şi povestirile autorului Marii petreceri (volum care, de exemplu, pe mine m-a încântat pur şi simplu), am avut epifania unei subtile, dar solide, rezonanţe - mai mult, cum să spun, psiho-artistice decât epice - cu scriitorul francez. Ca şi Renard, Barbu sublimează, cu o forţă empatică de imensă amplitudine, durerea, decăderea şi mizeria lumii, convertindu-le apoi într-un spectacol estetic inubliabil. În acest spectacol - vă veţi mira, poate -, precum în cazul creatorului lui Morcoveaţă (Poil de carotte), umorul constituie partitura centrală. Dar nu umorul corupt de sarcasm şi golit de emoţie, specific observatorilor superficiali ai grotescului existenţial. Şi nici măcar umorul aşa-numit „negru”, apanajul romancierilor „naturalişti” de dată recentă. Nu. Vorbim despre un umor plin de duioşie - de empatie, cum ziceam mai devreme -, participativ la tragicomedia vieţii, un umor de plasare (compătimitoare) a prozatorului în dinamica râsu-plânsului umanităţii. Un astfel de „transfer” dinspre extrema suferinţei şi cruzimii către duioşia contemplaţiei ironice şi auto-ironice întâlneşti, la fel de intens, la Jules Renard. Un „transfer” mental, sufletesc şi nervos chiar. Petre Barbu simte suferinţa universului populat cu oameni-personaje (pe care îi surprinde în zvârcolirile lor adesea agonice) corporal, nu numai intelectual, prin propriile lui reţele neurale carevasăzică, pornind de la porii pielii şi urcând, de-a lungul sinapselor, cu sălbatice contorsiuni, până în cortex. Avem aici, în acest epic al simbiozei superioare dintre autor şi operă, materializarea - iertată fie-mi glisarea prea teoretică! - vechiului vis de „identificare artistică”, mărturisit, în analizele sale asupra conştiinţei critice, de un alt francez celebru, Georges Poulet. În linia acelei idei, aş constata că Petre Barbu nu îşi scrie doar cărţile, ci le trăieşte nemijlocit. Se vede detaliul în romane (Dumnezeu binecuvântează America şi Marea petrecere), dar, cu precădere, în ficţiunea (foarte) scurtă a autorului, pe care eu am descoperit-o, cu deosebită plăcere, în două volume remarcabile, apărute în ultimii ani - Căţărarea în cer (Cartea Românească, 2017) şi Delegatul lui Petre (Integral, 2021).

Prozele cuprinse în tomurile respective (de micro-povestiri) sunt ca nitroglicerina. Concentrează o putere exorbitantă într-un conţinut infinitezimal, au o putere de reprezentare colosală, adunată într-o cantitate minusculă. Găseşti în interiorul lor, cu asupra de măsură, fascinantul joc al „identificării”, paradoxal, ironice a scriitorului cu spaţiul vital zvâcnind de suferinţă, spaţiu pe care îl disecă în fragmente autonome şi totuşi sudate, simbolic, între ele, aidoma ţesăturilor unui filigran. Delegatul lui Petre, volumul cel mai nou al lui Barbu, este un asemenea „documentar” secvenţial despre „comedia umană”. Cititorul va avea surpriza unor texte absolut sclipitoare aici, în care menţionatul „râs cu plâns” (sau invers) traversează notaţiile observatorului în dozaje de un echilibru clasic. Imaginile epice rezultate din inspiratul melanj devin antologice: femeia (mama) plimbată cu targa prin spital, care îşi ţine, feroce, poşta cu banii „de şpagă” la piept (Poşeta strânsă la piept), bărbatul (ceferistul, tata) care aduce acasă, familiei înfometate, cu nedisimulat orgoliu şi nereprimată bucurie, un iepure ucis de locomotivă în urmă cu câteva zile (Eroul meu), insul (naratorul) care, la rându-i, înfometat paroxistic, mănâncă, la repezeală, o conservă de carne, „ajutor de la UE”, cu gust incert şi culoare dubioasă, şi îşi aminteşte, panicat, abia la sfârşit, că nu verificase termenul de garanţie (după ce scotoceşte prin gunoi după ambalaj, răsuflă uşurat: „August 2020. M-am încadrat, sunt în termen, sunt european.”/ Conserva), ipohondrul (the everyday man) care înghite pastilele lumii postindustriale pentru a trăi mai mult, pentru „a fi nemuritor”, şi care, jenat fiind de nasturele de la pijama, cu aspect de tabletă farmaceutică, strecurat, perfid, sub fund, e gata să-l dea pe gât pentru a elimina astfel disconfortul (Înghite nemurirea), nevropatul baricadat în casă, la debutul pandemiei, cu hrană şi băutură suficiente pentru a trece peste o catastrofă nucleară, care îşi dă seama, în final, că ar mai fi necesare două sticle de votcă (pe lângă cele şase deja depozitate), ca să bea pentru viitorul „minunatei maimuţe” homo sapiens şi al viruşilor săi (Sunt pregătit), „apocalipsa” pensionarilor din supermarket (Delir popular), monotonia vieţii corporatiste (Spune-mi o poveste), „îmblânzirea” morţii (Jocul păpuşilor) şi multe, foarte multe altele. Crâmpeie de o forţă estetică redutabilă.

Petre Barbu este un scriitor adevărat ce merită tot interesul criticilor şi al cititorilor. Într-o lume ideală, probabil că lucrul se va şi întâmpla.

Codrin Liviu Cuţitaru este profesor universitar doctor la Facultatea de Litere din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dan CONSTANTIN

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dacă distinsul profesor „X” sau remarcabilul „Z” au putut să treacă peste lege, eu de ce nu aş putea?

opinii

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

George ŢURCĂNAŞU

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

Delestaţi de centru şi captivi între statalismul teritoriului post-sovietic de la est de Prut şi desconsiderarea de la nivelul Bucureştiului, moldovenii din România aleg soluţia cea mai simplă: ştergerea sau renunţarea la identitate. Exemplele sunt multiple şi deseori invocate în scrieri mai vechi, de la divergenţele teritoriale bucovineană (în plin nucleu statal al Moldovei), vrânceană şi gălăţeană, la tendinţele actuale ale tinerilor de a migra pentru studii spre centrele universitare externe Moldovei, deseori mai prost cotate decât Iaşul în sistemul universitar. În aceste condiţii, să nu înţelegi necesitatea unor mişcări care militează pentru scoaterea Moldovei din izolarea impusă de către centru e cam prea mult!

Spărgătoarea de coduri

Bogdan ILIESCU

Spărgătoarea de coduri

Viaţa unui copil de acum 40 de ani (şi aproape sigur şi înainte) era absolut fascinantă pentru că era înmuiată din plin în toată istoria omenirii şi în tot ce avea mai valoros, adunat până atunci, în cărţi. Da, lucrurile alea cu un aer prozaic, mărturia perpetuă a unei invenţii seculare, care, prin natura lor de a păstra scris orice gând pe care i-l încredinţai, obligau la multă atenţie, şi mare responsabilitate şi scriitorul, şi cititorul.

pulspulspuls

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Dacă tot v-am servit ieri aicea niscai aritmetică electorală de Bahlui, haideţi să continuăm şi azi cu olecuţă de analiză matematică plus geometrie diferenţială tot pe tema asta incitantă! Nu de alta, dar acuşi încep iar simulările de alegeri, şi măcar să fim pregătiţi.

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

    Intrebarea zilei

    Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

    vezi raspunsuri